HA.T. c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 56664/09 Ha.T. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 27 martie 2012 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 23 octombrie 2009, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Președintele secțiunii, Ha.T., este cetățean afgan, născut în 1990 și rezident la Paris. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamantă [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3, reclamantul a declarat că este expus riscului de a fi supus unui tratament abuziv și de a fi executat pe scurt de către talibani în cazul trimiterii la țara sa de origine. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3, reclamantul se plânge că cererea sa de azil a fost examinată în conformitate cu procedura prioritară. În cele din urmă, invocând art. 4 din Protocolul nr. 4, reclamantul se plânge că această trimitere se referă la o măsură de expulzare colectivă către Afganistan pusă în aplicare de autoritățile franceze și britanice. La 23 octombrie 2009, reclamantul sesizează Curtea și a formulat o cerere de măsură provizorie în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții. La 28 octombrie 2009, președintele camerei căreia i s-a atribuit cauza a decis să indice guvernului francez, în conformitate cu dispoziția menționată anterior, că este de dorit să nu fie expulzat reclamantul în Afganistan pe durata procedurii în fața Curții. Prin scrisoarea din 30 decembrie 2010, guvernul a informat Curtea cu privire la decizia Curții Naționale privind dreptul de azil din 21 iunie 2010 la care se face referire în temeiul protecției subsidiare. Curtea constată că, în prezent, admiterea la protecție subsidiară împiedică trimiterea reclamantului către țara sa de origine. Prin urmare, reclamantul nu mai poate pretinde că este victima presupuselor încălcări ale Convenției (a se vedea mutatis mutandis Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța, n 25389/05, § 36, CEDH 2007 V). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai târziu care să impună continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Mark Villiger Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

56664/09

Ha.T.

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 27 mars 2012 en un comité composé de

:

Mark Villiger,

président,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 23 octobre 2009,

Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour,

Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, Ha.T. est un ressortissant afghan, né en 1990 et résidant à Paris. Le président de la section a accédé à la demande de non-divulgation de son identité formulée par la partie requérante (article 47 § 3 du règlement). Il est représenté devant la Cour par M

e

O. Andreini, avocat à Strasbourg. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 3, le requérant allègue être exposé à un risque de mauvais traitements et d’exécution sommaire de la part des talibans en cas de renvoi vers son pays d’origine.

Invoquant l’article 13 combiné à l’article 3, le requérant se plaint de ce que sa demande d’asile a été examinée selon la procédure prioritaire.

Enfin, invoquant l’article 4 du Protocole n

o

4, le requérant se plaint de ce que ce son renvoi s’intègre dans le cadre d’une mesure d’expulsion collective vers l’Afghanistan mise en œuvre par les autorités françaises et britanniques.

Le 23 octobre 2009, le requérant saisit la Cour et formula une demande de mesure provisoire sur le fondement de l’article 39 du règlement de la Cour.

Le 28 octobre 2009, le président de la chambre à laquelle l’affaire était attribuée décida d’indiquer au gouvernement français, en application de la disposition précitée, qu’il était souhaitable de ne pas expulser le requérant vers l’Afghanistan pour la durée de la procédure devant la Cour.

Par un courrier du 30 décembre 2010, le Gouvernement informa la Cour de la décision de la Cour nationale du droit d’asile en date du 21 juin 2010 l’admettant au bénéfice de la protection subsidiaire.

EN DROIT

La Cour constate que l’admission au bénéfice de la protection subsidiaire fait désormais obstacle au renvoi du requérant vers son pays d’origine. Par conséquent, le requérant ne peut plus se prétendre victime des violations alléguées de la Convention (voir,

mutatis mutandis

,

Gebremedhin [Gaberamadhien] c. France

, n

o

25389/05, § 36, CEDH

2007

‑

V).

Au vu de ce qui précède, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire

du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Greffier adjoint

Président