WOJDA v. POLAND

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 48558/08 Bogdan WOJDA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 3 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 septembrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 8 noiembrie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Bogdan Wojda, este un național polonez care s-a născut în 1958 și trăiește în Młochów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Perioada detenției reclamantului Începând cu 1995 reclamantul a fost reținut în diferite centre penitenciare. La 27 iunie 1999 a fost angajat la închisoarea Płock, unde a rămas până la 3 octombrie 2005, cu excepția perioadei de trei luni între mai și august 2002, când a fost reținut în închisoarea Sztum. La 3 octombrie 2005, el a fost transferat la închisoarea Löowicz. Se pare că în august 2011 reclamantul a fost eliberat. Condiții de detenție a reclamantului Reclamantul a susținut că, pe parcursul deținerii sale în închisoarea Płock și în închisoarea Čowicz, el a fost reținut în celule suprapopulate și, în plus, că în închisoarea Płock a fost reținut împreună cu fumatori, în ciuda faptului că el nu a fost fumător. Din documentele prezentate de reclamant în sprijinul acuzațiilor sale, se poate observa că din decembrie 1999-august 2002 el a fost deținut în celule suprapopulate pentru perioada de cel puțin 588 de zile. Reclamantul a confirmat declarațiile sale prin depunerea hotărârii Curții Regionale Płock pronunțate la 2 iulie 2007, care a confirmat faptul că reclamantul a fost deținut în celule suprapopulate în perioada din august 2002-octombrie 2005, data transferului său la închisoarea Čowicz. Hotărârea dată de Curtea de Apel la 20 august 2010 a confirmat, de asemenea, că în închisoarea Čowicz reclamantul a fost deținută în celule suprapopulate până în iulie 2007. Documentele suplimentare prezentate de reclamant declară, de asemenea, că în perioada din iulie 2007 până în decembrie 2009, el a fost deținut aproape în celule suprapopulate, pentru perioada totală de 742 zile. la Curtea din 24 februarie 2011, reclamantul a declarat că el a fost deținut în prezent în celule în cazul în care cerința legală de 3 m pe prizonier a fost respectată. Acțiunea civilă privind condițiile de detenție a reclamantului (a) Prima acțiune civilă împotriva închisoarei Płock (cazul nr. I C 4/06) La 27 decembrie 2005 reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva închisoarei Płock pentru a solicita compensații pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale, în special deținute împreună cu deținuții care fumau. La 2 iulie 2007, Curtea regională Płock a respins acțiunea și a ordonat să plătească costurile procedurii în valoare de 2.400 Zlotys polonez [PLN] (în acel moment aproximativ 640 euro [EUR]). Curtea a observat că, la sosirea sa în închisoarea acuzată, reclamantul s-a declarat nefumător. Curtea a observat în continuare că reclamantul nu s-a plâns niciodată la autoritățile închisorii cu privire la plasarea într-o celulă cu fumatori. După cum a remarcat Curtea, deși în închisoarea Płock nu au existat celule desemnate în mod specific pentru nefumători, reclamantul ar fi putut fi ușor plasat într-o celulă cu alți nefumători dacă ar fi făcut cunoștința dorinței sale autorităților închisoare. În plus, Curtea a luat act de un aviz medical expert, conform căruia sănătatea reclamantului nu s-a deteriorat ca urmare a reținut împreună cu fumatorii. Curtea a considerat că, prin nu depunerea de plângeri sau de solicitări de transfer într-o celulă nefumătoare, reclamantul a acceptat în mod tacit să fie reținut împreună cu deținuții care fumau. Prin urmare, aceasta a refuzat să-i acorde o compensație, reclamantul nu a apelat împotriva hotărârii de primă instanță. (b) A doua acțiune civilă împotriva închisoarei Płock (cazul I C 2744/06 și VI ACa 1352/07) La 7 martie 2006 reclamantul a adus o altă acțiune civilă împotriva închisoarei Płock pentru a solicita compensații pentru deteriorarea sănătății sale și pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale în perioada din august 2002. La 2 iulie 2007, Curtea regională Płock a respins acțiunea sa. Curtea a recunoscut că condițiile de viață generale din închisoarea acuzată au fost mai puțin decât satisfăcătoare și a confirmat faptul că celulele în care reclamantul a fost reținut în perioada relevantă au fost suprapopulate, de obicei de un deținut suplimentar. Curtea a considerat că plasarea reclamantului în celule suprapopulate nu a fost ilegală. În plus, declară că reclamantul nu a demonstrat că a suferit orice prejudiciu din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale. În consecință, acesta a refuzat să-i acorde orice daune sau compensare. La 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Warszawa a respins apelul reclamantului, respingând în esență argumentul invocat de instanța inferioară. (c) Prima acțiune civilă împotriva Prizoniei (cazul nr. I ACa 407/10) La 25 iulie 2006, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva Prizonului Čowicz, cerând o compensație pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale în acea închisoare. La 8 noiembrie Pe data de 22 aprilie 2010, Curtea Supremă (Såd Najwyższy ) a anulat hotărârea Curții de Apel și a remis cazul. La 20 august 2010, Curtea de Apel a acordat reclamantului 10.000 PLN (aproximativ EUR) 2500) prin compensare în ceea ce privește perioada de aproximativ opt luni între sfârșitul anului 2005 și iulie 2007. Curtea a constatat că, în perioada relevantă, reclamantul a fost reținut cu alte 14 deținute într-o celulă de 33,82 m. În plus, instanța internă a considerat că, începând cu iulie 2007, celula reclamantului nu mai a fost suprapopulată. Acesta a acordat reclamantului 10.000 PLN prin indemnizare, susținând că această sumă este în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazuri similare. (d) A doua acțiune civilă împotriva Penitenciarului Šowicz (cazul nr. I C 151/10) Într-o dată neespecificată, reclamantul a instituit o altă procedură civilă împotriva închisorii Čowicz, cerând o compensare pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale în acea închisoare în perioada cuprinsă între octombrie 2007 și 12 mai 2009. În hotărârea sa din 25 ianuarie 2011 Tribunalul districtual Čowicz (Sīd Rejonowy) ) a examinat cererea reclamantului în temeiul articolelor 23 și 24 din Codul Civil coroborat cu art. 448 din acest cod. Curtea internă a susținut că, din ianuarie până în iulie 2009, reclamantul a fost reținut împreună cu 16 deținuți într-o celulă concepută să se adapteze la zece persoane. În plus, s-a observat că practica plasării deținuților în celule suprapopulate, care se bazase pe o dispoziție juridică valabilă în acel moment, și anume pe art. 248 din Codul de Execuție a Condamnărilor penale, ar fi trebuit să fie aplicat numai în circumstanțe extraordinare și pentru un timp limitat. Curtea internă a susținut că drepturile personale ale reclamantului au fost încălcate din cauza detenției sale în celule suprapopulate. În consecință, instanța a atribuit reclamantului 5000 PLN (aproximativ 1.200 EUR) pentru suferința pe care o avea din cauza suprapopulației în închisoarea LOWICZ și a respins restul cererii. Se pare că nu a fost depus niciun recurs. O descriere detaliată a legislației și practicilor interne relevante privind normele generale de reglementare a condițiilor de detenție în Polonia și a remediilor interne disponibile pentru deținuți care susțin că condițiile de detenție au fost inadecvate sunt stabilite în hotărârile pilote din Curte, prezentate în cazurile Orchowski c. Polonia (nr. 17885/04) și Norbert Sikorski c. Polonia (nr. 17599/05) la 22 octombrie 2009 (a se vedea §§ 75-85 și, respectiv, §§ 45-88). Evoluții mai recente sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Čatak c. Polonia (nr. 52070/08) adoptată la 12 octombrie 2010 (nr. §§ 25-54). Reclamantul a susținut încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește închisoarea Płock și închisoarea Čowicz, el a fost reținut în celule suprapopulate și că statul nu i-a asigurat condiții de viață adecvate pe parcursul întregului său detenție. În special, el s-a plâns că autoritățile închisorii nu i-au asigurat spațiul celular minim legal de 3 m2 pe persoană, conform legii naționale. CONDIȚIILE DE DETENERE Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care prevede următoarele: art. 3 Prin scrisoarea din 8 noiembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării sistemice a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului, în special suprapopularea, astfel cum a fost identificat de Curte în hotărârea pilot dată în cazul Orchowski c. Polonia (n. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și următoarele). În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma PLN 8.500 (opt mii cinci sute de zloti polonezi) care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârea luată de Curte în conformitate cu articolul § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curtea ca fiind „orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cauza Lista de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție (...) Într-o scrisoare din 15 ianuarie 2012, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 3 din cauza suprapopulației și condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, hotărârile pilot în cazul Orchowski v. Polonia , nr. 17885/04, CEDH 2009-... (extrageri) și Norbert Sikorski v. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009 și decizia inițială de urmărire în cazul Čatak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08, 12 octombrie 2010). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 48558/08

Bogdan WOJDA

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3

April 2012 as a Committee composed of:

Päivi Hirvelä,

President,

Ledi Bianku,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 September 2008,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 8 November 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Bogdan Wojda, is a Polish national who was born in 1958 and lives in Młochów. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

J.

Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

Period of the applicant’s detention

From 1995 onwards the applicant has been detained in various penitentiary facilities.

On 27

June

1999 he was committed to Płock Prison where he remained until 3

October

2005, except for the period of three months from May to August 2002 when he was detained in Sztum Prison.

On 3

October

2005 he was transferred to Łowicz Prison. Apparently in August 2011 the applicant was released.

2.

Conditions of the applicant’s detention

The applicant submitted that throughout his detention in Płock Prison and in Łowicz Prison he had been held in overcrowded cells and moreover, that in Płock Prison he had been detained together with smokers, despite himself being a non-smoker.

From the documents presented by the applicant in support of his allegations, it can be seen that from December

1999 to August

2002 he had been held in overcrowded cells for the period of at least 588 days. The applicant further corroborated his statements by submitting the judgment of the Płock Regional Court handed down on 2

July

2007, which confirmed that the applicant had been held in overcrowded cells in the period from August 2002 to October

2005, the date of his transfer to Łowicz Prison.

The judgment given by the Łódź Court of Appeal on 20

August

2010 further confirmed that in Łowicz Prison the applicant had been held in overcrowded cells until July

In his letter

to the Court of 24

February

2011 the applicant stated that he was currently held in cells where the statutory requirement of 3 m

2

per prisoner was respected.

3.

Civil actions concerning the conditions of the applicant’s detention

(a)

First civil action against Płock Prison (case no. I C 4/06)

On 27

December

2005 the applicant brought a civil action in tort against Płock Prison to seek compensation for the infringement of his personal rights on account of the inadequate conditions of his detention, in particular his detention together with detainees who smoked.

On 2

July

2007 the Płock Regional Court dismissed his action and ordered him to pay the costs of the proceedings in the amount of 2,400

Polish zlotys [PLN] (at that time approximately 640 euros [EUR]). The court observed that upon his arrival in the defendant prison, the applicant had declared himself to be a non-smoker. The court further observed that the applicant had never complained to the prison authorities about being placed in one cell with smokers. As the court noted, although in Płock Prison there had been no cells specifically designated for non

‑

smokers, the applicant could have easily been placed in a cell with other non-smokers had he only made his wish known to the prison authorities. Moreover, the court took note of an expert medical opinion, according to which the applicant’s health had not deteriorated as a result of being held together with smokers. The court considered that by not filing any complaints or requests to be transferred to a non-smoking cell, the applicant had tacitly consented to being held together with detainees who smoked. Therefore, it refused to award him any compensation.

The applicant did not appeal against the first-instance judgment.

(b)

Second civil action against Płock Prison (case nos. I

C 2744/06 and VI

ACa 1352/07)

On 7

March

2006 the applicant brought another civil action in tort against Płock Prison to seek compensation for the deterioration of his health and for infringement of his personal rights on account of the inadequate conditions of his detention in the period from August 2002 onwards.

On 2

July

2007 the Płock Regional Court dismissed his action. The court acknowledged that the overall living conditions in the defendant prison had been less than satisfactory and confirmed that the cells in which the applicant had been held in the relevant period had been overcrowded, usually by one extra inmate. The court considered that the placing of the applicant in overcrowded cells had not been unlawful. Moreover, it held that the applicant had failed to demonstrate that he had suffered any harm on account of the inadequate conditions of his detention. Consequently, it refused to award him any damages or compensation.

On 9

April

2008 the Warszawa Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal, essentially restating the reasoning invoked by the lower court.

(c)

First civil action against Łowicz Prison (case no. I ACa 407/10)

On 25

July

2006 the applicant brought a civil action in tort against Łowicz Prison, seeking compensation for the infringement of his personal rights on account of the inadequate conditions of his detention in that prison.

On 8

November

2007 the Łódź Regional Court dismissed his action. His appeal against that judgment was dismissed by the Łódź Court of Appeal on 22

April

March

2010 the Supreme Court (

Sąd Najwyższy

) quashed the judgment of the Łódź Court of Appeal and remitted the case.

On 20

August

2010 the Łódź Court of Appeal awarded the applicant PLN 10,000 (approximately EUR

2,500) by way of compensation in respect of the period of about eighteen months from the end of 2005 to July 2007. The court found that in the relevant period the applicant had been held with 14

‑

15

other detainees in a cell of 33.82 m

2

designed to fit 11 prisoners. The domestic court moreover considered that from July 2007 onwards the applicant’s cell had no longer been overcrowded. It awarded the applicant PLN 10,000 by way of compensation, holding this amount to be in line with the jurisprudence of the European Court of Human Rights in similar cases.

(d)

Second civil action against Łowicz Prison (case no. I C 151/10)

On an unspecified date, the applicant instituted another civil proceedings against Łowicz Prison, seeking compensation for the infringement of his personal rights on account of the inadequate conditions of his detention in that prison in the period from October

2007 to 12

May

2009.

In its judgment of 25 January 2011 the Łowicz District Court (

Sąd

Rejonowy

) examined the applicant’s claim under Articles 23 and 24 of the Civil Code in conjunction with Article 448 of that code. The domestic court held that from January to July 2009 the applicant had been detained together with 16 inmates in a cell designed to fit ten people. It was further observed that the practice of placing prisoners in overcrowded cells, which had been based on a legal provision valid at that time, namely on Article

248 of the Code of Execution of Criminal Sentences, should have been applied only in extraordinary circumstances and for a limited time. The domestic court held that the applicant’s personal rights had been breached on account of his detention in overcrowded cells. It was further observed

that the sanitary conditions in the defendant prison were adequate. Consequently, the court awarded the applicant PLN 5,000 (approximately EUR

1,200)

for the suffering he had experienced due to overcrowding in Łowicz Prison and dismissed the remainder of the claim.

It appears that no appeal was lodged.

B.

Relevant domestic law and practice

A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning general rules governing the conditions of detention in Poland and domestic remedies available to detainees alleging that conditions of their detention were inadequate are set out in the Court’s pilot judgments given in the cases of

Orchowski v. Poland

(no. 17885/04) and

Norbert Sikorski v. Poland

(no. 17599/05) on 22 October 2009 (see §§ 75-85 and §§

45-88 respectively). More recent developments are described in the Court’s decision in the case of

Łatak v. Poland

(no. 52070/08) adopted on 12

October 2010 (see §§ 25-54).

COMPLAINT

The applicant alleged a breach of Article 3 of the Convention in that in Płock Prison and in Łowicz Prison he had been detained in overcrowded cells and that the State had failed to secure to him adequate living conditions throughout his entire detention. In particular, he complained that the prison authorities had not secured to him the statutory minimum cell space of 3 m² per person, as required by the national law.

THE LAW

A.

Conditions of detention

The applicant complained about the conditions of his detention. He relied on Article 3 of the Convention which provides as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

By letter dated 8 November 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“...The Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the systemic violation of Article 3 of the Convention on account of the conditions of the applicant’s detention, in particular overcrowding, as identified by the Court in the pilot judgment given in the case of

Orchowski v. Poland

(no. 17885/04) on 22 October 2009 (see paragraphs 135 and 147 et seq.)

Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the sum of PLN

8,500 (eight thousand five hundred Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free from any taxes that may be

applicable. It will be payable within three months from the date of notification of

the decision taken by the Court pursuant to

Article

37

the event of

failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to

pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government would respectfully suggest that the above

declaration might be

accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of

the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention (...)

”

In a letter of 15 January 2012 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37

§

1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular

the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 on account of overcrowding and inadequate detention conditions (see, for example,

the pilot judgments in the cases of

Orchowski v.

Poland

, no. 17885/04, ECHR 2009-... (extracts)

and

Norbert Sikorski v.

Poland

, no.

17599/05, 22 October 2009

and the leading follow-up

decision in the case of

Łatak v. Poland

(dec.), no. 52070/08, 12

October 2010).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37

§

1

(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37

§

1

(c) of the Convention.

Fatoș Aracı

Päivi Hirvelä

Deputy Registrar

President