CtEDO 03.04.2012 Auto

CSIBI c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.04.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CSIBI c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere n 28778/04 Istvan CSIBI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 aprilie 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, adjunctă a secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 31 mai 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, domnul Istvan Csibi, este un resortisant român, născut în 1965 și rezident în Miercurea Ciuc. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul L. Furtuna, avocată la Slatina. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Plasarea în arest provizoriu a reclamantului în 2004, mai multe plângeri penale privind acte de violență comise de solicitant au fost depuse la poliția din Miercurea Ciuc : a fost acuzat că a atacat un gardian dintr-un cămin din copilărie, că a lovit o persoană terță cu o bâtă de baseball și că a răpit o altă persoană. Mai mulți martori care au confirmat faptele denunțate au fost auziți de investigatori. La 21 aprilie 2004, Parchetul din apropierea tribunalului din Târgu Mureș l-a pus sub control judiciar pe reclamant, cu interdicția de a părăsi teritoriul național. Nu reiese din dosar dacă reclamantul a contestat această măsură. La 23 aprilie 2004, reclamantul a fost pus în arest provizoriu pe o perioadă de 30 de zile, fiind supus a trei proceduri penale separate (înjunghiere, sechestrare și tentativă de omor). Pentru primele două cauze, Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc a pronunțat două hotărâri înainte de a declara drept prin care dispune plasarea sa în detenție provizorie, având în vedere riscul ca reclamantul să elimine probe sau indicii, să comită o nouă infracțiune, riscul pe care îl exercită asupra părților vătămate și importanța pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile de care a fost acuzat (art. 148 litera (d), (e), (h) și (i) din CPP). În cazul celei de a treia cauze, hotărârea înainte de a declara drept prin care se dispune plasarea recurentului în detenție provizorie a fost pronunțată în aceeași zi de către tribunalul departamental din Harghita. Tribunalul își motivează decizia prin riscul ca reclamantul să elimine probe și prin pedeapsa importantă prevăzută pentru acest tip de decădere (art. 148 litera (d) și litera (h) din CPP). În toate cele trei cauze, tribunalele au considerat că suspiciunile se bazau pe o serie de fapte concrete și de probe (contestații) care sugerează că reclamantul ar fi comis faptele reproșate. De fiecare dată, reținerea sa provizorie a fost menținută succesiv pentru perioade de 30 de zile, din cauza mijloacelor de subzistență a motivelor care stau la baza plasării sale în detenție provizorie, a riscului pe care îl exercită el asupra părților vătămate și a pericolului pentru ordinea publică. 10. Conform informațiilor furnizate de solicitant, printr-o rechiziție din data de 1 Mai 2004, a fost trimis la tribunal pentru tentativă de crimă. Copiază această rechiziționare nu a fost plătită la dosar. 11. La 5 mai 2004, tribunalul județ din Harghita a dispus menținerea detenției provizorii a reclamantului în cazul de tentativă de crimă. Printr-o hotărâre din 7 mai 2004, instanța de apel a lui Mureș a primit cererea de recuzare și a primit, de asemenea, recursul reclamantului, ordonând ca hotărârea înainte de a pronunța dreptul din 23 aprilie 2004, pronunțată în cauza de tentativă de omor să fie anulată. 12. La 29 septembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc a pronunțat o hotărâre înainte de a pronunța dreptul acum reținerea provizorie a reclamantului din motivele menționate mai sus. Reclamantul s-a pronunțat împotriva acestei hotărâri. octombrie 2004, instanța a constatat absența reclamantului și a examinat acțiunea în prezența reprezentantului Parchetului care a solicitat respingerea sa. Reclamantul fiind absent, tribunalul i-a desemnat un avocat în culpă. Acesta din urmă a solicitat instanței amânarea în instanță pentru a asigura prezența reclamantului, în conformitate cu dispozițiile CPP. Instanța a respins această cerere și a hotărât cu privire la recursul reclamantului, a respins-o, confirmând astfel temeinicia hotărârii înainte de a spune dreptul din 29 septembrie 2004. La 25 noiembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava, obligat să se pronunțe cu privire la legalitatea detenției provizorii a reclamantului, a constatat absența acestuia la această audiere, dar, în prezența celor cinci avocați aleși, menține măsura de privare de libertate a reclamantului. În pofida solicitării exprese a avocaților reclamantului de a amâna încuviințarea instanței, instanța a considerat că acesta se afla într-o situație de incapacitate obiectivă de a se prezenta la această audiere din cauza formalităților pentru transferul său, a condițiilor meteorologice, a stării drumurilor și a distanței semnificative până la sediul instanței (art. 159, art. 4 al patrulea paragraf) În conformitate cu art. 197 alineatele (2) și (3) din CPP.15, avocații reclamantului au avut posibilitatea de a formula concluzii cu privire la legalitatea și prelungirea detenției acestuia. La 30 noiembrie 2004, tribunalul departamental din Suceava a constatat absența reclamantului la această audiere, însă, în prezența avocatului său ales, a statuat pe acțiunea sa și l-a respins ca nefondat. Tribunalul a hotărât, printre altele, că, la 25 noiembrie 2004, reclamantul trebuia să se confrunte cu o altă audiere în fața Tribunalului de apel al lui Mureș și că, prin urmare, prezentarea sa în fața Tribunalului de Primă Instanță din Suceava nu era posibilă. Condamnarea reclamantului 16. Prin hotărârea din 25 aprilie 2005, tribunalul departamental din Cluj l-a condamnat pe reclamant la cinci ani de închisoare fermă pentru tentativă de crimă. Reclamantul nu furnizează nicio informație cu privire la continuarea procedurilor penale. 17. Nici alte informații cu privire la continuarea celorlalte două cauze penale nu au fost aduse de către reclamant. 18. Reclamantul susține că, atunci când a fost încarcerat la închisoarea Mureș, în timp ce suferea de o bronhopneumonie, autoritățile închisorii nu i-au administrat un tratament adecvat pentru această afecțiune. 19. De asemenea, a afirmat că, la 23 septembrie 2004, când a fost transferat din închisoarea Târgu-Mureș către Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc, a fost încătușat, situație care i-a generat suferințe fizice grave. 20. În cele din urmă, reclamantul a declarat că a fost transportat la 17 octombrie, 5 noiembrie și 11 noiembrie 2004, timp de aproximativ 400 km, de fiecare dată, într-o furgonetă care nu era în cunoștință de cauză și fără o ventilație adecvată. Dreptul intern relevant 21. Dispozițiile Codului de Procedură Penală ( În cazurile privind infracțiunile pedepsite cu închisoarea fermă, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica ca persoana suspectată sau acuzată să se submineze (...) la judecată sau la executarea pedepsei, una dintre următoarele măsuri provizorii poate fi adoptată împotriva sa (...) 1 (c) detenția provizorie art. 139 alineatul (2) În cazul în care motivele pentru menținerea unei persoane în detenție provizorie au dispărut, eliberarea în libertate trebuie să fie în mod liber din oficiu sau la cerere. În cazul în care o instanță judecătorească nu poate lua o decizie în acest sens, aceasta nu poate fi considerată drept o instanță judecătorească în sensul articolului 141 din Regulamentul (CE) nr. Hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se dispune, se revoca, se substituie sau se pune capăt unei măsuri provizorii, poate face obiectul unei acțiuni de recurs a persoanei acuzate sau a procurorului, indiferent de hotărârea pe fond. art. 148 alineatul (1) litera (d) Deținerea provizorie a unui inculpat nu poate fi pronunțată (...) decât într-unul dintre cazurile enumerate mai jos (...) dacă există indicii că acuzatul a încercat să împiedice descoperirea adevărului, influențând martori sau experți, distrugând sau modificând mijloacele materiale de probă sau prin orice alt act similar. art. 149 alineatul (1) Durata detenției provizorii a persoanei acuzate nu poate depăși 30 de zile, cu excepția cazului în care este prelungită, în conformitate cu căile legale. Durata detenției provizorii a persoanei acuzate poate fi prelungită în caz de necesitate și numai în mod motivat. Prelungirea perioadei de detenție provizorie poate fi ordonată de instanța competentă să se pronunțe asupra temeiniciei acuzațiilor (...). art. 156 Prelungirea detenției provizorii este ordonată [de către o instanță] la propunerea motivată a procuraturii publice (...). art. 159 În cazul în care un inculpat care este deținut este spitalizat și din motive de sănătate, acesta nu poate să apară în fața instanței sau în alte circumstanțe excepționale care nu permit deplasarea sa, propunerea va fi examinată în absența sa, dar numai în prezența consiliului său, care poate formula o apărare. Dacă instanța dispune prelungirea detenției provizorii, ea nu poate depăși 30 de zile (...). Procurorul sau procurorul acuzat pot introduce o acțiune împotriva deciziei prin care instanța a decis prelungirea perioadei de detenție provizorie (...). Acțiunea nu este suspensivă a executării (...) Instanța poate să mai aplice și alte prelungiri ale detenției provizorii, însă niciuna dintre acestea nu poate depăși 30 de zile. art. 385 alineatul (2) Deciziile înainte de a declara drept nu pot fi atacate cu recurs indiferent de hotărârea sau hotărârea pe fond decât în cazurile specificate de lege. art. 385 Părțile sunt citate pentru examinarea acțiunii.L Dispozițiile din paragraful anterior nu se aplică în cazul unei acțiuni împotriva deciziilor privind detenția provizorie. Participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile. Invocând art. 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei absențe de la a permite instanțelor interne să dispună plasarea sa în detenție provizorie în cele trei cauze penale 23. În opinia sa, afirmațiile ca fiind "lacul acuzat" prezintă un pericol real pentru ordinea publică mai degrabă ar pune sub semnul întrebării garanțiile unui judecător autorizat prin lege. În conformitate cu art. 5 alineatul (3) menționat anterior, acesta adaugă că magistrații români nu sunt, în general, independenți, ținând cont de dependența lor de puterea executivă 24. Acesta se referă la art. 5 alin. (4) din Convenție și se plânge de menținerea sa ilegală în detenție provizorie, după 7 mai 2004, data la care Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc a pronunțat cauza Cluj anulând hotărârea înainte de a pronunța legea din 23 aprilie 2004. Invocând în esență același articol, reclamantul se plângea de refuzul autorităților interne de a asigura prezentarea sa la audierile din 1 octombrie 2004, în fața tribunalului departamental din Harghita și 25 noiembrie 2004, în fața Tribunalului de Primă Instanță din Suceava, care au stat la baza prelungirii detenției provizorii a acestuia. 25. Plângerile făcute de procurori în rechiziționarea din 1 mai 2004 și de magistrații care au ordonat menținerea sa în arest provizoriu. El se plânge și de o campanie de presă mai mult decât de procurori și judecători. 26. Într-o scrisoare din 15 noiembrie 2004, recurentul: art. 6 alin. (3) lit. (b) din Convenție și se plânge de refuzul administrației închisorii din Târgu Mureș de a-i permite să contacteze prin telefon avocații săi pentru a-și pregăti apărarea în dosarele în care a fost acuzat. 27. Recurentul se plânge de măsura în care este interzisă părăsirea teritoriului ordonat la 21 aprilie 2004 de către Parchetul din apropierea tribunalului din Târgu Mureș, care, în opinia sa, ar fi adus atingere libertății sale de circulație (art. 2 din Protocolul nr. 4 la convenție). În afara unghiului articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a primit un tratament adecvat pentru bronhopneumonia sa în timpul încarcerării sale în închisoarea din Mureș. Pe langa acelasi articol, se plange ca la 23 septembrie 2004 a fost catusat, in duba politiei departamentale, de la inchisoarea Târgu Mureș la tribunalul de primă instanță din Miercurea Ciuc, ceea ce i-a cauzat suferinte fizice. octombrie, 5 noiembrie și 11 noiembrie 2004), în care ar fi fost transportat, de fiecare dată, timp de aproximativ 400 km, într-o dubă care nu era în cunoștință de cauză și fără o ventilație corespunzătoare. octombrie 2004 în fața tribunalului departamental din Harghita 29. Reclamantul a afirmat că autoritățile interne au refuzat să-și asigure prezența la tribunalul departamental din Harghita 1 octombrie 2004, în fața tribunalului departamental din Harghita, chemat să se pronunțe asupra acțiunii sale împotriva hotărârii de prelungire a detenției provizorii. El invocă în esență art. 5 alineatul (4) din Convenție, care se citește după cum urmează în partea sa relevantă Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. 30. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Recurentul se plânge că nu a fost găsită nicio cale de a permite tribunalelor interne să dispună plasarea sa în custodia cu titlu provizoriu în cele trei cauze penale. El susține că Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc era părtinitor și că magistrații români nu sunt independenți. Acesta se plânge de menținerea sa în detenție provizorie, după 7 mai 2004, data pronunțării hotărârii în cauza Cluj și a refuzului autorităților de a-și prezenta cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță din Suceava din 25 noiembrie 2004. Recurentul se plânge, de asemenea, de afirmațiile făcute de procurori și magistrați în rechizitorii și judecăți înainte de a-l pronunța drept cu privire la acesta. El denunță, de asemenea, o campanie de presă împotriva sa. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la liberă circulație din cauza ordonanței din 21 aprilie 2004 a Parchetului în apropierea instanței de apel a Târgu Mureș. În cele din urmă, acesta declară lipsa unui tratament adecvat pentru bronhopneumonia sa, suferințe fizice din cauza portării cătușelor ca urmare a transferului său la 23 septembrie 2004 către Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc și trei episoade în care ar fi fost transportat într-o dubă fără iluminat și ventilație. 32. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în lacunună unanimă, amână examinarea ui ui ui ui ui ui ui ui ui ui , art. 5 alineatul (4) din Convenia privind refuzul, de către autorităile interne, de a se asigura că aceasta se prezintă la ședina din 1 Octombrie 2004, în fața tribunalului departamental din Harghita Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă