SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere n 28778/04 Istvan CSIBI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 aprilie 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, adjunctă a secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 31 mai 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, domnul Istvan Csibi, este un resortisant român, născut în 1965 și rezident în Miercurea Ciuc. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul L. Furtuna, avocată la Slatina. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Plasarea în arest provizoriu a reclamantului în 2004, mai multe plângeri penale privind acte de violență comise de solicitant au fost depuse la poliția din Miercurea Ciuc : a fost acuzat că a atacat un gardian dintr-un cămin din copilărie, că a lovit o persoană terță cu o bâtă de baseball și că a răpit o altă persoană. Mai mulți martori care au confirmat faptele denunțate au fost auziți de investigatori. La 21 aprilie 2004, Parchetul din apropierea tribunalului din Târgu Mureș l-a pus sub control judiciar pe reclamant, cu interdicția de a părăsi teritoriul național. Nu reiese din dosar dacă reclamantul a contestat această măsură. La 23 aprilie 2004, reclamantul a fost pus în arest provizoriu pe o perioadă de 30 de zile, fiind supus a trei proceduri penale separate (înjunghiere, sechestrare și tentativă de omor). Pentru primele două cauze, Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc a pronunțat două hotărâri înainte de a declara drept prin care dispune plasarea sa în detenție provizorie, având în vedere riscul ca reclamantul să elimine probe sau indicii, să comită o nouă infracțiune, riscul pe care îl exercită asupra părților vătămate și importanța pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile de care a fost acuzat (art. 148 litera (d), (e), (h) și (i) din CPP). În cazul celei de a treia cauze, hotărârea înainte de a declara drept prin care se dispune plasarea recurentului în detenție provizorie a fost pronunțată în aceeași zi de către tribunalul departamental din Harghita. Tribunalul își motivează decizia prin riscul ca reclamantul să elimine probe și prin pedeapsa importantă prevăzută pentru acest tip de decădere (art. 148 litera (d) și litera (h) din CPP). În toate cele trei cauze, tribunalele au considerat că suspiciunile se bazau pe o serie de fapte concrete și de probe (contestații) care sugerează că reclamantul ar fi comis faptele reproșate. De fiecare dată, reținerea sa provizorie a fost menținută succesiv pentru perioade de 30 de zile, din cauza mijloacelor de subzistență a motivelor care stau la baza plasării sale în detenție provizorie, a riscului pe care îl exercită el asupra părților vătămate și a pericolului pentru ordinea publică. 10. Conform informațiilor furnizate de solicitant, printr-o rechiziție din data de 1 Mai 2004, a fost trimis la tribunal pentru tentativă de crimă. Copiază această rechiziționare nu a fost plătită la dosar. 11. La 5 mai 2004, tribunalul județ din Harghita a dispus menținerea detenției provizorii a reclamantului în cazul de tentativă de crimă. Printr-o hotărâre din 7 mai 2004, instanța de apel a lui Mureș a primit cererea de recuzare și a primit, de asemenea, recursul reclamantului, ordonând ca hotărârea înainte de a pronunța dreptul din 23 aprilie 2004, pronunțată în cauza de tentativă de omor să fie anulată. 12. La 29 septembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc a pronunțat o hotărâre înainte de a pronunța dreptul acum reținerea provizorie a reclamantului din motivele menționate mai sus. Reclamantul s-a pronunțat împotriva acestei hotărâri. octombrie 2004, instanța a constatat absența reclamantului și a examinat acțiunea în prezența reprezentantului Parchetului care a solicitat respingerea sa. Reclamantul fiind absent, tribunalul i-a desemnat un avocat în culpă. Acesta din urmă a solicitat instanței amânarea în instanță pentru a asigura prezența reclamantului, în conformitate cu dispozițiile CPP. Instanța a respins această cerere și a hotărât cu privire la recursul reclamantului, a respins-o, confirmând astfel temeinicia hotărârii înainte de a spune dreptul din 29 septembrie 2004. La 25 noiembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava, obligat să se pronunțe cu privire la legalitatea detenției provizorii a reclamantului, a constatat absența acestuia la această audiere, dar, în prezența celor cinci avocați aleși, menține măsura de privare de libertate a reclamantului. În pofida solicitării exprese a avocaților reclamantului de a amâna încuviințarea instanței, instanța a considerat că acesta se afla într-o situație de incapacitate obiectivă de a se prezenta la această audiere din cauza formalităților pentru transferul său, a condițiilor meteorologice, a stării drumurilor și a distanței semnificative până la sediul instanței (art. 159, art. 4 al patrulea paragraf) În conformitate cu art. 197 alineatele (2) și (3) din CPP.15, avocații reclamantului au avut posibilitatea de a formula concluzii cu privire la legalitatea și prelungirea detenției acestuia. La 30 noiembrie 2004, tribunalul departamental din Suceava a constatat absența reclamantului la această audiere, însă, în prezența avocatului său ales, a statuat pe acțiunea sa și l-a respins ca nefondat. Tribunalul a hotărât, printre altele, că, la 25 noiembrie 2004, reclamantul trebuia să se confrunte cu o altă audiere în fața Tribunalului de apel al lui Mureș și că, prin urmare, prezentarea sa în fața Tribunalului de Primă Instanță din Suceava nu era posibilă. Condamnarea reclamantului 16. Prin hotărârea din 25 aprilie 2005, tribunalul departamental din Cluj l-a condamnat pe reclamant la cinci ani de închisoare fermă pentru tentativă de crimă. Reclamantul nu furnizează nicio informație cu privire la continuarea procedurilor penale. 17. Nici alte informații cu privire la continuarea celorlalte două cauze penale nu au fost aduse de către reclamant. 18. Reclamantul susține că, atunci când a fost încarcerat la închisoarea Mureș, în timp ce suferea de o bronhopneumonie, autoritățile închisorii nu i-au administrat un tratament adecvat pentru această afecțiune. 19. De asemenea, a afirmat că, la 23 septembrie 2004, când a fost transferat din închisoarea Târgu-Mureș către Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc, a fost încătușat, situație care i-a generat suferințe fizice grave. 20. În cele din urmă, reclamantul a declarat că a fost transportat la 17 octombrie, 5 noiembrie și 11 noiembrie 2004, timp de aproximativ 400 km, de fiecare dată, într-o furgonetă care nu era în cunoștință de cauză și fără o ventilație adecvată. Dreptul intern relevant 21. Dispozițiile Codului de Procedură Penală ( În cazurile privind infracțiunile pedepsite cu închisoarea fermă, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica ca persoana suspectată sau acuzată să se submineze (...) la judecată sau la executarea pedepsei, una dintre următoarele măsuri provizorii poate fi adoptată împotriva sa (...) 1 (c) detenția provizorie art. 139 alineatul (2) În cazul în care motivele pentru menținerea unei persoane în detenție provizorie au dispărut, eliberarea în libertate trebuie să fie în mod liber din oficiu sau la cerere. În cazul în care o instanță judecătorească nu poate lua o decizie în acest sens, aceasta nu poate fi considerată drept o instanță judecătorească în sensul articolului 141 din Regulamentul (CE) nr. Hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se dispune, se revoca, se substituie sau se pune capăt unei măsuri provizorii, poate face obiectul unei acțiuni de recurs a persoanei acuzate sau a procurorului, indiferent de hotărârea pe fond. art. 148 alineatul (1) litera (d) Deținerea provizorie a unui inculpat nu poate fi pronunțată (...) decât într-unul dintre cazurile enumerate mai jos (...) dacă există indicii că acuzatul a încercat să împiedice descoperirea adevărului, influențând martori sau experți, distrugând sau modificând mijloacele materiale de probă sau prin orice alt act similar. art. 149 alineatul (1) Durata detenției provizorii a persoanei acuzate nu poate depăși 30 de zile, cu excepția cazului în care este prelungită, în conformitate cu căile legale. Durata detenției provizorii a persoanei acuzate poate fi prelungită în caz de necesitate și numai în mod motivat. Prelungirea perioadei de detenție provizorie poate fi ordonată de instanța competentă să se pronunțe asupra temeiniciei acuzațiilor (...). art. 156 Prelungirea detenției provizorii este ordonată [de către o instanță] la propunerea motivată a procuraturii publice (...). art. 159 În cazul în care un inculpat care este deținut este spitalizat și din motive de sănătate, acesta nu poate să apară în fața instanței sau în alte circumstanțe excepționale care nu permit deplasarea sa, propunerea va fi examinată în absența sa, dar numai în prezența consiliului său, care poate formula o apărare. Dacă instanța dispune prelungirea detenției provizorii, ea nu poate depăși 30 de zile (...). Procurorul sau procurorul acuzat pot introduce o acțiune împotriva deciziei prin care instanța a decis prelungirea perioadei de detenție provizorie (...). Acțiunea nu este suspensivă a executării (...) Instanța poate să mai aplice și alte prelungiri ale detenției provizorii, însă niciuna dintre acestea nu poate depăși 30 de zile. art. 385 alineatul (2) Deciziile înainte de a declara drept nu pot fi atacate cu recurs indiferent de hotărârea sau hotărârea pe fond decât în cazurile specificate de lege. art. 385 Părțile sunt citate pentru examinarea acțiunii.L Dispozițiile din paragraful anterior nu se aplică în cazul unei acțiuni împotriva deciziilor privind detenția provizorie. Participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile. Invocând art. 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei absențe de la a permite instanțelor interne să dispună plasarea sa în detenție provizorie în cele trei cauze penale 23. În opinia sa, afirmațiile ca fiind "lacul acuzat" prezintă un pericol real pentru ordinea publică mai degrabă ar pune sub semnul întrebării garanțiile unui judecător autorizat prin lege. În conformitate cu art. 5 alineatul (3) menționat anterior, acesta adaugă că magistrații români nu sunt, în general, independenți, ținând cont de dependența lor de puterea executivă 24. Acesta se referă la art. 5 alin. (4) din Convenție și se plânge de menținerea sa ilegală în detenție provizorie, după 7 mai 2004, data la care Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc a pronunțat cauza Cluj anulând hotărârea înainte de a pronunța legea din 23 aprilie 2004. Invocând în esență același articol, reclamantul se plângea de refuzul autorităților interne de a asigura prezentarea sa la audierile din 1 octombrie 2004, în fața tribunalului departamental din Harghita și 25 noiembrie 2004, în fața Tribunalului de Primă Instanță din Suceava, care au stat la baza prelungirii detenției provizorii a acestuia. 25. Plângerile făcute de procurori în rechiziționarea din 1 mai 2004 și de magistrații care au ordonat menținerea sa în arest provizoriu. El se plânge și de o campanie de presă mai mult decât de procurori și judecători. 26. Într-o scrisoare din 15 noiembrie 2004, recurentul: art. 6 alin. (3) lit. (b) din Convenție și se plânge de refuzul administrației închisorii din Târgu Mureș de a-i permite să contacteze prin telefon avocații săi pentru a-și pregăti apărarea în dosarele în care a fost acuzat. 27. Recurentul se plânge de măsura în care este interzisă părăsirea teritoriului ordonat la 21 aprilie 2004 de către Parchetul din apropierea tribunalului din Târgu Mureș, care, în opinia sa, ar fi adus atingere libertății sale de circulație (art. 2 din Protocolul nr. 4 la convenție). În afara unghiului articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a primit un tratament adecvat pentru bronhopneumonia sa în timpul încarcerării sale în închisoarea din Mureș. Pe langa acelasi articol, se plange ca la 23 septembrie 2004 a fost catusat, in duba politiei departamentale, de la inchisoarea Târgu Mureș la tribunalul de primă instanță din Miercurea Ciuc, ceea ce i-a cauzat suferinte fizice. octombrie, 5 noiembrie și 11 noiembrie 2004), în care ar fi fost transportat, de fiecare dată, timp de aproximativ 400 km, într-o dubă care nu era în cunoștință de cauză și fără o ventilație corespunzătoare. octombrie 2004 în fața tribunalului departamental din Harghita 29. Reclamantul a afirmat că autoritățile interne au refuzat să-și asigure prezența la tribunalul departamental din Harghita 1 octombrie 2004, în fața tribunalului departamental din Harghita, chemat să se pronunțe asupra acțiunii sale împotriva hotărârii de prelungire a detenției provizorii. El invocă în esență art. 5 alineatul (4) din Convenție, care se citește după cum urmează în partea sa relevantă Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. 30. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Recurentul se plânge că nu a fost găsită nicio cale de a permite tribunalelor interne să dispună plasarea sa în custodia cu titlu provizoriu în cele trei cauze penale. El susține că Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc era părtinitor și că magistrații români nu sunt independenți. Acesta se plânge de menținerea sa în detenție provizorie, după 7 mai 2004, data pronunțării hotărârii în cauza Cluj și a refuzului autorităților de a-și prezenta cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță din Suceava din 25 noiembrie 2004. Recurentul se plânge, de asemenea, de afirmațiile făcute de procurori și magistrați în rechizitorii și judecăți înainte de a-l pronunța drept cu privire la acesta. El denunță, de asemenea, o campanie de presă împotriva sa. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la liberă circulație din cauza ordonanței din 21 aprilie 2004 a Parchetului în apropierea instanței de apel a Târgu Mureș. În cele din urmă, acesta declară lipsa unui tratament adecvat pentru bronhopneumonia sa, suferințe fizice din cauza portării cătușelor ca urmare a transferului său la 23 septembrie 2004 către Tribunalul de Primă Instanță din Miercurea Ciuc și trei episoade în care ar fi fost transportat într-o dubă fără iluminat și ventilație. 32. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în lacunună unanimă, amână examinarea ui ui ui ui ui ui ui ui ui ui , art. 5 alineatul (4) din Convenia privind refuzul, de către autorităile interne, de a se asigura că aceasta se prezintă la ședina din 1 Octombrie 2004, în fața tribunalului departamental din Harghita Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
28778/04
Istvan CSIBI
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 3 avril 2012 en une Chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 31 mai 2004,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Istvan Csibi, est un ressortissant roumain, né en 1965 et résidant à Miercurea Ciuc. Il a été représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Placement du requérant en détention provisoire
3.
En 2004, plusieurs plaintes pénales concernant des actes de violence commis par le requérant furent déposées devant la police de Miercurea Ciuc
: il était accusé d’avoir agressé le gardien d’un foyer de l’enfance, d’avoir frappé une tierce personne avec une batte de baseball et d’avoir séquestré une autre tierce personne. Plusieurs témoins qui confirmaient les faits dénoncés furent entendus par les enquêteurs.
4.
Le 21 avril 2004, le parquet près la cour d’appel de Târgu Mureș plaça le requérant sous contrôle judiciaire avec l’interdiction de quitter le territoire national. Il ne ressort pas du dossier si le requérant contesta cette mesure.
5.
Le 23 avril 2004, le requérant fut placé en détention provisoire pour une période de trente jours. Il faisait l’objet de trois poursuites pénales distinctes (outrage, séquestration et tentative de meurtre).
6.
Pour les deux premières affaires le tribunal de première instance de Miercurea Ciuc prononça deux jugements avant dire droit ordonnant son placement en détention provisoire en raison du risque que le requérant supprime des preuves ou des indices, qu’il commette une nouvelle infraction, du risque qu’il exerce des pressions sur les parties lésées et de l’importance des peines pour chacune des infractions dont il était accusé (article 148 d), e), h) et i) du CPP).
7.
Pour la troisième affaire, le jugement avant dire droit ordonnant le placement du requérant en détention provisoire fut prononcé le même jour par le tribunal départemental de Harghita. Le tribunal motiva sa décision par le risque que le requérant supprime des preuves et par la peine importante prévue pour ce type d’infraction (article 148 d) et h) du CPP).
8.
Dans les trois affaires, les tribunaux jugèrent que les soupçons reposaient sur une série de faits concrets et de preuves (témoignages) donnant à penser que le requérant aurait commis les faits reprochés.
2.
Recours contre le placement en détention provisoire
9.
Pour ce qui est des deux premières affaires, le requérant forma des recours contre son placement en détention provisoire. A chaque fois, sa détention provisoire fut maintenue successivement pour des périodes de trente jours, en raison de la subsistance des raisons à la base de son placement en détention provisoire, du risque qu’il exerce des pressions sur les parties lésées et du danger pour l’ordre public.
10.
Selon les informations fournies par le requérant, par un réquisitoire du 1
er
mai 2004, il fut renvoyé devant les tribunaux pour tentative de meurtre. Copie de ce réquisitoire n’a pas été versée au dossier.
11.
Le 5 mai 2004, le tribunal départemental de Harghita ordonna le maintien de la détention provisoire du requérant dans l’affaire de tentative de meurtre. Le requérant se pourvut en cassation contre ce jugement avant dire droit. Par un arrêt du 7 mai 2004, la cour d’appel de Mureș accueillit la demande en récusation et fit également droit au recours du requérant, ordonnant que le jugement avant dire droit du 23 avril 2004, prononcé dans l’affaire de tentative de meurtre soit annulé.
12.
Le 29 septembre 2004, le tribunal de première instance de Miercurea Ciuc prononça un jugement avant dire droit maintenant la détention provisoire du requérant pour les raisons susmentionnées. Le requérant se pourvut en cassation contre ce jugement. L’affaire fut renvoyée devant le tribunal départemental de Harghita pour statuer sur le recours du requérant.
13.
Lors de l’audience du 1
er
octobre 2004, le tribunal constata l’absence du requérant et examina le recours en présence du représentant du parquet qui demanda son rejet. Le requérant étant absent, le tribunal lui désigna un avocat commis d’office. Ce dernier sollicita du tribunal l’ajournement de l’audience afin d’assurer la présence du requérant, conformément aux dispositions du CPP. Le tribunal rejeta cette demande et statuant sur le recours du requérant, le rejeta, confirmant ainsi le bien-fondé du jugement avant dire droit du 29 septembre 2004.
14.
Le 25 novembre 2004, le tribunal de première instance de Suceava, amené à statuer sur la légalité de la détention provisoire du requérant, constata l’absence de celui-ci à cette audience, mais, en présence de ses cinq avocats choisis, maintint la mesure de privation de liberté du requérant. Malgré la demande expresse des avocats du requérant d’ajourner l’audience, le tribunal jugea que celui-ci était dans une situation d’incapacité objective de se présenter à cette audience en raison des formalités pour son transfert, des conditions météo, de l’état des routes et la distance importante jusqu’au siège du tribunal (article 159, 4
ème
alinéa du CPP). Les avocats du requérant eurent la possibilité de formuler leurs conclusions quant à la légalité et à la prolongation de la détention de ce dernier. Le requérant se pourvut en cassation contre ce jugement, invoquant l’obligation, pour les tribunaux, d’assurer sa comparution personnelle, conformément à l’article 197, alinéas
2 et 3 du CPP.
15.
Le 30 novembre 2004, le tribunal départemental de Suceava constata l’absence du requérant à cette audience, mais, en présence de son avocat choisi, statua sur son recours et le rejeta comme mal fondé. Le tribunal jugea, entre autres, que le 25 novembre 2004 le requérant devait comparaître à une autre audience devant la cour d’appel de Mureș, et que, de ce fait, sa comparution à l’audience devant le tribunal de première instance de Suceava n’était pas possible.
3.
Condamnation du requérant
16.
Par un jugement du 25 avril 2005 le tribunal départemental de Cluj condamna le requérant à une peine de cinq ans de prison ferme pour tentative de meurtre. Le requérant ne fournit aucune information quant à la suite de la procédure pénale.
17.
Aucune autre information concernant la suite des deux autres affaires pénales n’a été apportée non plus par le requérant.
4.
Allégations de mauvais traitements
18.
Le requérant affirme que lors de son incarcération à la prison de Mureș, alors qu’il souffrait d’une bronchopneumonie, les autorités de cette prison ne lui ont pas administré un traitement adéquat pour cette affection.
19.
Il allègue également que le 23 septembre 2004, lors de son transfert depuis la prison de Târgu-Mureș vers le tribunal de première instance de Miercurea Ciuc, il fut menotté, situation qui lui généra d’importantes souffrances physiques.
20.
Enfin, le requérant allègue avoir été transporté les 17
octobre, 5
novembre et 11 novembre 2004, pendant environ 400 km, à chaque fois, dans un fourgon qui n’était pas éclairé et sans une bonne ventilation.
B.
Le droit interne pertinent
21.
Les dispositions du code de procédure pénale («
CPP
»), en vigueur à l’époque des faits, se lisent comme suit
:
Article 136
«
Dans les affaires relatives aux infractions punies de prison ferme, afin d’assurer le bon déroulement du procès pénal et pour empêcher que la personne soupçonnée ou inculpée ne se soustraie (...) au jugement ou à l’exécution de la peine, l’une des mesures provisoires suivantes peut être adoptée à son encontre
:
(...)
1 c)
la détention provisoire
(...) La mesure prévue par l’article 136 § 1 c) peut être ordonnée par le procureur ou par le tribunal.
»
Article 139 § 2
«
Si les raisons pour maintenir une personne en détention provisoire ont disparu, la mise en liberté doit être ordonnée d’office ou sur demande de l’intéressé.
»
Article 140
«
1.
L’ordonnance de placement en détention provisoire du procureur (...) peut être contestée devant le tribunal qui est compétent pour statuer sur le bien-fondé des accusations.
(...)
6.
La décision du tribunal peut faire l’objet d’un recours (...).
»
Article 141
«
La décision rendue en première instance, ordonnant, révoquant, remplaçant ou mettant fin à une mesure provisoire, peut faire l’objet d’un recours de l’inculpé, ou du procureur, indépendamment du jugement sur le fond.
»
Article 148 § 1 d)
«
La détention provisoire d’un inculpé ne peut être ordonnée (...) que dans l’un des cas ci-après énumérés
:
(...)
d)
s’il y a des indices que l’inculpé a tenté d’empêcher la découverte de la vérité, en
influençant des témoins, ou des experts, en détruisant, ou en altérant les
moyens
matériels de preuve, ou par tout acte semblable.
»
Article 149 § 1
«
La durée de la détention provisoire de l’inculpé ne peut pas dépasser trente jours, sauf si elle est prolongée, selon les voies légales.
»
Article 155
«
La durée de la détention provisoire de l’inculpé peut être prolongée en cas de besoin et seulement de façon motivée.
La prolongation de la durée de la détention provisoire peut être ordonnée par le tribunal qui est compétent pour statuer sur le bien-fondé des accusations (...).
»
Article 156
«
La prolongation de la détention provisoire est ordonnée [par un tribunal] sur proposition motivée du ministère public (...).
»
Article 159
«
4.
Si un inculpé qui est détenu est hospitalisé et pour des raisons de santé il ne peut pas comparaître devant le tribunal, ou dans d’autres circonstances exceptionnelles qui ne permettent pas son déplacement, la proposition sera examinée en son absence, mais uniquement en présence de son conseil, qui pourra formuler sa défense.
5.
Si le tribunal ordonne la prolongation de la détention provisoire, elle ne pourra pas dépasser trente jours (...).
(...)
7.
Le procureur ou l’inculpé peuvent introduire un recours contre la décision par laquelle le tribunal a statué sur la prolongation de la durée de la détention provisoire (...). Le recours n’est pas suspensif de l’exécution (...) Le tribunal peut ordonner d’autres prolongations de la détention provisoire, mais aucune d’entre elles ne saurait dépasser 30 jours.
»
Article 385
1
«
Les décisions avant dire droit ne peuvent être frappées de recours indépendamment du jugement ou de l’arrêt sur le fond que dans les cas spécifiés par la loi.
»
Article 385
11
«
Les parties sont citées à comparaître pour l’examen du recours.
L’examen du recours ne peut pas avoir lieu en l’absence de l’inculpé qui se trouve en détention.
Les dispositions de l’alinéa précédent ne s’appliquent pas en cas de recours contre des décisions portant sur la détention provisoire.
La participation du procureur est obligatoire dans tous les cas.
»
22.
Invoquant l’article 5 § 1, c) de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’indices autorisant les tribunaux internes à ordonner son placement en détention provisoire dans les trois affaires pénales.
23.
Le requérant invoque l’article 5 § 3 de la Convention et se plaint de la partialité des magistrats du tribunal de première instance de Miercurea Ciuc, amenés à statuer sur la prolongation de sa détention provisoire. Selon lui des affirmations comme «
l’inculpé présente un réel danger pour l’ordre public
» remettraient en cause les garanties d’un «
magistrat habilité par la loi
» prévues à l’article 5 § 3 précité. Il ajoute que les magistrats roumains ne sont pas, en général, indépendants compte tenu de leur dépendance du pouvoir exécutif.
24.
Il invoque l’article 5 § 4 de la Convention et se plaint de son maintien illégal en détention provisoire, après le 7 mai 2004, date du prononcé de l’arrêt de la cour d’appel de Cluj annulant le jugement avant dire droit du 23 avril 2004 du tribunal de première instance de Miercurea Ciuc. Invoquant en substance le même article, le requérant se plaint du refus par les autorités internes d’assurer sa comparution aux audiences des 1
er
octobre 2004, devant le tribunal départemental de Harghita et 25
novembre 2004, devant le tribunal de première instance de Suceava, qui statuaient sur la prolongation de sa détention provisoire.
25.
Le requérant invoque l’article 6 § 2 de la Convention et se plaint des affirmations faites par les procureurs dans le réquisitoire du 1
er
mai 2004 et par les magistrats ayant ordonné son maintien en détention provisoire. Il se plaint également d’une «
campagne de presse
» dirigée à son encontre sur l’initiative des procureurs et des juges. Il affirme avoir été qualifié par ceux
‑
ci de «
mafieux
» et «
d’ennemi public
». Il invoque l’article 6 § 2 de la Convention.
26.
Dans une lettre du 15 novembre 2004, le requérant invoque l’article
6 § 3 b) de la Convention et se plaint du refus de l’administration de la prison de Târgu Mureș de lui permettre de contacter, par téléphone, ses avocats afin de préparer sa défense dans les dossiers dans lesquels il était inculpé.
27.
Le requérant se plaint de la mesure d’interdiction de quitter le territoire ordonnée le 21 avril 2004 par le parquet près la cour d’appel de Târgu Mureș, laquelle, d’après lui, aurait porté atteinte à sa liberté de circulation (article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention).
28.
Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir reçu un traitement adéquat pour sa bronchopneumonie lors de son incarcération dans la prison de Mureș. Sous l’angle du même article, il se plaint de ce que le 23 septembre 2004 il a été transporté menotté, dans le fourgon de la police départementale, depuis la prison de Târgu Mureș vers le tribunal de première instance de Miercurea Ciuc, ce qui lui a généré des souffrances physiques. Le requérant dénonce également trois épisodes (les 17
octobre, 5 novembre et 11 novembre 2004), pendant lesquels il aurait été transporté, à chaque fois, pendant environ 400 km, dans un fourgon qui n’était pas éclairé et sans une bonne ventilation. Il invoque l’article 3 de la Convention.
A.
Sur le grief tiré de l’article 5 § 4 de la Convention concernant le refus des autorités d’assurer la comparution du requérant à l’audience du 1
er
octobre 2004 devant le tribunal départemental de Harghita
29.
Le requérant allègue que les autorités internes ont refusé d’assurer sa comparution à l’audience 1
er
octobre 2004, devant le tribunal départemental de Harghita, appelé à statuer sur son recours contre le jugement prolongeant sa détention provisoire. Il invoque en substance l’article 5 § 4 de la Convention qui se lit comme suit dans sa partie pertinente
:
«
4.
Toute personne privée de sa liberté par arrestation ou détention a le droit d’introduire un recours devant un tribunal, afin qu’il statue à bref délai sur la légalité de sa détention et ordonne sa libération si la détention est illégale.
»
30.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54 § 2 b) de son règlement.
B.
Sur les autres griefs
31.
Le requérant se plaint de l’absence d’indices autorisant les tribunaux internes à ordonner son placement en détention provisoire dans les trois affaires pénales. Il allègue que le tribunal de première instance de Miercurea Ciuc était partial et que les magistrats roumains ne sont pas indépendants. Il se plaint de son maintien en détention provisoire, après le 7 mai 2004, date du prononcé de l’arrêt de la cour d’appel de Cluj et du refus des autorités d’assurer sa comparution à l’audience du 25 novembre 2004 devant le tribunal de première instance de Suceava. Le requérant se plaint également des affirmations faites par les procureurs et magistrats dans les réquisitoires et jugements avant dire droit le concernant. Il dénonce également une campagne de presse à son encontre. Le requérant se plaint d’une atteinte à son droit à libre circulation en raison de l’ordonnance du 21 avril 2004 du parquet près la cour d’appel de Târgu Mureș. Enfin, il dénonce l’absence d’un traitement adéquat pour sa bronchopneumonie, des souffrances physiques en raison du port de menottes à la suite de son transfert le 23
septembre 2004 vers le tribunal de première instance de Miercurea Ciuc et trois épisodes pendant lesquels il aurait été transporté dans un fourgon sans éclairage et ventilation.
32.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen du grief du requérant tiré de l’article 5 § 4 de la Convention concernant le refus, par les autorités internes, d’assurer sa comparution à l’audience du 1
er
octobre 2004, devant le tribunal départemental de Harghita
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Greffière adjointe
Président