- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 aprilie 2012
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Inadmisibil
Khachatryan împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Arman Lenvelovich Khachatryan, este un cetățean armenian născut în 1974 și locuiește la Moscova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna O. Mikhaylova, un avocat practicant la Moscova. Guvernul Rusiei a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Având în vedere naționalitatea reclamantului, Guvernul Armeniai au fost invitați să prezinte observații scrise cu privire la acest caz. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns în termenul prescris. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 iunie 2003, reclamantul a fost arestat și acuzat de tentativă de crimă, jaf și trafic ilegal de arme de foc.
La 18 martie 2004, Tribunalul Orașului Moscova, într-un proces judecător, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 15 ani de închisoare. La 18 august 2004, Curtea Supremă a Rusiei a susținut condamnarea în apel. În urma solicitării reclamantului, la 5 octombrie 2005, Presidiumul Curții Supreme a Rusiei a anulat hotărârea din 18 martie 2004, confirmată la 18 august 2004, prin revizuire de supraveghere, și a remis cazul pentru reexaminare. La 13 aprilie 2006, Tribunalul Orașului Moscova a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la trei ani și o lună de închisoare. În timpul arestării sale la 18 iunie 2003, reclamantul a primit o serie de leziuni grave, inclusiv răni de armă și fracturi ale membrelor mici, leziuni craniocerebrale și contuzie.
În aceeași zi, reclamantul a fost dus la spitalul Moscova nr. 71, unde a primit un tratament chirurgical primar pentru rănile împușcate și a avut gâte aplicate la fracturi. El a fost ulterior transferat la spitalul Moscova nr. 20, unde a stat până la 24 iunie 2003. 10. La 24 iunie 2003, reclamantul a fost plasat în închisoarea IZ77/1 de remandă Moscova. La admiterea sa, reclamantul a fost examinat de către un chirurg și a descoperit că a avut o rană de împușcare perforată a coapsei dreaptă, o rană de împușcare neperforată a regiunii gluteale stângi, o fractură închisă (immobilizată) a malleolusului stâng, o fractură (immobilizată) a treimei de șinbone drept, o fractură a fazanxului proximal al haluxului piciorului drept și o leziune craniocerebrală închisă.
El a fost ulterior spitalizat în unitatea chirurgicală a spitalului de închidere în închisoare. 11. În unitatea chirurgicală a spitalului de închidere în închisoare a fost mai mult diagnosticat cu contuzie și neuropatie traumatică a nervului median drept. Afecțiunea sa a fost evaluată ca „moderativ sever”. Reclamantul a fost tratat cu medicamente antibacteriene, antiinflamatoare, general de ameliorare a sănătății, anestezie, locală, antispasmodice și sedative. 12. La 28 iulie 2003, reclamantul a fost externat din spitalul de închisoare IZ-77/1 într-o afecțiune satisfăcător, după care a primit tratament ambulatoriu la unitatea medicală IZ-77/1. 13. La 11 septembrie 2003, reclamantul a depus o cerere la procurorul judecător al Moscovei, cerând transferul de la închisoarea IZ-77/1 la spitalul Moscova nr. 20 pentru tratament specializat.
14. La 8 ianuarie 2004, avocatul de apărare al reclamantului a efectuat o anchetă cu guvernatorul instalației IZ-77/1 cu privire la starea sănătății reclamantului și posibilitatea îndepărtării celor două gloanțe din organismul reclamantului în închisoarea de închidere. 15. La 3 februarie 2004, bunicul reclamantului a solicitat Departamentului Principal pentru Execuția Condamnărilor, cerând ca reclamantul să fie transferat într-o instituție corecțională cu echipamente medicale adecvate. 16. La 19 martie 2004, chirurgul șef al unității chirurgicale IZ-77/1, care a examinat reclamantul, a exclus orice patologia chirurgicală de urgență, a constatat că locația celor două gloanțe nu a constituit niciun risc pentru viața reclamantului și pentru funcționarea organelor sale esențiale.
La 23 martie 2004, grupul rus “Pentru Drepturile Omului” a aplicat Curtea de district Preobrazhenskiy din Moscova pentru ridicarea măsurii de custodie a reclamantului și transferul său la Institutul Burdenko de Neurochirurgie pentru îndepărtarea gloanțelor din organismul său. 18. La 17 aprilie 2004, reclamantul a fost plasat în închisoarea IZ-77/4 din Moscova, unde a continuat să primească un tratament în ambulanță, cu ajutorul specialiștilor medicali civili. 19. La 29 iunie 2004, Organizația Publică All-Rusă a Războiului și Serviciul Militar Veterani a scris procurorului general al Rusiei cerându-l să intervină și să ajute reclamantul la obținerea asistenței medicale pentru rănile sale de împușcare.
20. La 2 iulie 2004, șeful Departamentului de Execuție a Condamnărilor de la Moscova a răspuns după cum urmează: „[...] În prezent [reclamantul] este supravegheat de personalul medical al [Moscow închisorii anterioare IZ-77/4]. La 25 iunie 2004 a fost furnizată o examinare și consultare suplimentară [reclamantului] cu ajutorul specialiștilor medicali civili din spitalul clinic [Moscow] nr. 20 – un neuropatologist, un traumatolog, un chirurg și un neurochirurg – în care [ reclamantul] a fost diagnosticat cu suture sinus în regiunea a treimei mijlocii din coapsa dreaptă [...], un corp străin (bullet) în țesutul moale al coapsei dreapte și pelvis, o fractură de glezna dreaptă, o fractură vindecată de glezna stângă [și] deformant artroza articulațiilor gleznei…
În prezent, nu se recomandă intervenția chirurgicală pe articulațiile gleznei datorită unei infecții cronice a țesutului moale coapsei dreapte. Tratament chirurgical pe coapsa dreaptă țesut moale este necesar într-un spital chirurgical. La 29 iunie 2004 [ reclamantul] tratament categoric refuzat în unitatea chirurgicală a spitalului de închisoare IZ-77/1 recomandat și în spitalul clinic nr. 20… ” 21. La 8 iulie 2004, organizația publică rusă „Uniunea Armenilor din Rusia” a solicitat Ombudsmanului să-l ajute pe reclamant să obțină asistență medicală calificată și transfer la Institutul Burdenko de Neurochirurgie. 23. La 12 iulie 2004, directorul adjunct al secțiunii medicale a Departamentului Șef pentru Execuția Condamnărilor a răspuns că nu a fost recomandat nici un tratament neurochirurgic specializat pentru solicitant.
24. La 4 august 2004, avocatul de apărare al reclamantului a făcut o anchetă cu Departamentul Șef pentru executarea penelor cu privire la starea de sănătate a reclamantului și posibilitatea ca acesta să aibă cele două gloanțe îndepărtate din organismul său în închisoare. Informațiile solicitate au fost necesare pentru a susține cererea de eliberare pentru motive medicale. 25. La 11 august 2004, Biroul de Expertiză Medicală și Socială a examinat dosarul medical al reclamantului și-a clasificat invaliditatea ca „categorie trei” pentru o perioadă de un an, până la 1 septembrie 2005. 26. La 23 august 2004, consilierul de apărare al reclamantului a cerut ca Departamentul-șef pentru executarea condamnărilor să efectueze o examinare medicală a reclamantului și să suspende transferul la colonia de corecții până când s-a rezolvat problema plasării și tratamentului reclamantului într-o sedință medicală specializată din Moscova.
27. La 27 august 2004, reclamantul a părăsit IZ-77/4 pentru a-și îndeplini condamnarea. 28. La 29 august 2004, reclamantul a fost plasat în colonia correctională din regiunea Saratov IK-33, unde a primit tratament ambulatoriu. A fost examinat zilnic de medici specialiști și a primit terapie etiotropă, patogenică și simptomatică. 29. La 30 august 2004, bunicul reclamantului a contestat transferul reclamantului la colonia de corecții din regiunea Saratov înaintea Departamentului care supraveghează respectarea legii și respectul drepturilor omului de către autoritățile și instituțiile Departamentului pentru executarea condamnărilor. El s-a referit la starea de sănătate a reclamantului și la presupusa imposibilitate de tratament medical adecvat în unitățile medicale din cadrul sistemului de închisoare.
30. La 9 septembrie 2004, reclamantul a fost admis la unitatea chirurgicală a spitalului de închisoare din regiunea Saratov OTB-1. 31. În aceeași zi, avocatul de apărare al reclamantului a solicitat ca șeful Departamentului de Execuție a Sensiilor din regiunea Saratov să efectueze un examen medical al reclamantului necesar pentru a hotărî chestiunea de eliberare a sarcinii din cauza bolii grave. 32. La 23 septembrie 2004, șeful Departamentului pentru Execuția Condamnărilor din regiunea Saratov a răspuns că starea de sănătate a reclamantului este satisfăcătoare, că nu există motive de intervenție chirurgicală de urgență și că problema intervenției chirurgicale elective va fi decisă după examinarea reclamantului de către specialiști medicali.
33. La 2 noiembrie 2004, reclamantul a suferit o intervenție chirurgicală electivă pentru îndepărtarea două gloanțe din țesutul moale al coapsei dreapte și al regiunii sacrale. 34. La 3 noiembrie 2004, avocatul reclamantului de apărare a cerut guvernatorului spitalului de închisoare din regiunea Saratov OTB-1 să efectueze examinarea medicală a reclamantului necesară pentru a hotărî problema eliberării sale de a-și îndeplini condamnarea din cauza bolii grave. 35. Perioada postoperatorie a fost inegală, la 10 noiembrie 2004, reclamantul a fost externat din spitalul de închisoare regională Saratov OTB-1. El a fost transferat la închisoarea IZ-64/1. 36. La 12 noiembrie 2004, tatăl reclamantului s-a plâns la procurorul regional Saratov despre transferul reclamantului de la spitalul de închisoare OTB-1 la închisoarea anterioară IZ-64/1.
El a cerut ca reclamantul să fie transferat înapoi la spitalul de închisoare OTB-1 pentru tratamentul său ulterior. 37. După îndepărtarea suturilor postoperatorii, la 13 noiembrie 2004, reclamantul s-a plâns de febră, transpirare excesivă, amețeli și durere. În absența unui chirurg în cadrul personalului unității medicale a închisorii de închidere, reclamantul a fost transferat înapoi la spitalul de închidere din regiunea Saratov OTB-1, unde a rămas până la descărcarea sa la 9 decembrie 2004, când a fost transferat la închisoarea de închidere IZ-64/1. 38. La 18 decembrie 2004, reclamantul a fost plasat în colonia de închidere din regiunea Saratov IK-7.
39. La 29 decembrie 2004, avocatul de apărare al reclamantului a contestat cu șeful Serviciului Federal de Execuție a Condamnărilor transferul reclamantului la colonia correctională din regiunea Saratov IK-7, care l-a privat de posibilitatea de a primi un curs complet de tratament postoperator în spitalul de închisoare OTB-1. 40. La 12 ianuarie 2005, Comisia medicală expertă a examinat calitatea asistenței medicale prestate reclamantului și a ajuns la concluzia că reclamantul a primit examene și tratament cuprinzător în conformitate cu standardele de furnizare a asistenței medicale specializate. Plângeri: durere moderată în articulațiile gleznei dreapta și stânga, restricție a funcției în aceste articulații, durere în articulația din genunchi stânga pe activitate, restricție a funcției în această articulație datorită durerii.
Prezența țesutului cicatrice pe suprafața medială a coapsei dreapte. Rezultatele examinării obiective: [alte observații bazate pe inspecțiile externe și examenele radiografice și neurologice ale reclamantului (de către un neurolog și un neurochirurg) și rezultatele examinărilor CT, RMN și EMG efectuate la 14-15 decembrie 2004)]. Diagnostic: Efectele unei rane de împușcare la coapsa dreaptă și la regiunea lombar-sacrală din iunie 2003… Fractura de glezna dreapta, fractura de glezna stânga. Efectele leziunii craniocerebrale închise cu sindromul asteno-neurotic. Pacientul a fost supus la un examen cuprinzător și tratamentul în conformitate cu standardele pentru furnizarea de asistență medicală specializată.
Recomandat: mersul cu ajutorul unei mucegai, cu greutatea de la stânga [pe picioare]. În 18 august 2005, reclamantul a fost admis din nou la spitalul de închisoare din regiunea Saratov OTB-1, unde a fost diagnosticat cu deformarea osteoartroză a gleznei dreapte. El a fost furnizat cu tratament corespunzător afecțiunii sale. 42. La 8 septembrie 2005, reclamantul a făcut din nou o examinare medicală expertă și nu a avut nici un semn de incapacitate persistentă. Prin urmare, nu a fost necesară clasificarea continuă a reclamantului ca handicap. 43. La 7 octombrie 2005, reclamantul a fost externat din spitalul de închisoare din regiunea Saratov OTB-1. 44. În aceeași zi a fost admis în colonia correctională IK-33.
45. La 9 octombrie 2005, reclamantul a fost plasat în colonia de corecție a regiunii Saratov IK-7. 46. La 14 noiembrie 2005, reclamantul a fost transferat înapoi la colonia de corecții IK-33. 47. Din 16 noiembrie 2005 până la eliberarea sa, reclamantul a fost reținut din nou în închisoarea IZ-77/1 în care a fost diagnosticat și tratat pentru osteocondroză a coloanei toracice, osteocondroză lombară și sindromul asteno-neurotic. 48. La 23 ianuarie 2006, părinții reclamanților au solicitat guvernatorului închisorii de la Moscova IZ-77/1 cerând transferul reclamantului înapoi la spitalul de închisoare OTB-1, fără succes. 49. La 18 iulie 2006, reclamantul a fost eliberat din închisoare.
50. Legea federală privind detenția persoanelor suspectate de infracțiuni și acuzate de infracțiuni (Legea federală nr. 103-FZ din 15 iulie 1995) prevede că deținuții au dreptul la asistență medicală (secțiunea 17). În cazul în care sănătatea unui deținut se deteriorează, ofițerii medicali din închisoarea deținută sunt obligați să-l examineze prompt și să-l informeze cu privire la rezultatele examinării în scris. Dacă deținutul solicită să fie examinat de personalul altor instituții medicale, administrarea instalației de detenție este de a organiza o astfel de examinare. Dacă administrația refuză, refuzul poate fi apelat la procuror sau la instanță. În cazul în care un deținut suferă de o boală gravă, administrarea închisorii este obligată imediat să informeze procurorul, care poate efectua o anchetă asupra acestei chestiuni (secțiunea 24).
1. The applicant, Mr Arman Lenvelovich Khachatryan, is an Armenian national who was born in 1974 and lives in Moscow. He was represented before the Court by Ms O. Mikhaylova, a lawyer practising in Moscow. The Russian Government were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. In view of the applicant’s nationality, the Government of Armenia were invited to submit written comments on the case. However, no reply was received within the prescribed time-limit.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 18 June 2003 the applicant was arrested and charged with attempted murder, robbery and illegal firearms trafficking. His pre-trial detention was extended on several occasions.
On 18 March 2004 the Moscow City Court, in a jury trial, convicted the applicant as charged and sentenced him to fifteen years’ imprisonment. On 18 August 2004 the Supreme Court of Russia upheld the conviction on appeal.
Following the applicant’s request, on 5 October 2005 the Presidium of the Supreme Court of Russia quashed the judgment of 18 March 2004, as upheld on 18 August 2004, by way of supervisory review, and remitted the case for a retrial.
On 13 April 2006 the Moscow City Court convicted the applicant as charged and sentenced him to three years and one month’s imprisonment.
The applicant did not appeal against that judgment.
During his arrest on 18 June 2003 the applicant received a number of serious injuries, including gunshot wounds and fractures of the lower limbs, craniocerebral injury and concussion.
On the same day the applicant was taken to Moscow hospital no. 71, where he received primary surgical treatment for the gunshot wounds and had plaster casts applied to the fractures. He was subsequently transferred to Moscow hospital no. 20, where he stayed until 24 June 2003.
On 24 June 2003 the applicant was placed in Moscow remand prison IZ77/1. Upon his admission, the applicant was examined by a surgeon and discovered to have a perforating gunshot wound of the right thigh, a nonperforating gunshot wound of the left gluteal region, a closed fracture (immobilised) of left medial malleolus, a fracture (immobilised) of the lower third of the right shinbone, a fracture of the proximal phalanx of the hallux of the right foot, and a closed craniocerebral injury. He was subsequently hospitalised in the surgical unit of the remand prison hospital.
In the surgical unit of the remand prison hospital the applicant was further diagnosed with concussion and traumatic neuropathy of the right median nerve. His condition was evaluated as “moderately severe”. The applicant was treated with antibacterial, anti-inflammatory, general health-improving, anaesthetic, local, antispasmodic and sedative medication.
On 28 July 2003 the applicant was discharged from the IZ-77/1 prison hospital in a satisfactory condition, after which he received outpatient treatment at the IZ-77/1 medical unit.
On 11 September 2003 the applicant filed a request with the acting Prosecutor of Moscow asking for his transfer from remand prison IZ-77/1 to Moscow hospital no. 20 for specialised treatment.
On 8 January 2004 the applicant’s defence counsel made an enquiry with the governor of facility IZ-77/1 as to the state of the applicant’s health and the possibility of the removal of the two bullets from the applicant’s body in the remand prison.
On 3 February 2004 the applicant’s grandfather applied to the Chief Department for the Execution of Sentences asking for the applicant to be transferred to a correctional establishment with adequate medical equipment.
On 19 March 2004 the chief surgeon of IZ-77/1 surgical unit, having examined the applicant, excluded any emergency surgical pathology, having found that the location of the two bullets did not pose any risks to the applicant’s life and to the functioning of his essential organs. The applicant was recommended elective (non-urgent) surgery.
On 23 March 2004 the all-Russian advocacy group “For Human Rights” applied to the Preobrazhenskiy District Court of Moscow for the lifting of the applicant’s custodial measure and his transfer to the Burdenko Neurosurgery Institute for the removal of the bullets from his body.
On 17 April 2004 the applicant was placed in Moscow remand prison IZ-77/4, where he continued to receive treatment on an outpatient basis, with the assistance of civilian medical specialists.
On 29 June 2004 the All-Russian Public Organisation of War and Military Service Veterans wrote to the Prosecutor General of Russia requesting him to intervene and to assist the applicant in getting medical assistance for his gunshot wounds.
On 2 July 2004 the head of the Department for the Execution of Sentences in Moscow replied as follows: “[...] At present [the applicant] is being supervised by the medical staff of [Moscow remand prison IZ-77/4]. On 25 June 2004 an additional examination and consultation was provided to [the applicant] with the assistance of civilian medical specialists from [Moscow] city clinical hospital no. 20 – a neuropathologist, a traumatologist, a surgeon, and a neurosurgeon – in which [the applicant] was diagnosed with suture sinus in the region of the middle third of right thigh [...], a foreign body (bullet) in the soft tissue of the right thigh and pelvis, a wrongly healed fracture of right ankle, a healed fracture of the left ankle [and] deforming arthrosis of the ankle joints… At present, surgery on the ankle joints is not recommended owing to a chronic infection of the right thigh soft tissue. Surgical treatment on the right thigh soft tissue is required in a surgical hospital. On 29 June 2004 [the applicant] categorically refused treatment in the surgical unit of IZ-77/1 remand prison hospital and in city clinical hospital no. 20… ”
A number of replies with similar content followed.
On 8 July 2004 the All-Russian public organisation “the Union of Armenians in Russia” applied to the Ombudsman requesting him to assist the applicant in obtaining qualified medical aid and a transfer to the Burdenko Neurosurgery Institute.
On 12 July 2004 the deputy head of the medical section of the Chief Department for the Execution of Sentences replied that no specialised neurosurgical treatment had been recommended for the applicant.
On 4 August 2004 the applicant’s defence counsel made an enquiry with the Chief Department for the Execution of Sentences as to the state of the applicant’s health and the possibility for him to have the two bullets removed from his body in the remand prison. The information requested was necessary to substantiate his application for release on medical grounds.
On 11 August 2004 the Bureau of Medical and Social Expertise examined the applicant’s medical file and classified his disability as “category three” for a period of one year, until 1 September 2005.
On 23 August 2004 the applicant’s defence counsel requested the Chief Department for the Execution of Sentences to carry out a medical examination of the applicant and to suspend his transfer to the correctional colony until the issue of the applicant’s placement and treatment in a specialised medical establishment in Moscow had been settled.
On 27 August 2004 the applicant left IZ-77/4 in order to serve his sentence.
On 29 August 2004 the applicant was placed in the Saratov Region correctional colony IK-33, where he received outpatient treatment. He was examined by medical specialists on a daily basis and received etiotropic, pathogenetic and symptomatic therapy.
On 30 August 2004 the applicant’s grandfather challenged the applicant’s transfer to the correctional colony in the Saratov Region before the Department supervising compliance with lawfulness and respect for human rights by the authorities and institutions of the Department for the Execution of Sentences. He referred to the applicant’s state of health and the alleged impossibility of adequate medical treatment in medical establishments within the prison system.
On 9 September 2004 the applicant was admitted to the surgical unit of Saratov Region prison hospital OTB-1.
On the same day the applicant’s defence counsel requested the head of the Department for the Execution of Sentences in the Saratov Region to carry out medical examination of the applicant necessary for deciding the issue of relief from serving his sentence on account of serious illness.
On 23 September 2004 the head of the Department for the Execution of Sentences in the Saratov Region replied that the applicant’s state of health was satisfactory, that there were no grounds for emergency surgery, and that the issue of elective surgery would be decided upon following the applicant’s examination by medical specialists.
On 2 November 2004 the applicant underwent elective surgery for the removal of two bullets from the soft tissue of his right thigh and the sacral region.
On 3 November 2004 the applicant’s defence counsel asked the governor of Saratov Region prison hospital OTB-1 to carry out the medical examination of the applicant necessary for deciding the issue of his relief from serving his sentence on account of serious illness.
The post-operative period being uneventful, on 10 November 2004 the applicant was discharged from the Saratov Regional prison hospital OTB-1. He was transferred to Saratov Region remand prison IZ-64/1.
On 12 November 2004 the applicant’s father complained to the Saratov Regional Prosecutor about the applicant’s transfer from prison hospital OTB-1 to remand prison IZ-64/1. He asked that the applicant be transferred back to prison hospital OTB-1 for his subsequent treatment.
After removal of the post-operative sutures, on 13 November 2004 the applicant complained of fever, excessive sweating, dizziness and pain. In the absence of a surgeon among the staff of the remand prison’s medical unit the applicant was transferred back to Saratov Region prison hospital OTB-1, where he stayed until his discharge on 9 December 2004, when he was transferred to remand prison IZ-64/1.
On 18 December 2004 the applicant was placed in Saratov Region correctional colony IK-7.
On 29 December 2004 the applicant’s defence counsel challenged with the head of the Federal Service for Execution of Sentences the applicant’s transfer to Saratov Region correctional colony IK-7, which had deprived him of the possibility of receiving a complete course of postoperative treatment in prison hospital OTB-1.
On 12 January 2005 the expert medical commission examined the quality of the medical assistance provided to the applicant and came to the conclusion that the applicant had received comprehensive examinations and treatment in compliance with the standards for provision of specialised medical assistance. The decision read as follows: “... Complaints: moderate pain in right and left ankle joints, restriction of function in these joints, pain in left knee joint on activity, restriction of function in this joint due to pain. Presence of scar tissue on the medial surface of the right thigh. Results of objective examination: [various observations based on an applicant’s external inspection and radiographic and neurological examinations of the applicant (by a neurologist and a neurosurgeon) and the results of CT, MRI and EMG examinations carried out on 14-15 December 2004)]. Diagnosis: Effects of a gunshot wound to the right thigh and the lumbar-sacral region of June 2003… Wrongly healed fracture of right ankle, a healed fracture of the left ankle. Effects of closed craniocerebral injury with astheno-neurotic syndrome. The patient was subjected to comprehensive examination and treatment in accordance with the standards for provision of specialised medical assistance. Recommended: walking with the help of a crutch, with the weight on the left [foot]. No further in-patient examination and treatment are required… ”
On 18 August 2005 the applicant was again admitted to Saratov Region prison hospital OTB-1, where he was diagnosed with deforming osteoarthrosis of the right ankle. He was provided with treatment appropriate to his condition.
On 8 September 2005 the applicant again underwent an expert medicosocial examination and was found to have no signs of persistent disability. The applicant’s continued classification as disabled, therefore, was not required.
On 7 October 2005 the applicant was discharged from Saratov Region prison hospital OTB-1.
On the same day he was admitted to correctional colony IK-33.
On 9 October 2005 the applicant was placed in Saratov Region correctional colony IK-7.
On 14 November 2005 the applicant was transferred back to correctional colony IK-33.
From 16 November 2005 up to his release the applicant was held again in Moscow remand prison IZ-77/1, where he was further diagnosed with, and treated for, osteochondrosis of the thoracic spine, lumbar osteochondrosis and astheno-neurotic syndrome.
On 23 January 2006 the applicant’s parents applied to the governor of Moscow remand prison IZ-77/1 asking for the applicant’s transfer back to prison hospital OTB-1, without success.
On 18 July 2006 the applicant was released from prison.
The federal law on the detention of persons suspected of and charged with criminal offences (Federal Law no. 103-FZ of 15 July 1995) provides that inmates are entitled to medical assistance (section 17). If an inmate’s health deteriorates, the medical officers of the remand prison are obliged to examine him promptly and inform him of the results of the examination in writing. If the inmate requests to be examined by staff of other medical institutions, the administration of the detention facility is to organise such an examination. If the administration refuses, the refusal can be appealed against to a prosecutor or court. If an inmate is suffering from a serious disease, the administration of the remand prison is obliged immediately to inform the prosecutor, who can carry out an inquiry into the matter (section 24).