Ristin și alții împotriva României

Publicat la 3 iunie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 17473/20 Alexandru Adrian RISTIN și alții împotriva României depusă la 6 aprilie 2020 comunicat la 17 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la investigații cu privire la consecințele unei exploziuni de gaz cauzate de deteriorarea presupusă, după lucrările pe țevile de apă, ale conductei de gaz subterane situate în apropierea proprietății reclamanților. Primul reclamant (Dl. Alexandru Adrian Ristin), cu vârsta de 16 ani, a fost grav rănit în explozie, prietenul său A.A. Când explozia a avut loc, al doilea reclamant (primul bunicul reclamantului) era și acasă, dar într-o anexă a casei și nu a suferit nici răni, în timp ce al treilea și al patrulea reclamant (părinții primei solicitanți) erau plecati pentru noapte.

Reclamanții se declară că ancheta penală, inițiată de autoritățile în urma accidentului și în care reclamanții au participat în calitate de părți civile, a avut o durată nejustificată (de la 18 octombrie 2010 la 5 decembrie 2019) și a fost ineficientă și că, din cauza erorilor în care s-au adunat Curtea de Apel Timișoara, în decizia sa finală din 5 Decembrie 2019, a constatat că nu a putut clarifica responsabilitatea companiei de aprovizionare cu apă și a companiei de distribuție a gazelor în accident. Din aceste motive, reclamanții nu au putut obține reparații pentru daunele lor. În măsura în care reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la distrugerea casei și a bunurilor lor în explozia țevii de gaz, au epuizat căile de recurs interne eficace?

În plus: (a) În cazul în care reclamanții ar fi depus o cerere de compensare separată în fața instanțelor civile, pe baza dispozițiilor generale privind răspunderea civilă consemnate în Codul Civil? (b) Ar constitui o astfel de acțiune în fața instanțelor civile o soluție eficace în circumstanțele specifice ale cauzei, ținând cont de faptul că, în decizia finală de la 5 Decembrie 2019 Curtea de Apel Timișoara a concluzionat că nu a putut clarifica responsabilitatea celor potențial implicați în accident din cauza deficiențelor în ceea ce privește colectarea de dovezi în etapele inițiale ale anchetei penale?

Poate primul reclamant pretinde că este victima unei încălcări a dreptului său la viață, asigurate de art. 2 din Convenție, în sensul articolului 34 (a se vedea Nicolae Virgiliu Tanase c. România [GC], nr. 41720/13, § 142, 25 iunie 2019)? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, CEDH 2000-VII), în ceea ce privește primul reclamant: (a) a fost ancheta din acest caz de către autoritățile naționale în încălcarea articolului 2 din Convenție (a se vedea Öneryıldız v. Turcia [GC], nr. 48939/99, §§ 91-96, ECHR 2004-XII)?

(b) ancheta a durat prea mult timp, ținând seama că a început la 18 octombrie 2010 și s-a încheiat la 5 decembrie 2019? (c) a fost investigația capabilă să stabilească în mod prompt faptele, să țină răspunderea celor în vină și să ofere reparații adecvate victimelor (a se vedea Nicolae Virgiliu Tanase , citat mai sus, §§ 1337 38)? Din aceleași motive ca cele detaliate mai sus, statul a respectat obligația sa pozitivă de a proteja dreptul primului reclamant la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție (a se vedea Nicolae Virgiliu Tănase , citat mai sus, §§ 125 28)? A existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ținând seama de obligațiile pozitive ale statului în acest domeniu (a se vedea, în special, Öneryıldız , citat mai sus, §§ 135-36 și Blumberga v. Letonia , nr. 70930/01, § 69, 14 octombrie 2008)? (a) autoritățile au făcut tot ce au putut pentru a proteja posesiunile reclamanților împotriva riscului de distrugere a exploziei conductelor de gaz (a se vedea Kurșun c. Turcia , nr. 22677/10 , § 115, 30 octombrie 2018 și Öneryıldız , citat mai sus,

§ 136)? (b) statul a pus la dispoziția reclamanților remediile adecvate prin care ar putea să își justifice drepturile și să primească reparații pentru pierderea casei și a bunurilor distruse de explozia țevii de gaze (a se vedea Blumberga , citată mai sus, § 67)? În ceea ce privește companiile Aquatim Timișoara și E. On Gaz Distribuție, care au fost introduse în anchetă în legătură cu explozia țevii de gaz: sunt societățile de utilitate publică și/sau deținute de stat capabile să implice responsabilitatea statului pentru accident și consecințele sale (a se vedea mutatis mutandis Libert v. France , nr. 588/13, § 38, 22 februarie 2018, și Kotov v. Russia . [GC], nr. 54522/00, § 92, 3 aprilie 2012)? Lista reclamanților în cererea nr. 17473/20 Nu.

Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Alexandru Adrian RISTIN 1994 România Săcălaz Ioan PARAIPAN 1950 Romanian Săcălaz Camelia RISTIN 1973 Romanian Săcălaz Pompiliu RISTIN 1969 Romanian Timișoara

Published on 3 June 2024

FOURTH SECTION

Application no. 17473/20 Alexandru Adrian RISTIN and Others against Romania lodged on 6 April 2020 communicated on 17 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns investigations into the consequences of a gas explosion caused by the alleged deterioration, after works on the water pipes, of the underground gas pipe situated in the vicinity of the applicants’ property. The first applicant (Mr Alexandru Adrian Ristin), 16 years of age at the time, was severely injured in the explosion, his friend A.A. lost her life and the applicants’ home was destroyed. When the explosion occurred the second applicant (the first applicant’s grandfather) was also at home but in an annex of the house and suffered no injuries, whereas the third and fourth applicants (the first applicant’s parents) were away for the night.

The applicants complain that the criminal investigation, which was started by the authorities in the aftermath of the accident and in which the applicants participated as civil parties, was unreasonably long (from 18 October 2010 to 5 December 2019) and was ineffective, and that because of errors in evidence ‑ gathering the Timișoara Court of Appeal, in its final decision of 5 December 2019, found that it was unable to clarify the responsibility of the water supply company and of the gas distribution company in the accident. For those reasons, the applicants were unable to obtain redress for their damage.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In so far as the applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the destruction of their house and possessions in the explosion of the gas pipe, have they exhausted the effective domestic remedies? In addition: (a) Should the applicants have lodged a separate claim for compensation with the civil courts, based on the general provisions concerning civil liability enshrined in the Civil Code? (b) Would such an action before the civil courts constitute an effective remedy in the specific circumstances of the case, bearing in mind that in the final decision of 5 December 2019 the Timișoara Court of Appeal concluded that it was unable to clarify the responsibility of those potentially involved in the accident because of deficiencies in the evidence-gathering in the initial stages of the criminal investigation?