VATRA c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 8696/06 Ion VATRA împotriva României introdusă la 24 februarie 2006 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ion Vatra, este un resortisant român, născut în 1954 și rezident în Sinaia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Condamnarea penală a reclamantului în 2002 și deținerea sa Prin hotărârea definitivă din 15 octombrie 2002, Tribunalul de Primă Instanță din Sinaia l-a condamnat prin contumație pe reclamant la patru ani de închisoare fermă pentru furt calificat comis în condiții de recidivă și pentru profanarea mormintelor. În acest scop, instanța concluzionează că reclamantul a participat împreună cu alte patru persoane la furtul mai multor arbuști plantați pe morminte. În ceea ce privește stadiul de recidivă, Tribunalul a indicat că reclamantul fusese deja condamnat pentru furt calificat printr-o hotărâre din 14 noiembrie 1991. La 5 noiembrie 2002 s-a emis un mandat de arestare la 5 noiembrie 2002. La 7 iunie 2004, reclamantul a fost arestat în Italia și pus în detenție în vederea extrădării sale în România. Proceduri nerecuperabile de redeschidere a procedurii care a dus la condamnarea reclamantului Reclamantul a inițiat mai multe acțiuni în fața instanțelor naționale în vederea anulării hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din Sinaia din 15 octombrie 2002 și a redeschiderii procedurii care a dus la condamnarea sa penală. Un prim apel introdus la 17 august 2005 a fost respins ca fiind întârziat printr-o hotărâre definitivă din 2 decembrie 2005 a instanței de departament din Prahova. Un al doilea apel a fost respins ca fiind inadmisibil prin hotărârea definitivă din 24 februarie 2006 a Tribunalului de departament din Prahova. O contestație în anulare a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului de Primă Instanță din Sinaia la data de 1 noiembrie 2005 O cerere de revizuire a hotărârii din 15 octombrie 2002 a fost primită printr-o hotărâre din 10 mai 2006 a Tribunalului departamental din Prahova, însă ulterior reclamantul a renunțat la această acțiune în timp ce procedura era în stadiul acțiunii. Două opoziții la executarea hotărârii în litigiu au fost respinse de instanța de primă instanță din Sinaia prin hotărâri definitive din 5 și 12 decembrie 2006. Reabilitarea judiciară a reclamantului printr-o decizie definitivă din 7 iulie 2006, instanța de apel din Ploisesti pronunțând reabilitarea judiciară pentru condamnarea penală a reclamantului prin hotărârea din 14 iulie 2006. noiembrie 1991. Redeschiderea procedurii penale și repunerea în libertate a reclamantului în 2005, la o dată nespecificată, reclamantul a înaintat o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță din Sinaia, prin hotărârea din 15 octombrie 2002 și a solicitat redeschiderea procedurii împotriva sa și eliberarea sa în libertate. La data de 27 decembrie 2005, avocatul reclamantului indiqua a intenționat să-și întemeieze acțiunea pe art. 461 din Codul de procedură penală, care reglementează opoziția la executare. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, Tribunalul de Primă Instanță din Sinaia a respins acțiunea reclamantului considerând că condițiile pentru opoziția la executare nu erau întrunite în speță. Reclamantul a răspuns la apelul la această hotărâre. Prin hotărârea din 15 februarie 2006, tribunalul județ Prahova a primit recursul și a desființat pedeapsa pronunțată pentru detenția provizorie a reclamantului suferită în Italia în vederea extrădării acestuia și, în consecință, a anulat mandatul de arestare din 5 noiembrie 2002. Prin hotărârea din 29 martie 2006, prin recursul recurentului, Tribunalul de Primă Instană din Ployești a anulat hotărârea tribunalului departamental și a decis redeschiderea procedurii penale împotriva recurentului în temeiul articolului 522 din CPP, care reglementează reexaminarea după extrădarea procedurii încheiate printr-o condamnare in absenia La 16 mai 2006, cauza a fost reinclusă în rolul Tribunalului de Primă Instanță din Sinaia. În timpul punerii în aplicare a procedurii din 16 iulie 2006 privind consiliul procurorului-șef al Parchetului din apropierea tribunalului departamental din Prahova, care l-a primit în aprilie 2006, reclamantul a solicitat eliberarea sa în libertate, invocând art. 390 CPP care reglementează suspendarea la închisoare a executării unei pedepse cu închisoarea în cursul procesului de investigare a unei cauze în anulare a unei hotărâri definitive. Această cerere a fost respinsă de instanță. Tribunalul a primit, de asemenea, cererea acestuia din urmă de a-și auzi din nou coinculpații și audierea a șase martori cu descărcare de gestiune. În cursul punerii în aplicare a procedurii din 19 septembrie 2006, reclamantul a solicitat retrimiterea cauzei la Parchet pe motiv că acesta nu-i notificase în 2002 înscrisurile din dosarul de anchetă. De asemenea, a solicitat eliberarea sa provizorie sub control judiciar. printr-o decizie din aceeași zi, instanța de primă instanță și-a respins cererile. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei decizii prin care solicita, fără a invoca vreo dispoziție legală, eliberarea acesteia. printr-o decizie din 26 septembrie 2006, tribunalul departamental din Prahova a respins recursul reclamantului. Acesta concluzionează că Tribunalul nu putea contesta refuzul Tribunalului de Primă Instanță de a retrimite cauza în fața Parchetului prin intermediul unei acțiuni separate, ci numai prin recursul formulat împotriva hotărârii adoptate pe fond. În ceea ce privește cererea sa de eliberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul judiciar departamental nota că această măsură viza arestarea provizorie, în timp ce reclamantul era deținut în temeiul unei hotărâri definitive de condamnare. Tribunalul departamental a hotărât că este de competența instanței de primă instanță să se pronunțe cu privire la detenția reclamantului în cadrul reexaminării cauzei, și anume prin decizia prin care acesta ar pronunța fondul cauzei. Prin hotărârea din 6 februarie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Sinaia și-a anulat hotărârea din 15 octombrie 2002 și mandatul de arestare din 5 februarie 2007. În fond, instanța l-a condamnat pe reclamant la trei ani de închisoare fermă pentru furt calificat și profanare de morminte. El a îndepărtat starea de recidivă. Vina reclamantului a fost confirmată în apel prin hotărârea Tribunalului din Prahova din 9 mai 2007, dar pedeapsa sa a fost redusă la doi ani, nouă luni și 15 zile de închisoare fermă. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei din urmă hotărâri, solicitând, printre altele, audierea unui nou martor, și anume persoana pentru care efectua în momentul faptei lucrărilor în cimitirul în care fuseseră furate arbuștii. Prin hotărârea definitivă din 19 decembrie 2007, tribunalul de apel al lui Plouești a respins recursul reclamantului. În special în ceea ce privește martorul propus, Curtea de apel a considerat că, prin audierea sa, reclamantul a avut ca scop să justifice prezența sa în cimitir, în timp ce prezența sa însăși na . În orice caz, această audiție n mai ar fi putut inversa verdictul de vinovăție tras de instanțele inferioare din probele solide administrate în cursul procedurii, și anume declarațiile coinculpaților și declarațiile martorilor. Între timp, printr-o decizie din 21 martie 2007, instanța de apel din Ployesti, într-o procedură separată, a decis eliberarea reclamantului. Curtea nu este în posesia acestei decizii. Reclamantul a fost eliberat în aceeași zi. Condițiile de detenție ale reclamantului La 11 iulie 2005, reclamantul a fost încarcerat la sediul Direcției Generale Poliție din București. El a fost, în opinia sa, plasat într-o celulă nesănătoasă și i-a fost atribuit un pat fără cearșafuri a cărui saltea era mucegăită. El denunță calitatea proastă a hranei și faptul că a fost insultat și amenințat atunci când a întrebat ce bunuri putea ține în celulă. La 20 iulie 2005, reclamantul a fost transferat în închisoarea Jilava, iar el a spus că mâncarea era de o calitate foarte proastă, iar apa nu era potabilă și că trebuia să ia masa în patul său suprapus. La 9 septembrie 2005, el a fost transferat în închisoarea Ploisesti, fiind plasat într-o celulă cu 24 de paturi în care dormeau 40 de deținuți, astfel încât a trebuit să-și împartă patul cu alți deținuți. În ciuda numeroaselor sale cereri formulate începând din septembrie 2005 privind efectuarea analizelor medicale, nu a fost transferat la spitalul penitenciar din Colibași decât în aprilie 2006, după mai multe plângeri depuse la administrația închisorii și după primirea unei scrisori de la Curte. La acea dată, a fost diagnosticat cu cancer de colon. La 22 iunie 2006, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Marginini, unde a fost plasat într-o celulă suprapopulată împreună cu alți 57 de deținuți. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile art. 522 din Codul de procedură penală sunt astfel formulate. În cazul extrădării unei persoane acuzate și condamnată in absentia , cauza poate fi reexaminată de instanța de primă instanță, la cererea persoanei condamnate. Se aplică dispozițiile articolelor 405-408. Dispozițiile articolelor 405-408 din CPP se referă la procedura de investigare a unei cauze după adoptarea unei decizii de admisibilitate a unei cereri de revizuire. La art. 404 din CPP, care oferă instanțelor posibilitatea de a suspenda executarea pedepsei sau de a lua măsuri provizorii sau de securitate, nu era aplicabilă, la momentul faptelor, procedurii de reexaminare după extrădare prevăzută la art. 522. După intrarea în vigoare, la 25 noiembrie 2010 din Legea nr. 202/2010, acest articol se aplică, de asemenea, procedurii de reexaminare după extrădare. În absența unei dispoziții legale, anumite instanțe au ordonat eliberarea persoanelor condamnate în cazul redeschiderii procedurii penale, considerând că decizia de redeschidere șterge procedura anterioară și, prin urmare, că părțile interesate trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție și să recapete în consecință libertatea (a se vedea decizia finală nr. 109 din 25 ianuarie 2008 de la Tribunalul de Primă Instanță din Plouinești și Decizia finală nr. 591 din 9 octombrie 2008 de la Tribunalul de Primă Instanță din Bacă. Alte instanțe au refuzat să dea drumul la eliberare condiționată, în sensul că aceasta menținea calitatea de condamnat până la sfârșitul procedurii de reexaminare (a se vedea Decizia nr. 459 din 1 septembrie 2009 de la Curtea din Constanța și decizia definitivă nr. 244R din 27 aprilie 2010 a Tribunalului de apel din Oradea). GRIFS Invocând art. 6 alineatele (1), (2) și (3) litera (a) din Convenție, în formularul de apel din 25 aprilie 2006, reclamantul se plângea de condamnarea sa prin contumacie și luarea în considerare a stadiului de recidivă prin hotărârea definitivă a Tribunalului de Primă Instanță din Sinaia din 15 octombrie 2002 De asemenea, el a denunțat refuzul instanțelor de a redeschide procedura încheiată prin condamnarea sa și de a pronunța reabilitarea sa judiciară în ceea ce privește condamnarea suferită în 1991. În scrisorile sale ulterioare, reclamantul denunță refuzul instanțelor de a auzi martorii cu descărcare de gestiune pe care îi propusese la revizuirea cauzei. Fără a invoca niciun articol din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile materiale pe care le-a suferit în centrele de detenție românești și de asistența medicală tardivă pe care o consideră un tratament inuman. Fără a invoca niciun articol din Convenție, reclamantul denunță caracterul ilegal al detenției sale după hotărârea din 29 martie 2006, prin care instanța de apel din Ployești a decis redeschiderea procedurii penale împotriva sa și până la repunerea sa în libertate. A avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție ale reclamantului în depunerea Direcției Generale Poliție din București și în închisorile din Jilava, Ploisești și Megineni Reclamantul a fost privat de libertate cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție în perioada cuprinsă între 29 martie 2006 și 6 februarie 2007 Guvernul este invitat să prezinte exemple de hotărâri judecătorești definitive pronunțate cu privire la eliberarea în urma redeschiderii procedurii penale încheiate prin condamnarea penală a unei persoane, în temeiul articolului 522 din CPP. Guvernul este, de asemenea, invitat să furnizeze o copie a dosarului intern privind redeschiderea procesului penal al reclamantului și informații privind condițiile de detenție ale acestuia în centrele de detenție menționate anterior.

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

8696/06

Ion VATRA contre la Roumanie

introduite le 24 février 2006

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Ion Vatra, est un ressortissant roumain, né en 1954 et résidant à Sinaia.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

La condamnation pénale du requérant en 2002 et sa détention

Par un jugement définitif du 15 octobre 2002, le tribunal de première instance de Sinaia condamna par contumace le requérant à quatre ans de prison ferme pour vol qualifié commis en état de récidive et pour profanation de tombes. Pour ce faire, le tribunal conclut que le requérant avait participé avec quatre autres personnes au vol de plusieurs arbustes plantés sur des tombes. S’agissant de l’état de récidive, le tribunal nota que le requérant avait déjà été condamné pour vol qualifié par un jugement du 14

novembre

Le 7 juin 2004, le requérant fut arrêté en Italie et placé en détention en vue de son extradition vers la Roumanie. Il fut extradé le 11 juillet 2005 et placé en détention.

2.

Procédures infructueuses tendant à la réouverture de la procédure ayant abouti à la condamnation du requérant

Le requérant engagea plusieurs actions devant les tribunaux nationaux en vue de l’annulation du jugement du tribunal de première instance de Sinaia du 15 octobre 2002 et de la réouverture de la procédure qui avait abouti à sa condamnation pénale.

Un premier appel introduit le 17 août 2005 fut rejeté comme étant tardif par un arrêt définitif du 2 décembre 2005 de la cour d’appel de Ploiești. Un deuxième appel fut rejeté comme étant irrecevable par le jugement définitif du 24 février 2006 du tribunal départemental de Prahova. Une contestation en annulation fut rejetée par un jugement définitif du tribunal de première instance de Sinaia le 1

er

novembre 2005. Une demande de révision du jugement du 15 octobre 2002 fut accueillie par un arrêt du 10 mai 2006 du tribunal départemental de Prahova, mais ultérieurement le requérant renonça à cette action alors que la procédure était au stade du recours. Deux oppositions à l’exécution du jugement litigieux furent rejetées par le tribunal de première instance de Sinaia par des jugements définitifs des 5 et 12

décembre

2006.

3.

La réhabilitation judicaire du requérant

Par une décision définitive du 7 juillet 2006, la cour d’appel de Ploiești prononça la réhabilitation judicaire pour la condamnation pénale infligée au requérant par le jugement du 14

novembre 1991.

4.

La réouverture de la procédure pénale et la remise en liberté du requérant

En 2005, à une date non précisée, le requérant déposa une action devant le tribunal de première instance de Sinaia dénonçant sa condamnation par contumace par le jugement du 15 octobre 2002 et demanda la réouverture de la procédure engagée à son encontre et sa remise en liberté. Lors de l’audience publique du 27 décembre 2005, l’avocat du requérant indiqua qu’il entendait fonder son action sur l’article 461 du code de procédure pénale («

CPP

») régissant l’opposition à l’exécution.

Par un jugement du même jour, le tribunal de première instance de Sinaia rejeta l’action du requérant estimant que les conditions pour l’opposition à l’exécution n’étaient pas réunies en l’espèce. Le requérant releva appel de ce jugement.

Par un arrêt du 15 février 2006, le tribunal départemental Prahova accueillit l’appel et déduisit de la peine prononcée la détention provisoire du requérant subie en Italie en vue de son extradition. Il annula en conséquence le mandat d’arrêt du 5 novembre 2002.

Par un arrêt du 29 mars 2006, sur recours du requérant, la cour d’appel de Ploiești annula l’arrêt du tribunal départemental et décida la réouverture de la procédure pénale ouverte à l’encontre du requérant en vertu de l’article

522

1

du CPP qui régit le réexamen après extradition de la procédure conclue par une condamnation

in absentia

.

Le 16 mai 2006, l’affaire fut réinscrite au rôle du tribunal de première instance de Sinaia.

Lors de l’audience du 16 juillet 2006, sur le conseil du procureur en chef du parquet près le tribunal départemental de Prahova qui l’avait reçu en avril

2006, le requérant demanda sa remise en liberté invoquant l’article

390 CPP qui régit le sursis à l’exécution d’une peine de prison au cours de l’examen d’une contestation en annulation d’une décision définitive. Cette demande fut rejetée par le tribunal.

Lors de l’audience du 5 septembre 2006, le requérant fut entendu en personne par le tribunal. Le tribunal accueillit également la demande de ce dernier d’entendre à nouveau ses coïnculpés et l’audition de six témoins à décharge.

Lors de l’audience du 19 septembre 2006, le requérant demanda le renvoi de l’affaire devant le parquet au motif que celui-ci ne lui avait pas notifié en 2002 les pièces du dossier d’enquête. Il demanda également sa remise en liberté provisoire sous contrôle judicaire. Par une décision du même jour, le tribunal de première instance rejeta ses demandes. Le requérant forma un recours contre cette décision demandant, sans pour autant invoquer une quelconque disposition légale, sa remise en liberté. Par une décision du 26

septembre

2006, le tribunal départemental de Prahova rejeta le recours du requérant. Il conclut que celui-ci ne pouvait contester le refus du tribunal de première instance de renvoyer l’affaire devant le parquet par le biais d’un recours séparé, mais uniquement par le biais du recours formé contre le jugement adopté sur le fond de l’affaire. S’agissant de sa demande de remise en liberté provisoire sous contrôle judicaire, le tribunal départemental nota que cette mesure visait la détention provisoire, alors que le requérant était détenu en vertu d’une décision définitive de condamnation. Le tribunal départemental jugea qu’il appartenait au tribunal de première instance de se prononcer sur la détention du requérant à l’occasion du réexamen de l’affaire, à savoir par la décision par laquelle il trancherait le fond de l’affaire.

Par un jugement du 6 février 2007, le tribunal de première instance de Sinaia annula son jugement du 15 octobre 2002 et le mandat d’arrêt du 5

novembre 2002. Sur le fond, le tribunal condamna le requérant à trois ans de prison ferme pour vol qualifié et profanation de tombes. Il écarta l’état de récidive.

La culpabilité du requérant fut confirmée en appel par l’arrêt du tribunal de Prahova du 9 mai 2007, mais sa peine fut diminuée à deux ans, neuf mois et quinze jours de prison ferme.

Le requérant forma un recours contre ce dernier arrêt, demandant entre autres, l’audition d’un nouveau témoin, à savoir la personne pour laquelle il effectuait au moment des faits des travaux dans le cimetière où des arbustes avaient été volés.

Par un arrêt définitif du 19 décembre 2007, la cour d’appel de Ploiești rejeta le recours du requérant. S’agissant plus particulièrement du témoin proposé, la cour d’appel jugea que par son audition, le requérant visait à justifier sa présence dans le cimetière, alors que sa présence même n’était nullement contestée. En tout état de cause, cette audition n’aurait pu renverser le verdict de culpabilité tiré par les tribunaux inférieurs des preuves solides administrées au cours de la procédure, à savoir les déclarations des coïnculpés et celles des témoins.

Entre-temps, par une décision du 21 mars 2007, la cour d’appel de Ploiești, dans une procédure distincte, avait décidé la remise en liberté du requérant. La Cour n’est pas en possession de cette décision.

Le requérant fut mis en liberté le même jour.

5.

Les conditions de détention du requérant

Le 11 juillet 2005, le requérant fut incarcéré dans les locaux de la direction générale de la police de Bucarest. Il fut placé, selon lui, dans une cellule insalubre et il lui fut attribué un lit sans draps dont le matelas était moisi. Il dénonce la mauvaise qualité de la nourriture et le fait qu’il aurait été insulté et menacé lorsqu’il avait demandé quels biens il pouvait garder dans sa cellule.

Le 20 juillet 2005, le requérant fut transféré dans la prison de Jilava. Selon lui, la nourriture était d’une très mauvaise qualité et l’eau n’était pas potable. De plus, il devait prendre ses repas dans son lit superposé.

Le 9 septembre 2005, il fut transféré dans la prison de Ploiești. Il fut placé dans une cellule dotée de vingt-quatre lits dans lesquels dormaient quarante détenus, de sorte qu’il devait partager son lit avec d’autres détenus.

Le requérant affirme que depuis son incarcération il avait perdu vingt kilogrammes et qu’il avait informé le personnel pénitencier qu’il ressentait des douleurs à l’estomac. Malgré ses nombreuses demandes formulées depuis septembre 2005 visant à la réalisation d’analyses médicales, il ne fut transféré à l’hôpital pénitencier de Colibași qu’en avril 2006, après plusieurs réclamations déposées auprès de l’administration de la prison et après la réception d’une lettre de la part de la Cour. A cette date, on diagnostiqua chez lui un cancer du colon.

Le 22 juin 2006, le requérant fut transféré à la prison de Mărgineni. Il y fut placé dans une cellule surpeuplée avec cinquante-sept autres détenus.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Les dispositions de l’article 522

1

du code de procédure pénale sont ainsi libellées

:

«Article 522

1

Le réexamen après extradition de la procédure conclue par

la condamnation

in absentia

1.

En cas d’extradition d’une personne jugée et condamnée

in absentia

, l’affaire pourra être réexaminée par le tribunal de première instance, à la demande de la personne condamnée.

2.

Les dispositions des articles 405 à 408 sont applicables.

»

Les dispositions des articles 405 à 408 du CPP concernent la procédure d’examen d’une affaire après l’adoption d’une décision de recevabilité d’une demande de révision. L’article 404 du CPP, qui offre aux tribunaux la possibilité d’ordonner le sursis à l’exécution de la peine ou de prendre des mesures provisoires ou de sûreté, n’était pas applicable, à l’époque des faits, à la procédure de réexamen après extradition prévue par l’article 522

1

. Suite à l’entrée en vigueur, le 25 novembre 2010, de la loi n

o

202/2010, cet article est également applicable à la procédure de réexamen après extradition.

En l’absence d’une disposition légale, certains tribunaux ont ordonné la remise en liberté des personnes condamnées en cas de réouverture de la procédure pénale, estimant que la décision portant réouverture efface la procédure antérieure et, que dès lors, les intéressés devaient bénéficier de la présomption d’innocence, et retrouver en conséquence la liberté (voir la décision définitive n

o

109 du 25 janvier 2008 de la cour d’appel de Ploiești et la décision définitive n

o

591 du 9 octobre 2008 de la cour d’appel de Bacău). D’autres tribunaux ont refusé d’ordonner la remise en liberté, estimant que l’intéressé gardait la qualité de condamné jusqu’à la fin de la procédure de réexamen (voir la décision n

o

459 du 1

er

septembre 2009 de la cour d’appel de Constanța et la décision définitive n

o

244R du 27

avril

2010 de la cour d’appel d’Oradea).

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 §§ 1, 2 et 3 a)-d) de la Convention, dans son formulaire de requête du 25 avril 2006, le requérant se plaignait de sa condamnation par contumace et la prise en compte de l’état de récidive par le jugement définitif du tribunal de première instance de Sinaia du 15

octobre

2.

Sans invoquer aucun article de la Convention, le requérant se plaint des conditions matérielles qu’il a dû subir dans les centres de détention roumains et de l’assistance médicale tardive qu’il qualifie de traitement inhumain.

3.

Sans invoquer aucun article de la Convention, le requérant dénonce le caractère illégal de sa détention après l’arrêt du 29 mars 2006, par lequel la cour d’appel de Ploiești avait décidé la réouverture de la procédure pénale engagée à son encontre, et jusqu’à sa remise en liberté.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention en raison des conditions de détention du requérant dans le dépôt de la direction générale de la police de Bucarest et dans les prisons de Jilava, Ploiești et Mărgineni

?

2.

Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention pendant la période allant du 29 mars 2006 au 6 février 2007

?

Le Gouvernement est invité à soumettre des exemples de décisions de justice définitives rendues au sujet de la remise en liberté consécutive à la réouverture de la procédure pénale conclue par la condamnation pénale d’une personne, sur la base de l’article 522

1

du CPP.

Le Gouvernement est également invité à fournir une copie du dossier interne concernant la réouverture du procès pénal du requérant et des renseignements sur les conditions de détention de celui-ci dans les centres de détention susmentionnés.