VATRA c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere n 8696/06 Ion VATRA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 19 februarie 2013 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 24 februarie 2006, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Ion Vatra, este un cetățean român născut în 1954 și rezident în Sinaia. Guvernul român ( Invocând art. 6 alineatele (1), (2) și (3) litera (a) punctul (d) din convenție, reclamantul se plângea de condamnarea sa prin contumanță și de luarea în considerare a stării de recidivă. De asemenea, acesta denunța refuzul instanțelor de a redeschide procedura încheiată prin condamnarea sa și de a pronunța reabilitarea sa judiciară în ceea ce privește condamnarea suferită în 1991. În scrisorile sale ulterioare, recurentul denunța refuzul instanțelor de a asculta martorii cu descărcare de gestiune pe care le-a propus atunci când cauza sa a fost reexaminată. Fără a invoca niciun articol din Convenție, reclamantul se plângea și de condițiile materiale pe care a trebuit să le suporte în centrele de detenție române și de asistență medicală tardivă, precum și de caracterul ilegal al detenției sale după executarea hotărârii prin care instanțele au decis redeschiderea procedurii penale împotriva sa și până la eliberarea sa în libertate. Plângerile reclamantului din condițiile materiale de detenție și din detenția sa după redeschiderea procedurii penale, la care a fost condamnat, au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitatea și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 10 decembrie În 2012, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat începând cu 30 noiembrie 2012 și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea. Scrisoarea a ajuns bine la solicitant, la 19 decembrie 2012, care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan moduliară adjunctă președintă

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

8696/06

Ion VATRA

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 19 février 2013 en un comité composé de

:

Alvina Gyulumyan,

présidente,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 24 février 2006,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Ion Vatra, est un ressortissant roumain né en 1954 et résidant à Sinaia.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 6 §§ 1, 2 et 3 a)-d) de la Convention, le requérant se plaignait de sa condamnation par contumace et de la prise en compte de l’état de récidive. Il dénonçait également le refus des tribunaux de rouvrir la procédure conclue par sa condamnation et de prononcer sa réhabilitation judicaire quant à une condamnation subie en 1991. Dans ses lettres ultérieures, le requérant dénonçait le refus des tribunaux d’entendre les témoins à décharge qu’il avait proposés lorsque son affaire a été réexaminée. Sans invoquer aucun article de la Convention, le requérant se plaignait également des conditions matérielles qu’il a dû subir dans les centres de détention roumains et de l’assistance médicale tardive, ainsi que du caractère illégal de sa détention après l’arrêt par lequel les tribunaux avaient décidé la réouverture de la procédure pénale engagée à son encontre, et jusqu’à sa remise en liberté.

Les griefs du requérant tirés des conditions matérielles de détention et de l’illégalité de sa détention après la réouverture de la procédure pénale, à l’issue de laquelle il avait été condamné, ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10

décembre

2012, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 30 novembre 2012 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir sa requête. La lettre est bien parvenue au requérant,

le 19 décembre 2012,

qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Greffière adjointe

Présidente