Secțiunea a treia Cerere nr. 5818/10 Alexandru Marius RADU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 1 octombrie 2013 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 22 decembrie 2009 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 19 iunie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Alexandru Marius Radu, este un cetățean român născut în 1974 și deținut în închisoarea Giurgiu. A fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Boghina, avocat la București. Guvernul român ( Începând din 2006, reclamantul a executat 13 ani de închisoare pentru furt cu violență. Din 17 februarie 2010 până în 28 septembrie 2012, a fost deținut în închisoarea Marginini și se plânge de condițiile proaste de detenție în această instituție. În timpul detenției sale, reclamantul are dreptul de a impune sancțiuni disciplinare care constau în suspendarea dreptului de vizită timp de o lună și a dreptului de a primi colete. În urma contestațiilor sale, anumite sancțiuni au fost anulate. Pentru alte sancțiuni, nu reiese din dosar dacă reclamantul le-ar fi contestat. în cererea privind condițiile materiale de detenție a reclamantului în închisoarea Maurgeni a fost comunicată guvernului GrieFS invocând art. 3 din convenție, reclamantul se plânge de condițiile rele de detenție pe care le-a comis în închisoarea Magineni. Fără a menționa articolul din Convenție, se plânge că autoritățile penitenciare i-au impus în mod arbitrar sancțiuni disciplinare. În 2013, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. The Government declarations, by a way of this unitaral declaration, its acknowledgement of the violation of Article 3 of the Convention, as priviri the material conditions of the applicicants detention at Magineni Penitentiary. The Government is prepared to pay to the aplicant, Mr Alexandru Marius RADU, as just sace the sum of EUR 3 645, amount which it contiders reasonable in the light of the Court aw. This sum is to cover all damage aswell as costs and expenses and will be free of any taxe that may be applicable. Această sumă va fi plătită în Romanian lei at the rate applicable on the data of payment to the personal account of the applicant within three months from the data of notification of the pursuant to Article 37 alineatul (1) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trree percentage puncts. Therefore, the Government respectfully invită Court to rule, in respect of the above mentioned complaint under Article 3 of the Convention, that the examination of the present application is no longer justid and to applicacy Article 37 1 (c) of the Convention acordingly. 10. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 12. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 13. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). 14. Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție și în special suprapopularea penitenciară (a se vedea, de exemplu, Radu Pop c. România, nr 14337/04, § 96 și următoarele: 17 iulie 2012 și Iacov Stanciu c. România , n 35972/05 , § 195, 24 iulie 2012 15. Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma de land propus În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea (articolul in fine 17. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Fără a cita articolul din convenție, recurenta se plânge, de asemenea, de faptul că autoritățile penitenciare i-au impus în mod arbitrar sancțiuni disciplinare. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 19. În consecință, această parte a cererii este inadmisibilă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 3 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decide să elimine o parte din cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Declarați restul cererii inadmisibile. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
5818/10
Alexandru Marius RADU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 1
er
octobre 2013 en un comité composé de
:
Alvina Gyulumyan,
présidente,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 décembre 2009
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 19
juin
2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Alexandru Marius Radu, est un ressortissant roumain né en 1974 et détenu dans la prison de Giurgiu. Il a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Depuis 2006, le requérant purge une peine de treize ans de prison pour vol avec violence. Du 17 février 2010 au 28 septembre 2012, il fut détenu dans la prison de Mărgineni et se plaint des mauvaises conditions de détention dans cet établissement.
4.
Pendant sa détention, le requérant s’est vu infliger des sanctions disciplinaires consistant dans la suspension du droit de visite pendant un mois et du droit de recevoir des colis. À la suite de ses contestations certaines sanctions furent annulées. Pour d’autres sanctions, il ne ressort pas du dossier si le requérant les avait contestées.
5.
La partie
de la requête relative aux conditions matérielles de détention subies par le requérant dans la prison de Mărgineni avait été communiquée au Gouvernement
.
6.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvaises conditions de détention qu’il a subies dans la prison de Mărgineni.
7.
Sans citer d’article de la Convention, il se plaint de ce que des sanctions disciplinaires lui ont été infligées arbitrairement par les autorités pénitentiaires.
A.
Sur le grief tiré de l’article 3 de la Convention
8.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 2
août
2013, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
9.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the violation of Article 3 of the Convention, as regards the material conditions of the applicant’s detention at Mărgineni Penitentiary.
The Government is prepared to pay to the applicant, Mr Alexandru Marius RADU, as just satisfaction the sum of EUR 3
645, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable on the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court to rule, in respect of the above mentioned complaint under Article 3 of the Convention, that the examination of the present application is no longer justified and to apply Article 37
§
1 (c) of the Convention accordingly.
»
10.
La partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
11.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
12.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
13.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin
2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
14.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation de l’article 3 de la Convention, en ce qui concerne les conditions matérielles de détention et plus particulièrement la surpopulation carcérale (voir, par exemple,
Radu Pop c. Roumanie
, n
o
14337/04, §§ 96 et suiv., 17
juillet 2012, et
Iacov Stanciu c. Roumanie
, n
o
35972/05, §
195, 24
juillet
2012).
15.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
16.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
17.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
B.
Sur les autres griefs
18.
Sans citer d’article de la Convention, la partie requérante se plaint également de ce que des sanctions disciplinaires lui ont été infligées arbitrairement par les autorités pénitentiaires. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
19.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est irrecevable et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 3 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer une partie de la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Greffière adjointe
Présidente