ANTOFIE c. ROUMANIE

SECȚIA A TREIA

Cererea nr. 7969/06 Constantin ANTOFIE și Verginia ANTOFIE împotriva României introdusă la 15 februarie 2006

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamanții, dnii Constantin Antofie și Virginia Antofie, soț și soție, sunt resortisanți români, născuți respectiv în 1942 și 1951 și rezidând în Drobeta Turnu Severin. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 noiembrie 2005, reclamanții au sesizat tribunalul de primă instanță din Drobeta Turnu Severin cu o acțiune în reparație împotriva Casei de Economii și Ministerului Finanțelor pentru a li se plăti dobânzi pentru sumele pe care le depuseseră în conturi deschise la Casa de Economii între 1986 și 1990. La 22 noiembrie 2005, tribunalul de primă instanță a dispus reclamanților să plătească o taxă de timbru în cuantum de 1 136,30 lei români (RON).

La 13 decembrie 2005, reclamanții au formulat o cerere de scutire de plata taxei de timbru, argumentând că erau pensionari și că cheltuielile lor lunare erau mai mari decât cuantumul taxei de timbru. Aceștia au depus la dosar certificate medicale și o adeverință conform căreia reclamantul primea o pensie de 657 RON pe lună. Printr-o hotărâre interlocutorie din 13 decembrie 2005, pronunțată în camera de consiliu, tribunalul a respins cererea lor, pe motiv că nu făcuseră dovada situației lor financiare, deoarece nu depuseseră la dosar informații privind alte surse de venit, cheltuieli sau patrimoniul lor. Hotărârea interlocutorie era definitivă. Reclamanții nu au plătit taxa de timbru exigibilă.

Printr-o hotărâre din 17 ianuarie 2006, tribunalul a anulat acțiunea lor pentru neplata taxei de timbru, întemeindu-se pe articolul 20 § 3 din legea nr. 146/1997 privind taxa de timbru. Reclamanții nu au declarat apel împotriva acestei hotărâri. B. Dreptul intern relevant Legislația privind taxa de timbru în vigoare la data faptelor și modificările sale ulterioare sunt prezentate în hotărârile Postolache împotriva României (nr. 2) (nr. 48269/08, §§ 23-26, 6 iulie 2010) și Adam împotriva României (nr. 45890/05, §§ 14-15, 3 noiembrie 2009).

CAPETE DE CERERE

1. Reclamanții se plâng de o încălcare a drepturilor lor garantate de articolul 6 § 1 din Convenție. 2. De asemenea, susțin că nu au beneficiat de un recurs efectiv pentru a valorifica dreptul lor la reparație (articolul 13 din Convenție) și se consideră victime ale unei discriminări în raport cu alte persoane care au depus bani la Casa de Economii (articolul 14 din Convenție). 3. În cele din urmă, se plâng că au fost deposedați ilegal de banii lor depuși la Casa de Economii, cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

1. Reclamanții au epuizat căile de recurs interne pentru a cere o scutire de plata taxei de timbru și pentru a face examinat fondul acțiunii lor principale de către instanțe? 2. Contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil ale reclamanților au fost ascultate de o instanță, astfel cum cere articolul 6 § 1 din Convenție, având în vedere, în special, modul în care tribunalul a judecat cererea lor de scutire de plata taxei de timbru? 3. Reclamanții aveau la dispoziția lor, astfel cum cere articolul 13 din Convenție, un recurs intern efectiv prin care să fi putut formula capetele lor de cerere privind nerespectarea Convenției? 4. A existat o atingere adusă dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1?

TROISIÈME SECTION

Requête n o 7969/06 Constantin ANTOFIE et Verginia ANTOFIE contre la Roumanie introduite le 15 février 2006

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, MM. Constantin Antofie et Virginia Antofie, mari et femme, sont des ressortissants roumains, nés respectivement en 1942 et 1951 et résidant à Drobeta Turnu Severin. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 1 novembre 2005, les requérants saisirent le tribunal de première instance de Drobeta Turnu Severin d’une action en réparation contre la Caisse d’épargne et le ministère des Finances afin de se voir verser les intérêts pour des sommes qu’ils avaient déposées sur des comptes ouverts auprès de la Caisse d’épargne entre 1986 et 1990. Le 22 novembre 2005, le tribunal de première instance ordonna aux requérants de payer un droit de timbre d’un montant de 1 136,30 lei roumains (RON).

Le 13 décembre 2005, les requérants firent une demande d’exonération de paiement du droit de timbre, en faisant valoir qu’ils étaient retraités et que leurs charges mensuelles étaient plus élevées que le montant du droit de timbre. Ils versèrent au dossier des certificats médicaux et une attestation selon laquelle le requérant percevait une pension de retraite de 657 RON par mois. Par un jugement avant dire droit du 13 décembre 2005, rendu en chambre de conseil, le tribunal rejeta leur demande, au motif qu’ils n’avaient pas fait la preuve de leur situation financière, car ils n’avaient pas versé au dossier d’informations concernant d’autres sources de revenus, ou charges, ou leur patrimoine.

Le jugement avant dire droit était définitif. Les requérants ne s’acquittèrent pas du droit de timbre exigé. Par un jugement du 17 janvier 2006, le tribunal annula leur action pour non ‑ paiement du droit de timbre, en se fondant sur les articles 20 § 3 de la loi n o 146/1997 sur le droit de timbre. Les requérants ne relevèrent pas appel de ce jugement. B. Le droit interne pertinent La législation sur le droit de timbre en vigueur à l’époque des faits et ses modifications ultérieures sont présentées dans les arrêts Postolache c. Roumanie (n o 2) (n o 48269/08, §§ 23-26, 6 juillet 2010) et Adam c. Roumanie (n o 45890/05, §§ 14-15, 3 novembre 2009). GRIEFS 1. Les requérants se plaignent d’une violation de leurs droits garantis par l’article 6 § 1 de la Convention.

2. Ils allèguent aussi qu’ils n’ont pas bénéficié d’un recours effectif pour faire valoir leur droit à une réparation (article 13 de la Convention) et s’estiment victimes d’une discrimination par rapport aux autres personnes ayant déposé de l’argent à la Caisse d’épargne (Article 14 de la Convention). 3. Ils se plaignent enfin d’avoir été dépossédé illégalement de leur argent déposé à la Caisse d’épargne, en violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS aux parties 1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes pour demander une exonération du paiement du droit de timbre et pour faire examiner le bien-fondé de leur action principale par les juridictions ? 2. Les contestations sur les droits et obligations de caractère civil des requérants ont-elles été entendues par un tribunal, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu, notamment, de la façon dont le tribunal a jugé leur demande d’exonération du versement du droit de timbre ? 3. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de la Convention ? 4. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?