Cererea nr. 25235/07 Ruslans SAVINS împotriva Letoniei depusă la 20 iulie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ruslans Savins, este un cetățean leton care s-a născut în 1980 și este în prezent condamnat la închisoare în Daugavpils. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 aprilie 2005, reclamantul a fost reținut pe baza suspiciunilor de jaf. La 4 aprilie 2005, detenția sa anterioară a fost autorizată printr-o decizie a judecătorului Tribunalului Rēzekne. Reclamantul a interzis apelul. La 18 aprilie 2005, recursul reclamantului a fost examinat de către Curtea Regională Latgale, compusă din trei judecători – J.D. (președintele judecătorului), D.S. și J.V. Curtea Regională a remarcat că, în recursul său, reclamantul a indicat că a mărturisit și că nu va evada investigația pentru că a trebuit să răsplătească un credit la o bancă. Reclamantul a indicat, de asemenea, intenția sa de a forma o familie prin căsătorirea cu partenerul său și prin adoptarea copilului său. Curtea Regională Latgale a respins apelul reclamantului. , că reclamantul a avut patru condamnari anterioare, inclusiv una pentru jaf. A continuat să spună: „În ciuda unei condamnare la închisoare, [reclamantul] nu trage concluzii și este încă o dată suspectat că a comis o crimă identică. El comite astfel de acte indiferent de considerațiile incluse în propriul său recurs, [cum ar fi] un credit bancar, o intenție de a forma o familie... La 4 decembrie 2006, Curtea Rēzekne a condamnat reclamantul de jaf și de furt de documente de identitate personală și l-a condamnat la un termen de opt ani de închisoare. La 2 februarie 2007, recursul reclamantului a fost examinat de Curtea Regională Latgale, compusă de judecători J.V. (președintele), J.D. și D.S., aceiași judecători care și-au examinat anterior recursul împotriva deciziei din 4 aprilie 2005. Reclamantul a prezentat un recurs asupra punctelor de drept, în care s-a plâns, printre altele, cu privire la componența instanței de recurs, care, potrivit reclamantului, era ilegal din cauza participării anterioare a celor trei judecători la aceeași procedură penală. La 19 aprilie 2007, un singur judecător al Senatului Curții Supreme a informat reclamantul că apelul său asupra punctelor de drept nu a fost acceptat pentru a se pronunța asupra meritelor din Senat. În ceea ce privește plângerea privind componența instanței de recurs, judecătorul a menționat o decizie anterioară a Senatului (a se vedea mai jos, partea și practica interne relevante) în care nu s-a constatat nicio încălcare a legislației procedurale aplicabile într-o situație identică cu cea a reclamantului. art. 27 alineatul (2) din Codul de Procedură Penală (în vigoare până la 30 septembrie 2005) prevedea în mod specific că implicarea prealabilă a judecătorului în deciziile privind măsurile preventive în procedurile penale nu constituie un motiv valabil pentru despăgubirea judecătorului de la avizul fondurilor aceluiasi caz penal. Secțiunea 52 alineatul (4) (1) din Legea de Procedință Penală (în vigoare de la 1 Octombrie 2005) prevede că un judecător nu poate participa la hotărârea unui caz dacă el sau ea a participat anterior la procedura penală în orice statut. La 27 aprilie 2006 Senatul Curții Supreme (cazul nr. SKK 268/2006) a examinat un recurs privind punctele de drept, în care unul dintre argumentele susținute se referă la componența unei instanțe de recurs ale căror doi judecători au examinat anterior legalitatea detenției preliminare a persoanei acuzate. În măsura în care este relevant aici, Senatul a constatat că art. 52 alin. (4) alin. (1) din Legea de procedură penală nu a exclus judecătorii de la examinarea meritelor cazului în cazul în care implicarea lor anterioară în acest caz (care este, în adoptarea unei decizii privind măsurile preventive) a avut loc în momentul în care Codul de procedură penală era încă în vigoare, deoarece Codul de procedură penală nu conținea o dispoziție echivalentă cu art. 52 alin. (4) alin. (1) din Legea de procedură penală. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 5 § 1, 14 și 17 din Convenție, precum și al articolului 2 din Protocolul nr. 7 și al articolului 1 din Protocolul nr. 12 despre compoziția presupusă ilegală a instanței de recurs în cazul său penal și despre caracterul ilegal al detenției sale care decurge din hotărârea instanței respective. Reclamantul se plânge de asemenea că, întrucât recursul său asupra punctelor de drept a fost respins printr-o decizie a unui singur judecător al Senatului Curții Supreme, el nu a avut niciun recurs eficace împotriva compoziției presupuse ilegale a instanței de recurs. Având în vedere circumstanțele cauzei, în special compoziția instanței de recurs și rolul anterior al judecătorilor judecătorilor din instanța de recurs în același proces penal atunci când a adoptat decizia din 18 aprilie 2005, a beneficiat reclamantul de un tribunal imparțial?
Application no. 25235/07
Ruslans SAVINS against Latvia
lodged on 20 July 2007
The applicant, Mr Ruslans Savins, is a Latvian national who was born in 1980 and is currently serving a prison sentence in Daugavpils.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 1 April 2005 the applicant was detained on suspicion of robbery. On 4
April 2005 his pre-trial detention was authorised by a decision of a judge of the Rēzekne Court. The applicant appealed.
On 18 April 2005 the applicant’s appeal was examined by the Latgale Regional Court, composed of three judges – J.D. (the presiding judge), D.S., and J.V. The Regional Court noted that in his appeal the applicant had indicated that he had confessed and that he would not evade investigation because he had to repay a credit to a bank. The applicant also indicated his intention to form a family by getting married to his partner and by adopting her child. The Latgale Regional Court dismissed the applicant’s appeal. The court indicated,
inter alia
, that the applicant had four prior convictions, including one for robbery. It went on to reason:
“Despite having served a prison sentence, [the applicant] does not draw any conclusions and is once again suspected of having committed an identical crime. He commits such acts regardless of the considerations included in his own appeal, [such as] a bank credit, an intention to form a family...
[The applicant’s] personality and tendency to commit crimes are to be seen as exceptional grounds for [applying pre-trial detention]”.
On 4 December 2006 the Rēzekne Court convicted the applicant of robbery and of theft of personal identity documents and sentenced him to a prison term of eight years. The applicant appealed.
On 2 February 2007 the applicant’s appeal was examined by the Latgale Regional Court, composed of judges J.V. (the presiding judge), J.D. and D.S., the same judges who had previously examined his appeal against the decision of 4 April 2005. The applicant’s appeal was dismissed.
The applicant submitted an appeal on points of law, in which he complained, among other things, about the composition of the appeal court, which, according to the applicant, had been unlawful because of the three judges’ prior involvement in the same criminal proceedings.
On 19 April 2007 a single judge of the Senate of the Supreme Court informed the applicant that his appeal on points of law had not been accepted for adjudication on the merits in the Senate. With regard to the complaint about the composition of the appeal court the judge referred to an earlier decision of the Senate (see below, the Relevant domestic part and practice) in which no violation of the applicable procedural law had been found in a situation identical to that of the applicant.
B.
Relevant domestic law and practice
Article 27 (2) of the Code of Criminal Procedure (in force until 30
September 2005) specifically provided that a judge’s prior involvement in decisions concerning preventive measures in criminal proceedings was not a valid ground for that judge’s disqualification from the adjudication of the merits of the same criminal case.
Section 52 (4) (1) of the Law of Criminal Procedure (in force since 1
October 2005) provides that a judge may not participate in the adjudication of a case if he or she has previously participated in the criminal proceedings in any status.
On 27 April 2006 the Senate of the Supreme Court (case no.
SKK
‑
268/2006) examined an appeal on points of law, in which one of the arguments that had been raised concerned the composition of an appeal court of which two judges had previously examined the legality of the accused person’s pre-trial detention. In so far as is relevant here the Senate found that section 52 (4) (1) of the Law of Criminal Procedure did not disqualify judges from examining the merits of the case if their previous involvement in the case (that is, in adopting a decision concerning the preventive measure) had taken place at the time when the Code of Criminal Procedure was still in force, because the Code of Criminal Procedure did not contain a provision equivalent to section 52 (4) (1) of the Law of Criminal Procedure.
The applicant complains under Articles 5 § 1, 14 and 17 of the Convention as well as Article 2 of Protocol No. 7 and Article 1 of Protocol
No.
12 about the allegedly unlawful composition of the appeal court in his criminal case and about the unlawful character of his detention flowing from the decision of that court.
The applicant also complains that, since his appeal on points of law was rejected by a decision of a single judge of the Senate of the Supreme Court, he did not have any effective recourse against the allegedly unlawful composition of the appeal court.
Taking into consideration the circumstances of the case, in particular the composition of the appeal court and the appeal court judges’ earlier role in the same criminal proceedings when adopting the decision of 18
April 2005, did the applicant benefit from an impartial tribunal?