MAVRAKıS împotriva Turciei și alte 2 cereri

Publicat la 10 iunie 2024 SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 12549/23 Niko MAVRAKIS împotriva Türkiye și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) comunicată la 21 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la plângerile grecilor ortodoxe referitoare la refuzul autorităților interne de a le permite să devină membri ai consiliului de administrație a fundațiilor grece ortodoxe și la revizuirea judiciară a acestui refuz. Reclamanții sunt doi preoți greci ortodoși, dl Corç Kasapoğlu și dl Niko Mavrakis, care au fost aleși ca membri ai consiliului de administrație a fundațiilor grece ortodoxe (doi fundații biserici și o fundație liceală, denumită în continuare „fondațiile” ), considerate drept persoane juridice private în temeiul dreptului turc, aparținând minorității grece ortodoxe din Istanbul.

După alegerea reclamanților ca membri ai consiliului de administrație, Hotărârea Generală a Fundațiilor (denumită în continuare „Hotărârea“) a emis un certificat de autorizație (“mazbata”) „) în care numele reclamanților au fost eliminate din lista membrilor consiliului de administrație din cauza faptului că erau clerici. Reclamanții au inițiat proceduri administrative în fața Curții administrative de la Istanbul susținând că deciziile Direcției nu au avut o bază în dreptul intern și au solicitat anularea acestora. Curtea Administrativă de la Istanbul a acceptat cererile reclamanților și a anulat hotărârile încurcate ale Direcției. Curtea Administrativă Supremă, hotărârea în instanță, a anulat hotărârile Curții Administrative de la Istanbul, având în vedere faptul că instanța administrativă nu are competența ca fundații au fost considerate drept persoane juridice private și că instanța civilă are competența de a decide în privința cauzelor.

În urma hotărârii Curții Supreme de Administrație, cauzele au fost remise Curții de Administrație din Istanbul și instanța a respins cazurile din cauza lipsei de competență. Hotărârile Curții de Administrație din Istanbul au fost susținute de Curtea Supremă de Administrație. Procedura în fața instanțelor administrative, două privind fundațiile bisericii și una privind o fundație liceală, în totalitate, a durat șapte și opt ani respectiv. Reclamanții au depus apoi trei cereri individuale la Curtea Constituțională Turcă (denumită în continuare „TCC“). În baza drepturilor lor la libertatea de reuniune și de asociere și libertatea de gândire, conștiință și religie, reclamanții se plâng decizia Direcției de a elimina numele lor din lista membrilor consiliului de administrație, susținând că nu există dispoziții juridice în temeiul Legii relevante sau al Regulamentului care restricționează selecția clericilor ca membri ai consiliului unei fundații.

În plus, referindu-se la un caz anterior examinat de instanțele administrative cu privire la o chestiune similară, reclamanții au susținut că deciziile instanțelor administrative care declină jurisdicția nu sunt conforme cu deciziile lor anterioare și au fost interpretate în mod arbitrar. În cele din urmă, reclamanții au prezentat plângeri în temeiul principiului nediscriminării, susținând că a existat o diferență de tratament între acestea și fundațiile musulmane, care au fost autorizate să aibă clerici în consiliul de administrație. 71/24 și 2023/24, TCC a considerat că reclamanții au fost împiedicați să își exercite libertatea de reuniune și de asociere timp de șapte ani, în așteptarea procedurii juridice în fața instanțelor administrative, fără a se hotărî cu privire la chestiunile de fond ale cauzelor lor, și le-a acordat compensații.

În ceea ce privește plângerile reclamanților cu privire la deciziile care declină competența instanțelor administrative, TCC a considerat că reclamanții nu au formulat nici o plângere cu privire la ineficacitatea recourslor în fața instanțelor civile, pe care încă nu le-au epuizat. În acest sens, TCC a evaluat că nu a fost în măsură să decidă cu privire la aspectele de fond ale cazului din cauza rolului său subsidiar. Cu toate acestea, într-o a treia cerere individuală depusă în contextul cererii nr. 12549/23, care vizează aderarea dlui Mavrakis la consiliul de administrație a unei fundații liceale grece ortodoxe, TCC a efectuat o evaluare diferită.

Fără a examina plângerile reclamantului cu privire la libertatea de reuniune și de asociere și libertatea de gândire, conștiință și religie, TCC a decis numai asupra plângerilor reclamantului cu privire la dreptul de acces la instanță și la dreptul de alegeri libere și a declarat-le inadmisibil pentru faptul că sunt manifestamente nefondate și pentru neepuizarea recourslor disponibile, respectiv. În baza articolelor 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unui remediu eficace de la dispoziția lor pentru a contesta decizia Direcției Generale a Fundațiilor. În special, ele subliniază că instanțele administrative au refuzat să decidă în fonduri ale cauzelor lor în urma procedurilor care au durat șapte și opt ani, care se presupune că sunt contrar jurisprudenței lor anterioare, în timp ce instanțele civile ar fi în măsură să pronunțe anularea sau reînnoirea alegerilor, și acest lucru nu ar permite un recurs suficient pentru protecția drepturilor lor.

De asemenea, ei se plângeau că deciziile Direcției de a-și înlătura numele din listele membrilor consiliului de administrație, din cauza faptului că erau clerici constituie o încălcare a drepturilor în temeiul articolelor 9 și 11 din Convenție. În cele din urmă, în baza articolului 14 din Convenție, luat în conjuncție cu articolele 9 și 11 din Convenție, reclamanții susțin că a existat o diferență de tratament între fundațiile musulmane și fundațiile greco-ortodoxe în ceea ce privește prezența cleroților la Consiliul de Directore. Reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne efective la dispoziția lor, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Vučković și alții c. Serbia (obiecție preliminară) [GC], nr. 17153/11 și altele 29, §§ 69-90, 25 martie 2014)? Reclamanții au dispus un remediu eficace la dispoziția lor pentru a contesta decizia Direcției Generale a Fundațiilor?

În special, instanțele civile oferă un remediu judiciar eficace în sensul articolului 13 din Convenția în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 9 și 11 din Convenția privind îndepărtarea numelor reclamanților din lista membrilor consiliului de administrație a fundațiilor grecești ortodoxe (a se vedea, de exemplu, Hasan și Chaush v. Bulgaria [GC], nr. 30985/96, §§ 96-104, 26 octombrie 2000, și Lashmankin și alții v. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 342-361, 7 februarie 2017)? Guvernul este invitat să prezinte hotărâri de probă ale instanțelor civile în cazuri similare.

Îndepărtarea denumirilor reclamanților din lista membrilor Consiliului de Administrare a Fundațiilor, pe motiv că acestea sunt clerici constituie o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolelor 9 și 11 din Convenție (a se vedea, de exemplu, İzzettin Doğan și alții v. Turcia [GC], nr. 62649/10, 26 aprilie 2016; Societatea asociată de ingineri locomotivi și pompieri (ASLEF) v. Regatul Unit, nr. 1102/05, §§ 37-53, 27 februarie 2007, și Denominarea Religioasă a Martorilor Jehova în Bulgaria v. Bulgaria, nr. 5301/11, 10 noiembrie 2020)? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea drepturilor lor ale Convenției, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citite în conjuncție cu articolele 9 și 11 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Bāczkowski și alții c. Polonia , nr. 1543/06, §§ 85-101, 3 mai 2007, și Asociația Religioasă Baltică Antică „Romuva” v. Lituania , nr. 48329/19, §§ 124-149, 8 iunie 2021)? Apendice nr. Denumirea nr. de caz Lodged on Solicitant Anul de naștere Locație de Reședință Naționalitate Reprezentat de 12549/23 Mavrakıs v. Türkiye 01/03/2023 Niko MAVRAKIS 1941 Istanbul turc Paris ASANAKIS 71/24 Kasapoğlu v. Türkiye 13/12/2023 Corc KASAPO ÑLU 1984 Istanbul turc Paris ASANAKIS 2023/24 Mavrakıs v. Türkiye 13/12/2023 Niko MAVRAKIS 1941 Istanbul turc Paris ASANAKIS

Published on 10 June 2024

SECOND SECTION

Application no. 12549/23 Niko MAVRAKIS against Türkiye and 2 other applications (see list appended) communicated on 21 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern Greek Orthodox clergymen’s complaints relating to the refusal of the domestic authorities to allow them to become members of the board of directors of Greek Orthodox foundations and the judicial review of this refusal. The applicants are two Greek Orthodox priests, Mr Corç Kasapoğlu and Mr Niko Mavrakis, who were elected as members of the board of directors of Greek Orthodox foundations (two church foundations and a high school foundation, hereinafter “ the Foundations” ), considered as private legal entities under Turkish law, belonging to the Greek Orthodox minority in Istanbul. Following the applicants’ election as members of the board of directors, the Directorate General of Foundations (hereinafter “ the Directorate ”) issued a Certificate of Authorisation (“ mazbata ”) in which the names of the applicants were removed from the list of the members of the board of directors on the ground that they were clergymen.

The applicants initiated administrative proceedings before the Istanbul Administrative Court claiming that the decisions of the Directorate did not have a basis in domestic law and requested their annulment. The Istanbul Administrative Court accepted the applicants’ claims and annulled the Directorate’s impugned decisions. The Supreme Administrative Court, ruling on appeal, quashed the Istanbul Administrative Court’s decisions on the grounds that the administrative courts did not have jurisdiction as the Foundations were considered as private legal entities, and that the civil courts had jurisdiction to decide on the cases. Following the Supreme Administrative Court’s ruling, the cases were referred back to the Istanbul Administrative Court and that court rejected the cases due to lack of jurisdiction.

The Istanbul Administrative Court’s decisions were upheld by the Supreme Administrative Court. The proceedings before the administrative courts, two concerning church foundations and one concerning a high school foundation, in their entirety, lasted seven and eight years respectively. The applicants then lodged three individual applications with the Turkish Constitutional Court (hereinafter “ TCC ”). Relying on their rights to freedom of assembly and association and freedom of thought, conscience and religion, the applicants complained of the Directorate’s decision to remove their names from the list of the members of the board of directors, arguing that there were no legal provisions under the relevant Law or Regulation restricting the selection of clergymen as board members of a foundation.

Furthermore, referring to a previous case examined by the administrative courts on a similar issue, the applicants claimed that the administrative courts’ decisions declining jurisdiction were inconsistent with their previous decisions and had been rendered in an arbitrary fashion. Finally, the applicants submitted complaints under the principle of non-discrimination claiming that there had been a difference in treatment between them and the Muslim foundations, which were allowed to have clergymen in their board of directors. Joining two individual applications lodged by the applicants in the context of applications nos. 71/24 and 2023/24, the TCC considered that the applicants had been prevented from exercising their freedom of assembly and association for seven years, pending the legal proceedings before the administrative courts with no determination on the substantive issues of their cases, and awarded them compensation.

As regards the applicants’ complaints on the decisions declining jurisdiction of the administrative courts, the TCC considered that the applicants had not raised any claims about the ineffectiveness of the remedies before the civil courts, which they were yet to exhaust. In this regard, the TCC assessed that it was not in a position to decide on the substantive issues of the case due to its subsidiary role. However, in a third individual application lodged in the context of application no. 12549/23 which concerned Mr Mavrakis’s membership of the board of directors of a Greek Orthodox high school foundation, the TCC made a different assessment.

Without examining the applicant’s complaints concerning freedom of assembly and association and freedom of thought, conscience and religion, the TCC only ruled on the applicant’s complaints regarding the right of access to court and the right to free elections and declared them inadmissible for being manifestly ill-founded and for non-exhaustion of the available remedies respectively. Relying on Articles 6 and 13 of the Convention, the applicants complain of the lack of an effective remedy at their disposal to challenge the decision of the Directorate General of Foundations. In particular, they point out that the administrative courts had refused to decide on the merits of their cases following proceedings that lasted for seven and eight years, allegedly contrary to their previous case-law, while the civil courts would only be able to order the annulment or renewal of the elections, and this would not afford sufficient redress for the protection of their rights.

They also complained that the Directorate’s decisions to remove their names from the lists of the members of the board of directors on the ground that they were clergymen constituted a violation of their rights under Articles 9 and 11 of the Convention. Finally, relying on Article 14 of the Convention, taken in conjunction with Articles 9 and 11 of the Convention, the applicants claim that there was a difference in treatment between Muslim foundations and Greek Orthodox foundations as regards the presence of clergymen on the Board of Directors.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies at their disposal, as required by Article 35 § 1 of the Convention (see, for example, Vučković and Others v. Serbia (preliminary objection) [GC], nos. 17153/11 and 29 others, §§ 69-90, 25 March 2014)? 2. Did the applicants have an effective remedy at their disposal to challenge the decision of the Directorate General of Foundations? In particular, do the civil courts offer an effective judicial remedy within the meaning of Article 13 of the Convention in respect of complaints under Articles 9 and 11 of the Convention concerning the removal of the names of the applicants from the list of members of the board of directors of Greek Orthodox foundations by the Directorate General of Foundations (see, for example, Hasan and Chaush v. Bulgaria [GC], no. 30985/96, §§ 96-104, 26 October 2000, and Lashmankin and others v. Russia , nos.

57818/09 and 14 others, §§ 342-361, 7 February 2017)? The Government is invited to submit sample decisions of the civil courts in comparable cases.

3. Did the removal of the applicants’ names from the list of members of the Board of Directors of the Foundations on the ground that they were clergymen constitute a violation of the applicants’ rights under Articles 9 and 11 of the Convention (see, for example, İzzettin Doğan and others v. Turkey [GC], no. 62649/10, 26 April 2016; Associated Society of Locomotive Engineers and Firemen (ASLEF) v. the United Kingdom , no. 11002/05, §§ 37-53, 27 February 2007, and The Religious Denomination of Jehova’s Witnesses in Bulgaria v. Bulgaria , no. 5301/11, 10 November 2020)? 4. Have the applicants suffered discrimination in the enjoyment of their Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention, read in conjunction with Articles 9 and 11 of the Convention (see, for example, Bączkowski and others v. Poland , no. 1543/06, §§ 85-101, 3 May 2007, and Ancient Baltic Religious Association “Romuva” v. Lithuania , no. 48329/19, §§ 124-149, 8 June 2021)? APPENDIX No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 12549/23 Mavrakıs v. Türkiye 01/03/2023 Niko MAVRAKIS 1941 Istanbul Turkish Paris ASANAKIS 2. 71/24 Kasapoğlu v. Türkiye 13/12/2023 Corc KASAPOĞLU 1984 Istanbul Turkish Paris ASANAKIS 3. 2023/24 Mavrakıs v. Türkiye 13/12/2023 Niko MAVRAKIS 1941 Istanbul Turkish Paris ASANAKIS