PREVLJAK AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

Reclamanții, dna Medina Prevljak, dna Sabira Šahinović, dl Edin Prevljak și dna Edina Rokvić, sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, care s-au născut în 1939, 1961, 1963 și, respectiv, 1965. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către Kebo & Guzin, o firmă de avocati cu sediul în Mostar. Guvernul Bosniei și Herțegovinei (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Mijić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost proprietarii înregistrați de un drum public care rulează în apropierea casei lor în Konjic. La 27 septembrie 2006, municipalitatea Konjic a inițiat proceduri civile împotriva reclamanților în fața Curții Municipale Konjic.

Acesta a susținut că reclamanții au fost înregistrati în mod înșelat ca proprietarii drumului și au solicitat rectificarea registrului. La 17 mai 2007, Curtea Municipală Konjic a respins reclamația. La 22 noiembrie 2007, Curtea Mostar Cantonal a hotărât în favoarea Comunității Konjic, având în vedere faptul că drumurile publice nu au fost supuse normelor privind posesia adversă. Se pare că registrul a fost apoi rectificat și că titlul reclamantului pe drum a fost extins ca urmare. La 14 ianuarie 2008, reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă a Federației Bosnia și Herțegovina, precum și la Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina. La 13 mai 2008, Curtea Constituțională a respins cazul la prematur, în timp ce era încă în așteptare în fața Curții Supreme.

La 4 decembrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul deoarece valoarea cererii nu a depășit 10 000 de mărci convertibile (BAM) și cazul nu a susținut întrebări care afectează aplicarea legii în alte cazuri. La 9 ianuarie 2009, reclamanții au depus un nou recurs constituțional, astfel cum a ordonat Curtea Constituțională în hotărârea sa din 13 mai 2008. La 17 septembrie 2009, Curtea Constituțională a respins cauza ca fiind din timp. Prin urmare, reclamanții ar fi trebuit să depună un recurs constituțional în termen de 60 de zile de la eliberarea hotărârii din 22 noiembrie 2007. La 3 noiembrie 2009, reclamanții au solicitat Curții Constituționale să revizuiască această decizie având în vedere faptul că au depus primul lor recurs constituțional în ceea ce privește aceeași chestiune la 14 ianuarie 2008. La 29 iunie 2010, Curtea Constituțională a acceptat această cerere.

La 12 octombrie 2011, Curtea a examinat fondurile cauzei și a respins cazul vădit nefondat. Actul privind drumurile din 2002 a fost în vigoare la momentul respectiv (de la 22 februarie 2002 până la 23 martie 2010). Secțiunea 4 din respectiva lege prevede că drumurile publice sunt o chestiune de interes general și că titlul către un drum public nu poate fi achiziționat. Actul privind drumurile 2010, care a intrat în vigoare la 23 martie 2010, conține o dispoziție similară (a se vedea art. 3 din respectiva lege). Actul de procedură civilă din 2003 a fost în vigoare începând cu 5 noiembrie 2003. În conformitate cu art. 237 din respectiva lege, un recurs privind punctele de drept nu este, în principiu, permis dacă valoarea cererii în cauză nu depășește 10.000 BAM, însă Curtea Supremă poate, în mod excepțional, să ia o astfel de situație dacă consideră că aceasta pune o întrebare care afectează aplicarea legii în alte cazuri.

Regulile actuale sunt în vigoare începând cu 31 august 2005. În temeiul articolului 70, o parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care ar putea avea, prin natura sa, o influență decisivă asupra rezultatului litigiului în cauză și care, atunci când a fost luată o decizie, nu a fost cunoscută de Curtea Constituțională și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, solicită Curții Constituționale, într-o perioadă de șase luni după ce acea parte a dobândit cunoștință de fapt, să revizuiască această decizie.

În principiu, în cazul în care un recurs constituțional se referă la procedurile civile care fac obiectul unei cereri ale căror valoare nu depășește 10.000 BAM, un recurs privind punctele de drept nu este considerat un remediu eficace pentru motivul pentru care Curtea Supremă se ocupă doar de fondurile acestor apeluri în mod excepțional (art. 237 din Legea de procedură civilă 2003). Prin urmare, Curtea Constituțională nu va respinge o astfel de procedură din motive neepuizate doar pentru că un apelant nu a depus un recurs în privința punctelor de drept. În același fel, Curtea Constituțională va respinge o astfel de procedură ca din timp în cazul în care un apelant aștepta rezultatul apelului său asupra punctelor de drept și a depus astfel un recurs constituțional mai mult de 60 de zile de la data eliberării hotărârii de a doua instanță (cu excepția cazului în care Curtea Supremă a examinat în mod excepțional fondurile cauzei).

Cu toate acestea, în cazul în care un recurent depune un recurs constituțional în paralel cu un recurs asupra punctelor de drept, Curtea Constituțională poate respinge recursul constituțional ca prematur în așteptarea rezultatului recursului asupra punctelor de drept, chiar dacă valoarea cererii civile în cauză nu depășește 10.000 BAM. Dacă este cazul, recurentul poate depune un al doilea recurs constituțional în termen de 60 de zile de la data depunerii deciziei privind recursul asupra punctelor de drept (în afara timpului în care Curtea Supremă a abordat sau nu fondurile acestui caz).

The applicants, Ms Medina Prevljak, Ms Sabira Šahinović, Mr Edin Prevljak and Ms Edina Rokvić, are citizens of Bosnia and Herzegovina who were born in 1939, 1961, 1963 and 1965, respectively. They were represented before the Court by Kebo & Guzin, a law firm based in Mostar. The Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Mijić. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants were registered owners of a public road running alongside their house in Konjic. On 27 September 2006 the Konjic Municipality started civil proceedings against the applicants before the Konjic Municipal Court. It maintained that the applicants had mistakenly been registered as the owners of the road and requested the rectification of the register.

On 17 May 2007 the Konjic Municipal Court dismissed the claim. It held that the applicants had acquired the title by adverse possession. On 22 November 2007 the Mostar Cantonal Court ruled in favour of the Konjic Municipality on the grounds that public roads were not subject to the rules on adverse possession. It appears that the register was then rectified and that the applicants’ title to the road was extinguished as a result. On 14 January 2008 the applicants lodged an appeal on points of law with the Supreme Court of the Federation of Bosnia and Herzegovina as well as an appeal with the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina. On 13 May 2008 the Constitutional Court rejected the case as premature as it was still pending before the Supreme Court.

It instructed the applicants that they could again lodge a constitutional appeal after the Supreme Court had rendered its decision. On 4 December 2008 the Supreme Court rejected the appeal because the value of the claim did not exceed 10,000 convertible marks (BAM) and the case did not raise any questions affecting the application of the law in other cases. On 9 January 2009 the applicants lodged a new constitutional appeal, as instructed by the Constitutional Court in its decision of 13 May 2008. On 17 September 2009 the Constitutional Court rejected the case as out of time.

It held that the appeal on points of law had not been an effective remedy and that the applicants should have therefore lodged a constitutional appeal within 60 days from the delivery of the judgment of 22 November 2007. On 3 November 2009 the applicants requested the Constitutional Court to revise that decision in view of the fact that they had lodged their first constitutional appeal regarding the same matter on 14 January 2008. On 29 June 2010 the Constitutional Court accepted that request. On 12 October 2011 it examined the merits of the case and dismissed the case as manifestly ill-founded. The Roads Act 2002 was in force at the relevant time (from 22 February 2002 until 23 March 2010). Section 4 of that Act provided that public roads were a matter of general interest and that title to a public road could not be acquired.

The Roads Act 2010, which entered into force on 23 March 2010, contains a similar provision (see section 3 of that Act). The Civil Procedure Act 2003 has been in force since 5 November 2003. Under section 237 of that Act an appeal on points of law is, in principle, not allowed if the value of the claim in issue does not exceed BAM 10,000, but the Supreme Court may exceptionally take such a case if it considers that it raises a question affecting the application of the law in other cases.

The current Rules have been in force since 31 August 2005. Under Rule 70 a party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence on the outcome of the dispute concerned and which, when a decision was taken, was unknown to the Constitutional Court and could not reasonably have been known to that party, request the Constitutional Court, within a period of six months after that party acquired knowledge of the fact, to revise that decision.

In principle, if a constitutional appeal concerns civil proceedings dealing with a claim the value of which does not exceed BAM 10,000, an appeal on points of law is not considered to be an effective remedy for the reason that the Supreme Court deals with the merits of such appeals only exceptionally (section 237 of the Civil Procedure Act 2003). Therefore, the Constitutional Court will not reject such a case on non-exhaustion grounds only because an appellant has not lodged an appeal on points of law. In the same way, the Constitutional Court will reject such a case as out of time if an appellant has awaited the outcome of his or her appeal on points of law and has thus lodged a constitutional appeal more than 60 days from the date of delivery of the second-instance decision (unless the Supreme Court has exceptionally examined the merits of the case).

However, if an appellant lodges a constitutional appeal in parallel with an appeal on points of law, the Constitutional Court may reject the constitutional appeal as premature pending the outcome of the appeal on points of law even if the value of the civil claim in issue does not exceed BAM 10,000. If so, the appellant may lodge a second constitutional appeal within 60 days from the date of delivery of the decision on the appeal on points of law (regardless of weather the Supreme Court has dealt with the merits of that case or not).