Sari la conținut
CtEDO 10.04.2012 Auto

PREVLJAK AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

RESPONDENT
BIH
HOTĂRÂRE
10.04.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Inadmisibil
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PREVLJAK AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamanții, dna Medina Prevljak, dna Sabira Šahinović, dl Edin Prevljak și dna Edina Rokvić, sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, care s-au născut în 1939, 1961, 1963 și, respectiv, 1965. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către Kebo & Guzin, o firmă de avocati cu sediul în Mostar. Guvernul Bosniei și Herțegovinei (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna M. Mijić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost proprietarii înregistrați de un drum public care rulează în apropierea casei lor în Konjic. La 27 septembrie 2006, municipalitatea Konjic a inițiat proceduri civile împotriva reclamanților în fața Curții Municipale Konjic.

Acesta a susținut că reclamanții au fost înregistrati în mod înșelat ca proprietarii drumului și au solicitat rectificarea registrului. La 17 mai 2007, Curtea Municipală Konjic a respins reclamația. La 22 noiembrie 2007, Curtea Mostar Cantonal a hotărât în favoarea Comunității Konjic, având în vedere faptul că drumurile publice nu au fost supuse normelor privind posesia adversă. Se pare că registrul a fost apoi rectificat și că titlul reclamantului pe drum a fost extins ca urmare. La 14 ianuarie 2008, reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă a Federației Bosnia și Herțegovina, precum și la Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina. La 13 mai 2008, Curtea Constituțională a respins cazul la prematur, în timp ce era încă în așteptare în fața Curții Supreme.

La 4 decembrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul deoarece valoarea cererii nu a depășit 10 000 de mărci convertibile (BAM) și cazul nu a susținut întrebări care afectează aplicarea legii în alte cazuri. La 9 ianuarie 2009, reclamanții au depus un nou recurs constituțional, astfel cum a ordonat Curtea Constituțională în hotărârea sa din 13 mai 2008. La 17 septembrie 2009, Curtea Constituțională a respins cauza ca fiind din timp. Prin urmare, reclamanții ar fi trebuit să depună un recurs constituțional în termen de 60 de zile de la eliberarea hotărârii din 22 noiembrie 2007. La 3 noiembrie 2009, reclamanții au solicitat Curții Constituționale să revizuiască această decizie având în vedere faptul că au depus primul lor recurs constituțional în ceea ce privește aceeași chestiune la 14 ianuarie 2008. La 29 iunie 2010, Curtea Constituțională a acceptat această cerere.

La 12 octombrie 2011, Curtea a examinat fondurile cauzei și a respins cazul vădit nefondat. Actul privind drumurile din 2002 a fost în vigoare la momentul respectiv (de la 22 februarie 2002 până la 23 martie 2010). Secțiunea 4 din respectiva lege prevede că drumurile publice sunt o chestiune de interes general și că titlul către un drum public nu poate fi achiziționat. Actul privind drumurile 2010, care a intrat în vigoare la 23 martie 2010, conține o dispoziție similară (a se vedea art. 3 din respectiva lege). Actul de procedură civilă din 2003 a fost în vigoare începând cu 5 noiembrie 2003. În conformitate cu art. 237 din respectiva lege, un recurs privind punctele de drept nu este, în principiu, permis dacă valoarea cererii în cauză nu depășește 10.000 BAM, însă Curtea Supremă poate, în mod excepțional, să ia o astfel de situație dacă consideră că aceasta pune o întrebare care afectează aplicarea legii în alte cazuri.

Regulile actuale sunt în vigoare începând cu 31 august 2005. În temeiul articolului 70, o parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care ar putea avea, prin natura sa, o influență decisivă asupra rezultatului litigiului în cauză și care, atunci când a fost luată o decizie, nu a fost cunoscută de Curtea Constituțională și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, solicită Curții Constituționale, într-o perioadă de șase luni după ce acea parte a dobândit cunoștință de fapt, să revizuiască această decizie.

În principiu, în cazul în care un recurs constituțional se referă la procedurile civile care fac obiectul unei cereri ale căror valoare nu depășește 10.000 BAM, un recurs privind punctele de drept nu este considerat un remediu eficace pentru motivul pentru care Curtea Supremă se ocupă doar de fondurile acestor apeluri în mod excepțional (art. 237 din Legea de procedură civilă 2003). Prin urmare, Curtea Constituțională nu va respinge o astfel de procedură din motive neepuizate doar pentru că un apelant nu a depus un recurs în privința punctelor de drept. În același fel, Curtea Constituțională va respinge o astfel de procedură ca din timp în cazul în care un apelant aștepta rezultatul apelului său asupra punctelor de drept și a depus astfel un recurs constituțional mai mult de 60 de zile de la data eliberării hotărârii de a doua instanță (cu excepția cazului în care Curtea Supremă a examinat în mod excepțional fondurile cauzei).

Cu toate acestea, în cazul în care un recurent depune un recurs constituțional în paralel cu un recurs asupra punctelor de drept, Curtea Constituțională poate respinge recursul constituțional ca prematur în așteptarea rezultatului recursului asupra punctelor de drept, chiar dacă valoarea cererii civile în cauză nu depășește 10.000 BAM. Dacă este cazul, recurentul poate depune un al doilea recurs constituțional în termen de 60 de zile de la data depunerii deciziei privind recursul asupra punctelor de drept (în afara timpului în care Curtea Supremă a abordat sau nu fondurile acestui caz).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-01-15
0,92
CASE OF IGNJATIĆ AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
între 22 ianuarie 2008. Ignjatićs și Ostojićs au fost reprezentați de dna Radmila Plavšić și dl Ranko Vulić, avocați practicanți în Banja Luka. Škorićs și Marićs au fost reprezentați de dl.. Mariće Marić, un avocat practicant în Banja Luka.
CtEDO 2017-10-31
0,92
CASE OF DAMJANOVIĆ AND EUROMAG D.O.O. v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
Primul reclamant s-a născut în 1955 și locuiește în Belgrad, Serbia. Al doilea reclamant este o societate privată, fondată de primul reclamant în 1990, cu sediul său înregistrat în Ilijaš - Podlugovi, Bosnia și Herțegovina. La 19 decembrie
CtEDO 2018-10-16
0,92
CASE OF ZAHIROVIĆ AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
(“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna B. Skalonjić. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor interne finale în favoarea lor. La 7 septembrie 2016, Guvernul a primit notificarea cererilor. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZ
CtEDO 2015-08-31
0,92
KUNIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA and 15 other applications
Comunicat la 31 august 2015 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 68955/12 Suljo KUNIδ împotriva Bosniei și Herțegovinei și a altor 15 cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAREA FACTElor Reclamanților sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei. Deta
CtEDO 2011-05-24
0,92
TOPIC v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
Această versiune a fost rectificată la 6 iunie 2011 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții nr. 45282/08, de către Mladenko TOPI pentru Bosnia și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiunea), ședința la 24
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă