Buchowiecki împotriva Poloniei

Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 43974/08 Wiesław BUCHOWIECKI împotriva Poloniei depusă la 2 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Wiesław Buchowiecki, este un național polonez născut în 1949 și trăiește în Brzeg. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o dată neespecificată a fost instituită o anchetă penală împotriva reclamantului și a altor persoane cu privire la acuzațiile de îmbucătură. Reclamantul a fost convocat de procuror în mai multe ocazii. El a respectat toate convocațiile și a dat mărturie. La 2 decembrie 2006, agenții Biroului Central Anti-Corupție (CAB) au venit la apartamentul reclamantului și l-au arestat.

A fost încătușat în fața familiei sale și apoi a condus din apartament în fața camerelor de televiziune. Plecarea lui a fost filmată și chiar repetată de mai multe ori, se presupune că pentru a fi difuzat mai târziu. A fost dus la secția de poliție. Prin decizia din 28 mai 2007, procurorul regional δwidnica a respins o cerere anonimă de instituire a unei anchete care ar trebui instituită într-un presupus abuz de competențe la momentul arestării reclamantului, și anume că l-a încătușat fără a exista o bază juridică valabil pentru a face acest lucru în acel moment. Procurorul a confirmat că ordonanța (a se vedea legislația internă relevantă) nu a fost în vigoare la momentul arestării reclamantului.

Cu toate acestea, Legea CAB a fost în vigoare la momentul material. Prin urmare, nu s-a putut accepta faptul că ofițerii și-au abuzat competențele, cu atât mai mult au recurs la mijloace de reținere fizică (case de mână) care au fost ulterior autorizate în mod expres de Ordonanța. El a susținut că decizia a încălcat legea de fond, deoarece nici o lege nu a fost în vigoare la data materială care permite utilizarea bătuților în ceea ce privește persoanele arestate. El a susținut că decizia a încălcat și obligațiile procedurale în sensul că procurorul nu a reușit să cheme și să examineze orice martor. În plus, autoritatea de primă instanță nu a examinat dacă există motive pentru încătușarea reclamantului, care nu a oferit nicio rezistență.

În plus, reclamantul a fost scos din casă de mai multe ori pentru a permite filmarea arestării de către ofițerii CAB. La 21 decembrie 2007, procurorul regional al Zidnica a întrerupt ancheta, constatând că nu exista nici un caz de răspuns. În ceea ce privește presupusa ilegalitate a încătușării, s-a afirmat din nou că faptul că Actul CAB era în vigoare, chiar și în absența Ordinării care specifică formele de forță legală, a fost suficient pentru a concluziona că arestarea a respectat legea. În ceea ce privește plângerea privind filmarea arestului, procurorul a susținut că aceaceasta a fost efectuată „în scopuri CAB”. Nu s-a comis nicio infracțiune de abuz de competențe. Avocatul reclamantului a apelat.

El a susținut această secțiune 15 din Legea CAB nu a furnizat o bază juridică pentru încătușarea reclamantului; că ofițerii nu l-au putut încătușa, deoarece nu exista nicio dovadă că a respins arestarea, rezistența sau nu a respectat ordinele fiind o condiție juridică esențială pentru utilizarea legală a forței în temeiul Legii respective. La 7 martie 2008, Curtea de district Brzeg a respins recursul. Din opinia că art. 15 din Legea CAB a permis în mod expres încătușarea persoanelor arestate în scopul transportării lor. Prin urmare, argumentul reclamantului potrivit căreia doar probabilitatea sau refuzul de a respecta ordinele era singura situație acceptabilă din punct de vedere juridic în care o persoană arestat ar putea fi încătușată a fost neînsoțibilă.

În măsura în care reclamantul se bazează pe absența unei baze juridice, instanța a remarcat că nu a susținut un argument că ordonanța a extins domeniul de aplicare al forței directe dincolo de limitele stabilite de Actul CAB. Legea internă relevantă a Biroului Central Anticorupție (CAB) a fost adoptată de Parlament ( Sejm ) la 9 iunie 2006. Secțiunea 15 afirmă: „1. În caz de nerespectare a ordinelor legale date de ofițerii CAB în exercitarea [al mandatului lor], acestea pot utiliza mijloace fizice, tehnice și chimice de reținere în scopul imobilizării persoanelor sau pentru transportarea lor sau pentru oprirea vehiculelor. Atunci când se utilizează mijloacele de reținere în temeiul alineatului (1), acestea corespund situației și sunt necesare pentru obținerea respectării.

Consiliul de Miniștri specifică, prin intermediul ordonanței, modurilor și mijloacelor de utilizare a forței menționate la alineatul (1) de mai sus.” La 27 noiembrie 2006 a fost adoptată o ordonanță privind competențele CAB de utilizare a forței. Acesta a intrat în vigoare la 12 decembrie 2006. Secțiunea 4 citește, printre altele, ofițerul [CAB] este împuternicit să recurgă la următoarele tipuri de reținere: (...) echipamente destinate imobilizării și transportului, cum ar fi: cătușe, (...) „ COMPLAINTS” Reclamantul se plânge, în baza articolelor 3 și 5 din Convenție, că a fost încătușată în timpul arestării sale. El susține că arestarea sa nu a fost efectuată în mod legal, deoarece încătușarea sa nu are o bază juridică.

35 § 1 din Convenție? În special, cererea de a înființa o procedură penală împotriva ofițerilor Oficiului Central Anticorrupție a fost un remediu eficace în sensul acestei dispoziții? A fost modul în care arestarea reclamantului a fost efectuată conform condițiilor procedurale prevăzute la art. 5 § 1 litera (c) din Convenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Assenov și alții c. Bulgaria , 28 octombrie 1998, § 139, Raportul Hotărârilor și Deciziilor 1998 VIII)? Se face referire la faptul că, la momentul arestării sale, nici o dispoziție a dreptului intern nu a autorizat utilizarea bărbaților în ceea ce privește persoanele arestate de ofițeri ai Oficiului Central de Anticorupție. Arestarea reclamantului a fost efectuată în încălcarea articolului 8 din Convenție?

A eliminat reclamantul căile de recurs interne relevante în ceea ce privește această plângere? Se referă la afirmația reclamantului că, în timpul arestării, el a fost scos din casă de mai multe ori pentru ca această scenă să fie filmată de ofițerii CAB.

FOURTH SECTION

Application no. 43974/08 Wiesław BUCHOWIECKI against Poland lodged on 2 September 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Wiesław Buchowiecki, is a Polish national who was born in 1949 and lives in Brzeg. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On an unspecified date a criminal investigation was instituted against the applicant and other persons concerning charges of embezzlement. The applicant was summoned by the prosecutor on several occasions. He complied with all summonses and gave testimony. On 2 December 2006 the agents of the Central Anti-corruption Bureau (CAB) came to the applicant’s apartment and arrested him. He was handcuffed in front of his family and then led out of the apartment in front of TV cameras. His leaving was filmed and even rehearsed several times, allegedly for the purposes of being broadcast later.

He was taken to the police station. By a decision of 28 May 2007 the Świdnica Regional Prosecutor dismissed an anonymous request for an investigation to be instituted into an alleged abuse of powers at the time of the applicant’s arrest, namely handcuffing him without there being a valid legal basis for doing so at that time. The prosecutor confirmed that the Ordinance (see Relevant domestic law) had not been in force at the time of the applicant’s arrest. However, the CAB Act had been in force at the material time. Hence, it could not be accepted that the officers had abused their powers, the more so as they had had recourse to means of physical restraint (handcuffs) which had subsequently been expressly allowed by the Ordinance.

The applicant’s lawyer appealed. He argued that the decision was in breach of the substantive law in that no law was in force on the material date allowing for the use of handcuffs in respect of persons under arrest. He submitted that the decision was also in breach of procedural obligations in that the prosecutor had failed to call and examine any witnesses. Furthermore, the first-instance authority had failed to examine whether there were any grounds for handcuffing the applicant, who had not offered any resistance. Moreover, the applicant had been taken out of his house several times to allow the arrest to be filmed by the CAB officers. On 21 December 2007 the Świdnica Regional Prosecutor discontinued the investigation, finding that there was no case to answer.

As to the alleged unlawfulness of the handcuffing, it was again stated that the fact that the CAB Act was in force, even in the absence of the Ordinance specifying the forms of lawful force, was sufficient for concluding that the arrest complied with the law. As to the complaint concerning the filming of the arrest, the prosecutor held that it had been carried out “for the CAB’s purposes”. No offence of abuse of powers had been committed. The applicant’s lawyer appealed. He submitted that section 15 of the CAB Act did not provide a legal basis for the applicant’s handcuffing; that the officers could not handcuff him as there was no evidence that he had been resisting arrest, resistance or failure to follow orders being an essential legal condition for the lawful use of force under that Act.

On 7 March 2008 the Brzeg District Court dismissed the appeal. It was of the view that section 15 of the CAB Act expressly allowed for the handcuffing of arrested persons for the purposes of transporting them. Hence, the applicant’s argument that only the probability or refusal to follow orders was the only legally acceptable situation where an arrested person could be handcuffed was untenable. In so far as the applicant relied on the absence of a legal basis, the court noted that he had failed to raise an argument that the Ordinance had extended the scope of use of direct force beyond the limits set by the CAB Act. B. Relevant domestic law The Central Anti-corruption Bureau (CAB) Act was adopted by Parliament ( Sejm ) on 9 June 2006. Its section 15 reads: “1.

In case of failure to follow lawful orders given by the CAB officers in the exercise [of their mandate], they may use physical, technical and chemical means of restraint for the purposes of immobilising persons or for transporting them or for stopping vehicles. 2. When means of restraint are used under paragraph 1, they shall correspond to the situation and be necessary for the purposes of obtaining compliance. 3. The Council of Ministers shall specify, by way of ordinance, ways and means of use of force, referred to in paragraph 1 above.” On 27 November 2006 an Ordinance on powers of the CAB to use force was adopted.

It entered into force on 12 December 2006. Its section 4 reads, inter alia : “A [CAB] officer is empowered to have recourse to the following kinds of restraint: (...) 2. equipment designed for immobilisation and transport purposes such as: a) handcuffs, (...) “ COMPLAINTS The applicant complains, relying on Articles 3 and 5 of the Convention, about being handcuffed during his arrest. He argues that his arrest was not effected in a lawful manner as his handcuffing lacked a legal basis. QUESTIONS 1. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies in respect of his complaint under Articles 5 § 1 of the Convention, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, was the request to institute criminal proceedings against the officers of the Central Anti ‑ corruption Office an effective remedy within the meaning of this provision?

2. Was the manner in which the applicant’s arrest was carried out compliant with the procedural requirements specified by Article 5 § 1 (c) of the Convention (see, among many other authorities, Assenov and Others v. Bulgaria , 28 October 1998, § 139, Reports of Judgments and Decisions 1998 ‑ VIII)? Reference is made to the fact that at the time of his arrest no provision of domestic law authorised the use of handcuffs in respect of persons arrested by officers of the Central Anti-corruption Office. 3. Was the applicant’s arrest carried out in violation of Article 8 of the Convention? Did the applicant exhaust relevant domestic remedies in respect of this complaint? Reference is made to the applicant’s allegation that during his arrest he was taken out of his house several times in order for that scene to be filmed by the CAB officers.