Tolppanen împotriva Finlandei

CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 63729/10 Markku Juhani TOLPPANEN împotriva Finlandiei depusă la 19 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Markku Juhani Tolppanen, este un național finlandez, născut în 1952 și locuiește în Lapinlahti. El este reprezentat în fața Curții de către dl Markku Fredman, avocat care practică în Helsinki. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul este un retras care, începând cu 1987, a suferit o condiție medicală legată de muncă. În 2001, societatea de asigurare a recunoscut că reclamantul are o condiție medicală legată de muncă, dar nu a considerat că este atât de sever pentru a face reclamantul eligibil pentru o alocație zilnică sau o pensie de invaliditate.

În 2006 reclamantul a depus o nouă cerere de compensare și rambursare a costurilor de tratament pe baza noilor informații medicale cu privire la condiția sa. La 6 iulie 2006, societatea de asigurare a refuzat cererea reclamantului deoarece starea sa medicală nu a devenit mai gravă. La 2 august 2006, reclamantul a apelat la comitetul de apel pentru leziuni accidentale ( tapaturma-asioiden muutoksenhakulautakunta, besvärsnämnden för Olycksfallsärenden La 28 martie 2007, comitetul de recurs a respins apelul reclamantului, constatand că el nu a fost încă eligibil pentru o pensie zilnică sau invalidă.

Prin scrisoarea din 3 mai 2007, reclamantul a apelat la Tribunalul de Asigurări (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen La 15 iunie 2010, Curtea de Asigurare a respins recursul reclamantului, reclamantul nu a apelat în continuare.Legea internă relevantă Actul privind compensarea pentru durata excesivă a procedurilor judiciare (laki oikeudenkäynnin viivästymisen hyvittämisestä, lagen om gettgörelse för dröjsmål vid rättegång; Legea nr. 362/2009) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010. Legea prevede dreptul unei părți de a beneficia de compensare din fonduri de stat oricând procedurile judiciare referitoare la această parte au fost excesiv de lungi.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 2, subsecțiunea 1 din Legea prevede următoarele: „Actualitatea este aplicabilă de către instanțe generale la acțiuni litigioase, necontențioase și penale.” În ceea ce privește instanțele administrative și instanțele care aplică Legea privind procedura judiciară administrativă (halintolainkäyttölaki, förvaltningsproceslagen , Legea nr. 586/1996), nu există o astfel de posibilitate de a beneficia de compensații pentru o lungime excesivă, nici nu există nici o posibilitate de a accelera procedurile în așteptare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că durata procedurii administrative a fost excesivă. Se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție că nu are nici un remediu eficace împotriva lungimii excesive.

Durata procedurii administrative în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție a avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

FOURTH SECTION

Application no. 63729/10 Markku Juhani TOLPPANEN against Finland lodged on 19 October 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Markku Juhani Tolppanen, is a Finnish national, who was born in 1952 and lives in Lapinlahti. He is represented before the Court by Mr Markku Fredman, a lawyer practising in Helsinki. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is a retired man who since 1987 has suffered from a work-related medical condition. In 2001 the insurance company acknowledged that the applicant had a work-related medical condition but did not consider it so severe as to make the applicant eligible for a daily allowance or a disability pension. In 2006 the applicant lodged a new application for compensation and reimbursement of treatment costs on the basis of new medical information about his condition.

On 6 July 2006 the insurance company refused the applicant’s application as his medical condition had not become worse. On 2 August 2006 the applicant appealed to the Appeal Board for Accidental Injuries ( tapaturma-asioiden muutoksenhakulautakunta, besvärsnämnden för olycksfallsärenden ). On 28 March 2007 the Appeal Board rejected the applicant’s appeal, finding that he was still not eligible for a daily allowance or disability pension. By letter dated 3 May 2007 the applicant appealed to the Insurance Court ( vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen ). On 15 June 2010 the Insurance Court rejected the applicant’s appeal. The applicant did not appeal any further.

B. Relevant domestic law The Act on Compensation for Excessive Duration of Judicial Proceedings ( laki oikeudenkäynnin viivästymisen hyvittämisestä, lagen om gottgörelse för dröjsmål vid rättegång; Act no. 362/2009) entered into force on 1 January 2010. The Act provides for a party a right to receive compensation from State funds whenever judicial proceedings concerning that party have been excessively long. As to its scope of application, section 2, subsection 1, of the Act provides as follows: “This Act is applicable by general courts to litigious, non-contentious and criminal actions.” As concerns administrative courts and courts applying the Administrative Judicial Procedural Act ( hallintolainkäyttölaki, förvaltningsprocesslagen , Act no. 586/1996), there is no such possibility available to receive compensation for excessive length, nor is there any possibility to accelerate pending proceedings.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 of the Convention that the length of the administrative proceedings was excessive. He complains under Article 13 of the Convention that he did not have any effective remedy against the excessive length.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the length of the administrative proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 2. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 6 § 1 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?