Secțiunea a treia Cerere nr. 8798/05 Iulian Danut LEONTE împotriva României introdusă la 22 februarie 2005 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Iulian Danuț Leonte, este un resortisant român născut în 1967 și rezident în Bacău. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este președintele unei organizații non-guvernamentale non-profit numită mail România La 15 septembrie 2000, organizația putea strânge fonduri pentru acțiuni de caritate și pentru a oferi asistență persoanelor care sufereau de virusul HIV, în special femeilor și copiilor. La 27 octombrie 2000, adunarea generală a decis să pună în circulație 155. 800 de bilete de tombolă, cu o valoare nominală de 10 000 lei românești (RON) fiecare. În calitate de președinte, reclamantul, ajutat de C.L., directorul de În calitate de președinte al organizației, controlorii au menționat că reclamantul, în calitate de președinte al organizației, a fost: 155 800 de bancnote care urmau să fie vândute pentru a permite cumpărătorilor să participe la tombola prin intermediul unui canal național de televiziune, fără a fi solicitat în prealabil licența de exploatare a jocurilor de noroc impusă de art. 5 din lallui guvernului nr. 25 69/1998 au dispus confiscarea, în contul bancar al organizației, a 537 880 000 RON, sumă corespunzătoare sumei obținute din vânzarea biletelor de tombolă, precum și confiscarea celor 101 512 de bancnote nevândute. Ei au confiscat organele de urmărire penală pentru a declanșa, împotriva reclamantului, o Investigație penală pentru exercitarea fără licență de activități în domeniul jocurilor de noroc. La acțiunea în anulare a procesului-verbal de amendă Ca urmare a unei plângeri din partea organizației din România, Tribunalul de Primă Instanță din Bacău a confirmat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de amendă întocmit la 12 februarie 2001 de către controlorii financiari. Se estimează că organizația de tragere de tip tombola prin intermediul canalelor naționale de televiziune, o activitate prevăzută în statutul organizației, ar putea constitui un joc de noroc care impunea obținerea în prealabil a unei autorizații. El a adăugat că, în conformitate cu art. 9 de la 68/1998, bunurile care au servit la desfășurarea unor activități ilegale sau care erau rezultatul unor astfel de activități erau pasibile de confiscare. Prin hotărârea definitivă din 25 februarie 2002, tribunalul departamental din Bacău a primit recursul formulat de În opinia sa, din moment ce controlorii financiari au sesizat organele de urmărire penală pentru a stabili dacă o infracțiune fusese comisă sau nu, aceștia nu erau competenți să dispună confiscarea, care, potrivit instanței judecătorești, era nu o pedeapsă autonomă, ci o pedeapsă complementară celor prevăzute de Codul Penal. Procedura penală împotriva reclamantului printr-un rechizitoriu al Parchetului în apropierea Tribunalului de Primă Instanță din Bacău, reclamantul, acuzatul, fiind acuzat de a fi comis infracțiunea sancționată de art. 9 din laiul guvernului nr. 68/1998 a fost trimis înapoi la judecată. În rechizitoriul său, Parchetul arăta că reclamantul, în calitatea sa de președinte al organizației, avea, fără a solicita autorizația prevăzută de lege, organizat între octombrie și noiembrie 2000, o tombolă care trebuia să fie transmisă pe un canal național de televiziune. În fața Tribunalului de Primă Instanță din Bacău competent să examineze cauza, reclamantul indiqua quel consultase un funcționar al serviciului ad-hoc De la Ministerul de Finanțe. Acest angajat la . ar fi informat că o autorizație nu a fost necesară pentru o astfel de activitate atunci când a fost prevăzută în statutul de organizație și că decizia de a organiza o astfel de activitate a fost luată într-o adunare generală (punctul 4 de mai sus). Prin hotărârea din 20 decembrie 2002 a Tribunalului de Primă Instanță din Bacău, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu moartea. La recursul Parchetului și al reclamantului, tribunalul județean din Bacău, printr-o hotărâre din 24 aprilie 2003, care a anulat condamnarea în cauză și a retrimis cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță din același oraș. 11. Prin hotărârea din 12 februarie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Bacău l-a acuzat pe reclamant pe motiv că realitatea faptelor de care era acuzat nu fusese dovedită și că nici o încălcare a legilor în vigoare nu putea fi reprovocată. El a ordonat restituirea organizației pentru care a fost președinte și care a fost constituită parte civilă a bancnotelor confiscate de controlorii financiari. El a subliniat că, în conformitate cu legislația națională, în special cu art. 8 lit. (a) din laiul guvernului nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, de organizare și de exploatare a jocurilor de noroc, tombole organizate în școli sau în alte comunități și cele care aveau un caracter de divertisment sau care nu aduceau nici un profit celor care nu erau considerate jocuri de noroc și puteau fi organizate fără autorizație specială. În lumina formulării diferitelor texte de lege conjugate, el a menționat că numai persoanele juridice care obțineau profit din exploatarea jocurilor de noroc erau supuse procedurii de autorizare și trebuiau să plătească o taxă. 671/2000 a stabilit la 18 % din cifra sa anuală de afaceri valoarea taxei care urmează să fie plătită de agentul economic care dorea să obțină o licență de exploatare a jocurilor de noroc pe care art. 1 din OUG nr 69/1998 le-a pus în sarcina numai agenților economici care organizau și exploatau jocuri de noroc la obligația de a obține o autorizație eliberată de Ministerul de Finanțe din lista documentelor necesare pentru obținerea unei autorizații menționate în același articol 1 reiese că documentele solicitate se referă în mod specific la persoanele juridice care au un scop lucrativ și nu la asociații. El concluzionează că asociațiile nu erau obligate să obțină o licență, deoarece, conform art. 1 din OUG nr. 26/2000, acestea nu aveau un scop lucrativ și nu vizau obținerea unui profit. 12. printr-o decizie din 17 septembrie 2004, tribunalul departamental din Bacău a primit recursul formulat de Parchet și Ministerul Finanțelor și l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală. El a ordonat confiscarea sumelor obținute din vânzarea biletelor de tombolă și a bancnotelor care nu fuseseră încă vândute. S-a considerat că reclamantul, prin publicarea biletelor de tombolă și prin vânzarea acestora, a avut o activitate pentru care nu a fost autorizat în conformitate cu legea și a fost, prin urmare, vinovat de încălcarea sancționată de art. 9 din l ui 69/1998 13. La recursul reclamantului, care pretindea că o asociație fără scop lucrativ ca organizația al cărei președinte nu era obligat să obțină aceeași licență ca și cea impusă agenților economici care doreau să practice jocuri de noroc pentru a obține un profit din aceasta, instanța de apel a Bacău, printr-o hotărâre definitivă din 16 decembrie 2004, a confirmat decizia din 17 septembrie 2004 a tribunalului departamental. Ea a remarcat că din art. 8 litera (a) din la Comisia a considerat că, din moment ce tombola organizată de reclamant în numele organizației a cărei președinte a devenit național ca urmare a difuzării sale de către un canal național de televiziune, aceasta făcea parte din activitățile pentru care, în temeiul art. 1, 2, 5 și 6 lit. (d) din Legea nr. 251/1999, trebuia acordată în prealabil o autorizație de către Ministerul Finanțelor Publice sub forma unei licențe pentru exploatarea jocurilor de noroc. Dreptul și practica internă relevantă 14. Dispozițiile relevante în acest caz ale guvernului nr. 251/1999, publicat în Buletinul Oficial din 22 aprilie 1999, privind condițiile de autorizare, de organizare și de exploatare a jocurilor de noroc sunt formulate după cum urmează art. 1 Jocul de noroc constă într-o procedură de atribuire a câștigurilor de orice fel, în funcție de anumite elemente aleatorii, în schimbul plății [de către jucător] a unui drept de participare (...) Dreptul de participare constă într-o sumă de bani vărsată direct de către jucătorul cu organizația, în schimbul dreptului său de a participa la joc. art. 2 L a organiza un joc de noroc implică, în general, existența următoarelor elemente: un joc, o miză, mijloace, un organizator și un participant. art. 5 În cazul jocurilor de noroc, se pot desfășura numai pe baza unei autorizații acordate de Ministerul de Finanțe, și anume licența pentru exploatarea jocurilor de noroc, denumită în continuare licență. art. 6 Diferitele tipuri de jocuri de noroc sunt: (...) pariurile sportive, jocurile de tip Bingo transmise de canalele naționale (...), tot felul de tombole (...) art. 8 Nu constituie jocuri de noroc și sunt permise fără autorizație următoarele tipuri de jocuri de tombola care sunt organizate în școli, halte-garde sau în alte colectivități cu caracter de recreere și care nu aduc profit organizatorilor. (...) 15. Un decret n 671 din 17 august 2000 a actualizat taxele datorate de organizatorii de jocuri de noroc. În conformitate cu art. 2 din acest decret, agenții economici care organizează și exploatează jocuri de noroc prin intermediul lanțurilor naționale sunt obligați să plătească otaxă pe 18 % din cifra de afaceri anuală estimată la data cererii de autorizație. 16. 69/1998 dispune de următoarele activități fără licență de desfășurare a activităților în domeniul jocurilor de noroc constituie o infracțiune și este pedepsită cu o pedeapsă cuprinsă între șase luni și patru ani de închisoare sau de o pedeapsă cu moartea. Bunurile și valorile care au servit la comiterea infracțiunii sau care rezultă din activități ilicite vor fi confiscate. 17. LUG n 2 În plus față de asociații și fundații, art. 1 prevede că asociațiile și fundațiile sunt persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ. La art. 4 din OUG precizează că asociația este un subiect de drept constituit din trei sau mai multe persoane care, pe baza unui acord, pun în comun, fără drept de restituire, contribuții materiale, cunoștințele sau munca lor pentru a desfășura activități în interesul general sau comunitar sau în interesul lor personal și nepatrimonial. GRIFS Invocând art. 7 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru o acțiune care nu a constituit, în opinia sa, o În conformitate cu legislația națională, legea impune agenților economici care desfășoară și exploatează jocuri de noroc să obțină o autorizație eliberată de Ministerul Finanțelor. În plus, invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plângea de o interpretare și de o aplicare în mod incorect a legii naționale de către instanțele naționale. Aceste instanțe ar fi judecat, după un prim verdict de acuitate, că a fost vinovat de faptele care i-au fost reproșate de rechizitoriul Parchetului. De asemenea, reclamantul denunță o lipsă de imparțialitate a instanțelor în cauză. Întrebările cu privire la aspectele la care reclamantul a fost condamnat constituie, în momentul în care a fost săvârșită, o încălcare a legislației naționale, în sensul articolului 7 din convenție Acuzarea penală împotriva reclamantului a fost examinată în mod echitabil de către instanțe confidențiale, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție.
Requête n
o
8798/05
Iulian Dănuț LEONTE contre la Roumanie
introduite le 22 février 2005
1.
Le requérant, M. Iulian Dănuț Leonte, est un ressortissant roumain né en 1967 et résidant à Bacău.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le requérant est le président d’une organisation non gouvernementale à but non lucratif dénommée «
Help România
», enregistrée au registre des associations et des fondations près le tribunal de première instance de Bacău. Les statuts de cette organisation prévoyaient qu’elle pouvait collecter des fonds pour entreprendre des actions de bienfaisance et pour procurer une aide à des personnes atteintes du virus HIV, en particulier des femmes et des enfants.
4.
Le 15
septembre 2000, l’assemblée générale de «
Help România
» vota l’organisation d’une collecte de fonds par l’intermédiaire d’une
tombola qui devait être relayée par une chaîne télévisée nationale. Les possesseurs des billets gagnants devaient recevoir différents lots (sommes d’argent, bons pour un voyage ou bons pour une cure thermale). Le 27
octobre 2000, l’assemblée générale décida de mettre en circulation 155
800 billets de tombola, d’une valeur nominale de 10
000 lei roumains (RON) chacun. En sa qualité de président, le requérant, aidé par C.L., le directeur de «
Help România
», organisa la vente des billets au niveau national.
5.
Le 12
février 2001, à la suite d’un contrôle entrepris par deux
contrôleurs financiers, un procès-verbal de contravention fut dressé à l’encontre de l’association «
Help România
». Les contrôleurs notèrent que le requérant, en sa qualité de président de l’organisation, s’était procuré 155
800 billets qui devaient être vendus afin de permettre aux acquéreurs de participer à la tombola par l’intermédiaire d’une chaîne de télévision nationale, et ce sans avoir préalablement demandé la licence d’exploitation des jeux de hasard requise par l’article 5 de l’arrêté du gouvernement n
o
251/1999. Se fondant sur l’article 9 de l’ordonnance d’urgence du gouvernement (OUG) n
o
69/1998, ils ordonnèrent la confiscation, sur le compte bancaire de l’organisation, de 537
880
000
RON, somme correspondant au montant tiré de la vente des billets de tombola, ainsi que la confiscation des 101
512
billets encore invendus. Ils saisirent les organes de poursuites pénales pour qu’ils déclenchent, à l’encontre du requérant, une
enquête pénale pour exercice sans licence d’activités relevant du domaine des jeux de hasard.
1.
L’action en annulation du procès-verbal de contravention
6.
A la suite d’une plainte de l’organisation «
Help România
», le tribunal de première instance de Bacău confirma la légalité et le bien-fondé du procès-verbal de contravention dressé le 12 février 2001 par les contrôleurs financiers. Il estima que l’organisation d’un tirage de type tombola par l’intermédiaire de chaînes télévisées nationales, une activité prévue dans les statuts de l’organisation, pouvait constituer un jeu de hasard qui exigeait l’obtention préalable d’une autorisation. Il ajouta que, en vertu de l’article
9 de l’arrêté du gouvernement n
o
68/1998, les biens qui avaient servi à mener des activités illicites ou qui étaient le produit de telles activités étaient passibles de confiscation.
7.
Par un arrêt définitif du 25 février 2002, le tribunal départemental de Bacău accueillit le recours formé par «
Help România
» et annula le procèsverbal. Il estima que, dès lors que les contrôleurs financiers avaient saisi les organes de poursuites pénales pour établir si une infraction avait ou non été commise, ils n’étaient pas compétents pour ordonner la confiscation, qui était, d’après le tribunal, non pas une peine autonome mais une peine complémentaire à celles prévues par le code pénal.
2.
La procédure pénale menée contre le requérant
8.
Par un réquisitoire du parquet près le tribunal de première instance de Bacău, le requérant, soupçonné d’avoir commis l’infraction punie par l’article
9 de l’arrêté du gouvernement n
o
68/1998, fut renvoyé en jugement. Dans son réquisitoire, le parquet exposait que le requérant, en sa qualité de président de l’organisation, avait, sans demander l’autorisation prévue par la loi, organisé entre octobre et novembre 2000 une tombola qui devait être relayée sur une chaîne télévisée nationale.
9.
Devant le tribunal de première instance de Bacău compétent pour examiner l’affaire, le requérant indiqua qu’il avait consulté un fonctionnaire du service
ad hoc
du ministère des Finances. Cet employé l’aurait informé qu’une autorisation n’était pas nécessaire pour une activité de ce type dès lors qu’elle était prévue dans les statuts de l’organisation et que la décision d’organiser une telle activité avait bien été prise en assemblée générale (paragraphe 4 ci-dessus).
10.
Par un jugement du 20 décembre 2002 du tribunal de première instance de Bacău, le requérant fut condamné à une peine d’amende. Sur appel du parquet et du requérant, le tribunal départemental de Bacău, par un
arrêt du 24 avril 2003, ordonna l’annulation de la condamnation en question et renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance de la même ville.
11.
Par un jugement du 12 février 2004, le tribunal de première instance de Bacău acquitta le requérant au motif que la réalité des faits dont il était accusé n’avait pas été prouvée et qu’aucune infraction aux lois en vigueur ne pouvait lui être reprochée. Il ordonna la restitution à l’organisation dont l’intéressé était président et qui s’était constituée partie civile des billets qui avaient été confisqués par les contrôleurs financiers.
Il souligna que, en vertu de la législation nationale, en particulier de l’article
8 a) de l’arrêté du gouvernement n
o
251/1999 sur les conditions d’autorisation, d’organisation et d’exploitation des jeux de hasard, les tombolas organisées dans des écoles ou dans d’autres collectivités et celles qui avaient un caractère de divertissement ou qui n’apportaient pas de profit aux organisateurs n’étaient pas considérées comme des jeux de hasard et pouvaient être organisées sans autorisation particulière.
Il nota qu’il ne faisait aucun doute, à la lumière du libellé des différents textes de loi conjugués, que seules les personnes juridiques qui tiraient des profits de l’exploitation de jeux de hasard étaient soumises à la procédure d’autorisation et devaient payer une taxe. A titre d’exemple, il indiqua
:
–
que l’arrêté du gouvernement n
o
671/2000 fixait à 18 % de son chiffre d’affaires annuel le montant de la taxe à verser par l’agent économique qui souhaitait obtenir une licence d’exploitation des jeux de hasard
;
–
que l’article
1 de l’OUG n
o
69/1998 mettait à la charge des seuls agents économiques qui organisaient et exploitaient des jeux de hasard l’obligation d’obtenir une autorisation délivrée par le ministère des Finances
;
–
qu’il ressortait de la liste des documents nécessaires à l’obtention d’une autorisation indiqués dans le même article 1 que les documents requis concernaient spécifiquement les personnes juridiques ayant un but lucratif et non pas les associations.
Il conclut que les associations n’étaient pas tenues d’obtenir une licence car, selon l’article 1 de l’OUG n
o
26/2000, elles n’avaient pas un but lucratif et ne visaient pas l’obtention d’un profit.
12.
Par une décision du 17 septembre 2004, le tribunal départemental de Bacău accueillit l’appel formé par le parquet et le ministère des Finances et condamna le requérant à une amende pénale. Il ordonna la confiscation des sommes tirées de la vente des billets de tombola et celle des billets qui n’avaient pas encore été vendus. Il estima que le requérant, en faisant éditer des billets de tombola et en se chargeant de leur vente, avait eu une activité pour laquelle il n’avait pas été autorisé selon la loi et qu’il s’était donc rendu coupable de l’infraction punie par l’article 9 de l’OUG n
o
69/1998.
13.
Sur recours du requérant, qui alléguait qu’une association sans but lucratif comme l’organisation dont il était président n’était pas obligée d’obtenir la même licence que celle exigée des agents économiques qui souhaitaient pratiquer des jeux de hasard pour en retirer un profit, la cour d’appel de Bacău, par un arrêt définitif du 16 décembre 2004, confirma la décision du 17 septembre 2004 du tribunal départemental. Elle nota qu’il ressortait de l’article 8 a) de l’arrêté du gouvernement n
o
251/1999 que seules les activités de tombolas organisées dans un cadre restreint et qui avaient un caractère de divertissement étaient autorisées sans licence. Elle jugea que, dès lors que la tombola organisée par le requérant pour le compte de l’organisation dont il était président avait pris un caractère national du fait de sa diffusion par une chaîne télévisée nationale, elle faisait partie des activités pour l’exercice desquelles, en vertu des articles 1, 2, 5 et 6
d) de la loi n
o
251/1999, une autorisation devait être préalablement octroyée par le ministère des Finances publiques sous la forme d’une licence pour l’exploitation des jeux de hasard.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
14.
Les dispositions pertinentes en l’espèce de l’arrêté du gouvernement n
o
251/1999, publié dans le Bulletin officiel du 22 avril 1999, sur les conditions d’autorisation, d’organisation et d’exploitation des jeux de hasard sont libellées comme suit
:
Article 1
«
Le jeu de hasard consiste en une procédure d’attribution de gains de toutes sortes, en fonction de certains éléments aléatoires, moyennant le paiement [par le joueur] d’un droit de participation (...)
Le droit de participation consiste en une somme d’argent versée directement par le joueur à l’organisateur en échange de son droit de participer au jeu.
»
Article 2
«
L’organisation d’un jeu de hasard implique, en général, l’existence des éléments suivants
: un jeu, une mise, des moyens, un organisateur et un participant.
»
Article 5
«
L’exploitation des jeux de hasard ne peut avoir lieu que sur la base d’une
autorisation délivrée par le ministère des Finances, à savoir la licence pour l’exploitation des jeux de hasard, dénommé ci-après la licence.
»
Article 6
«
Les différents types de jeux de hasard sont
: (...)
d)
les paris sportifs, les jeux de type Bingo transmis par des chaînes nationales (...), toutes sortes de tombolas (...)
»
Article 8
«
Ne constituent pas des jeux de hasard et sont permis sans autorisation les types de jeux suivants
:
a)
les tombolas qui sont organisées dans des écoles, des haltes-garderies ou dans d’autres collectivités ayant un caractère de loisir et qui n’apportent pas de profit aux organisateurs. (...)
»
15.
Un arrêté n
o
671 du 17 août 2000 a actualisé les taxes dues par les organisateurs de jeux de hasard. Selon l’article 2 de cet arrêté, les agents économiques qui organisent et exploitent des jeux de hasard par le biais des chaînes nationales sont tenus de payer une taxe s’élevant à 18 % du chiffre d’affaires annuel estimé à la date de la demande d’autorisation.
16.
L’article
9 de l’OUG n
o
69/1998 dispose ce qui suit
:
«
L’exercice sans licence d’activités dans le domaine des jeux de hasard constitue une infraction et est punissable d’une peine comprise entre six mois et quatre ans de prison ou d’une peine d’amende.
Les biens et les valeurs qui ont servi à commettre l’infraction ou qui résultent des activités illicites seront confisqués.
»
17.
L’OUG n
o
26/2000 sur les associations et les fondations dispose, à son article 1, que les associations et les fondations sont des personnes morales de droit privé sans but lucratif. L’article 4 de l’OUG précise que l’association est un sujet de droit constitué de trois personnes ou plus qui, sur la base d’un accord, mettent en commun, sans droit à restitution, des contributions matérielles, leurs connaissances ou leur travail pour réaliser des activités dans l’intérêt général ou communautaire ou dans leur intérêt personnel et non patrimonial.
1.
Invoquant l’article
7 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été condamné pour une action qui ne constituait pas, selon lui, une
infraction d’après le droit national. Il indique que la loi exige des seuls agents économiques organisant et exploitant des jeux de hasard l’obtention d’une autorisation délivrée par le ministère des Finances. Or, selon l’intéressé, l’organisation à but non lucratif qu’il présidait à la date des faits n’était pas assujettie à la procédure d’autorisation.
2.
Invoquant en outre l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint d’une interprétation et d’une application erronées de la loi nationale par les juridictions nationales. Celles-ci auraient jugé, après un premier verdict d’acquittement, qu’il était coupable des faits qui lui étaient reprochés par le réquisitoire du parquet. Le requérant dénonce également un manque d’impartialité des juridictions en cause.
1.
L’action pour laquelle le requérant a été condamné constituait-elle, au moment où elle a été commise, une infraction au regard du droit national, au sens de l’article 7 de la Convention
?
2.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, par des tribunaux impartiaux, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
?