CtEDO 13.04.2012 Auto

ERFAR-AVEF c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
13.04.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ERFAR-AVEF c. GRECE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 31150/09 ERFAR-AVEF împotriva Greciei introdusă la 5 iunie 2009 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, Erfar-Avef, este o societate pe acțiuni farmaceutică greacă, având sediul social la Pikermi. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Papațara, avocat la Atena. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta a fost înființată în 1991 de G. Hadjioannou, care și-a transformat întreprinderea în societate pe acțiuni în același an. Prin contract din 28 februarie 1986, banca ETVA, deținută de stat, i-a vândut lui G. Hadjioannou un teren cu o fabrică farmaceutică și toate echipamentele aferente, situat la locul menționat mai sus, Papahorafi, în Pallini, pentru un preț total de 43 500 000 drachme. G. Hadjionanou a plătit băncii un avans de 12 000 000 de drahme, și s-a convenit că restul va fi considerat un împrumut bancar care va fi rambursat treptat. Terenul și fabrica au fost luate de la o țară la alta în beneficiul băncii. Din cauza unei perioade dificile pentru industria farmaceutică greacă, G. Hadjionanou s-a aflat în imposibilitatea de a respecta termenii contractului cu banca și de a plăti plățile efectuate în tranșe convenite. Prin intermediul unui act subsecundă privată încheiat în fața notarului la 20 decembrie 1990, banca și G. Hadjioannou încheie un nou contract care reglementează modalitățile de rambursare a împrumutului. De asemenea, având în vedere că nu a respectat clauzele acestui nou contract, banca a fost obligată să semneze un al treilea contract, la 29 octombrie 1991. Din 1991 până în 1993, G. Hadjioannou, care își transformase compania într-o societate anonimă, a rambursat băncii sume considerabile. Cu toate acestea, în 1993, ETVA a exercitat presiuni asupra recurentei pentru ca aceasta să își plătească toate datoriile față de aceasta, în cazul în care a fost nevoită să efectueze o vânzare forțată. La 17 iunie 1993, G. Hadjionanou a încheiat două contracte noi cu banca în ceea ce privește modalitățile de decontare a datoriei și a decedat la 26 octombrie 1995. În 1998, reclamanta a fost informată de către bancă că datoriile sale sunt de 158 386 858 drahme. Având îndoieli cu privire la legalitatea acestor pretenții, recurenta a decis să suspende plățile și să efectueze un audit al conturilor sale. Ea și-a dat seama că, pe de o parte, banca aplica o dobândă mult mai mare decât rata legală și, pe de altă parte, capitaliza dobânda datorată. Prin două acțiuni din 23 iunie și 18 octombrie 1999 în fața instanței de mare instanță din statul de origine, reclamanta a anulat două operațiuni în beneficiul instanței din 23 iunie și 18 octombrie 1999 și a pus în vânzare forțată bunurile care aparțin reclamantei. Prin hotărârea din 22 martie 2001, Tribunalul a demisionat reclamanta și a considerat că acțiunile trebuiau declarate inadmisibile ca fiind tardive, vagi sau nefondate. La 14 mai 2001, reclamanta a interjetat recurs împotriva acestei hotărâri. printr-o hotărâre înainte de a se pronunța drept din 17 ianuarie 2002, instanța de apel privind executarea unei competențe, al cărei raport a fost depus la 27 mai 2005. În observațiile sale, depuse în cadrul celei de-a doua ședințe în fața instanței în litigiu, recurenta susținea că existența oricărei datorii la adresa băncii Pireu (care, între timp, a fost absorbită la ecuație), se baza, în plus față de dispozițiile menționate în actul de atribuire (art. 30 din Legea nr 2789/2000), astfel cum a fost modificat prin art. 47 din Legea nr. 2873/2000 și 42 din Legea nr. 2912/2001), cu cele ale unei legi (n 3259/2004) care a intrat în vigoare la 4 august 2004. La art. 39 din această lege se stabili un plafon pentru datoriile restante față de instituțiile bancare care au acordat împrumuturi înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Într-o hotărâre din 17 august 2006, Tribunalul de Primă Instană a formulat o parială câștigător de cauză reclamantei și a considerat că, chiar dacă ar fi trebuit să aplice legea în vigoare la data hotărârii sale, nu era posibil să se facă acest lucru deoarece condiiile de aplicare a acestei legi nu erau întrunite în speță. Condițiile prevăzute de dispozițiile menționate anterior nu sunt îndeplinite în prezenta cauză pentru a se asigura că datoria totală care rezultă din acordurile de împrumut sau de credit cu instituții de credit încheiate între 31 decembrie 1995 și 31 În decembrie 1999, ar putea fi limitată sau nu ar putea depăși de trei ori valoarea datoriei astfel cum a existat la un an după încasarea ultimei părți a împrumutului (...). În plus, reclamanta nu este limitată de faptul că datoria totală a datoriei (...), contractată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr 3259/2004, nu poate depăși de trei ori valoarea capitalului primit (...). La 8 noiembrie 2006, recurenta s-a ocupat de casare. Prin hotărârea din 8 decembrie 2008, Curtea de Casație a respins recursul. (...) Acuzația debitorului care intenționează să își supună datoria dispozițiilor privind o nouă determinare a acesteia creează o contestație cu privire la suma sa, în sensul că pretenția este considerată parțială sau complet stinsă, cu condiția ca aceasta să se refere la această nouă determinare. (...) Această afirmație poate constitui un motiv de opoziție a debitorului împotriva actelor ulterioare de executare forțată. Cu toate acestea, pentru ca acest motiv să fie admisibil, în conformitate cu art. 585 alin. (2) din Codul de procedură civilă, trebuie invocat în actul din art. 585 alin. (2) din Codul de procedură civilă sau într-un memoriu suplimentar, chiar dacă a apărut într-o etapă ulterioară, și nu cu recursul, în caz contrar trebuie respins ca inadmisibil. În speță, reclamanta (...) a solicitat ca hotărârea atacată a instanței judecătorești să fie încălcată deoarece, așa cum a menționat în observațiile sale în fața acestei instanțe în cadrul celei de a doua ședințe, aceasta a susținut că anularea deciziilor atacate de opoziția sa împotriva executării forțate trebuie să fie pronunțată și în temeiul articolului 39 din Legea nr. 3259/2004. Prin respingerea acestei afirmații, instanța de apel a încălcat în mod direct această lege, nelegându-l, dar și indirect, motivând insuficient decizia sa că nu au fost îndeplinite condițiile de aplicare a acestei legi. Aceste afirmații intră sub incidența articolului 559 alineatul (14) din Codul de procedură civilă (în loc de alineatele (1) și 19, astfel cum susține reclamanta) și sunt inadmisibile deoarece, după cum a afirmat reclamanta, mențiunea cu privire la anularea procedurii de vânzare forțată a fost invocată în mod inadmisibil pentru prima dată în cadrul celei de-a doua ședințe în fața Curții de apel. Recursul trebuie, prin urmare, respins. În urma hotărârii Curții de Casație, recurenta a introdus în fața Tribunalului de Mare Instană din Etta, la 29 aprilie 2009, o acțiune declaratorie care urmărește să facă să se recunoască faptul că toate preteniile băncii Piraeus erau satisfăcute și să se subordoneze tuturor ipotecarilor care îi revin. La tribunal a fost stabilită la 17 februarie 2011. Dreptul intern relevant Articolele relevante din Codul de procedură civilă dispun de art. 559 Recursul este permis numai atunci când a fost încălcată o regulă a dreptului material (...) 14) dacă instanța, contrar dispozițiilor legii, a pronunțat sau nu o anulare, (...) sau o inadmisibilitate (...) 19. în cazul în care hotărârea este fără temei juridic, în special dacă este lipsită de motivare sau are motive contradictorii (...) Art. 585 Dispozițiile referitoare la exercitarea unei acțiuni, la introducerea sa și la à n în în în în à nă , se aplică și în materie de opoziție. La actul de opoziție trebuie să conțină (...) motivele pe care se bazează. Noi motive pot fi adăugate numai printr-un document suplimentar depus la grefa instanței care se referă la opoziție și însoțit de un raport care va fi notificat părții adverse cu 30 de zile înainte de data la care a fost pronunțată, sau, în cazul unor proceduri speciale, cu opt zile înainte de data la care a fost pronunțată. GRIFS. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de depășirea termenului rezonabil de depășire a procedurii. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. În sensul art. 6 alin. (1) din Convenție Dreptul societății reclamante la un proces echitabil, în special dreptul de acces la o instanță, garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție, a fost respectat în speță, ținând cont de presupusa lipsă de motivare a hotărârii judecătorești și de interpretarea prea formală a art. 585 alin. (2) din Codul de procedură civilă de către Curtea de Casație

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-07-02
0,92
AFFAIRE CLINIQUE PSYCHIATRIQUE 'ATHINA' VRILISSION SARL ET CLINIQUE LYRAKOU SA c. GRECE
. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et irrecevable pour le surplus ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 3.
CtEDO 2000-10-19
0,92
TSIRONIS contre la GRECE
requérant conclut trois contrats de prêt d’un montant de 7 458 000 drachmes auprès de la Banque agricole de Grèce, qui est entièrement contrôlée par l’Etat. Le 18 septembre 1989, ladite banque demanda au requérant de lui payer une somme de
CtEDO 2016-05-19
0,91
AFFAIRE FARMAKIDOU c. GRÈCE
cevable pour le surplus conformément à l’article 54 § 3 du Règlement de la Cour. EN FAIT A. Les circonstances de l’espèce 4. La requérante est née en 1954 et réside à P. Penteli. 5. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les
CtEDO 2006-03-09
0,91
AFFAIRE EKO-ELDA AVEE c. GRECE
la situation financière de celle-ci ( ibidem, § 37). 31. En l’occurrence, la Cour constate que le remboursement de l’impôt indûment payé a eu lieu le 12 novembre 1993, à savoir cinq ans et cinq mois environ après le 24 juin 1988, date à laq
CtEDO 2011-01-13
0,91
AFFAIRE KLITHROPIIA IPIROU EVVA HELLAS A.E. c. GRECE
l'Etat, et M me Z. Hadjipavlou, auditrice auprès du Conseil juridique de l'Etat. 3. La requérante allègue en particulier une violation de son droit d'accès à un tribunal et un dépassement du « délai raisonnable » de la procédure, garantis p
Sursă