NATALIYA MIKHAYLENKO v. UKRAINE
NATALIYA MIKHAYLENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2012)
CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 49069/11 Nataliya Petrovna MIKHAYLENKO împotriva Ucrainei depusă la 29 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Nataliya Petrovna Mikhaylenko, este un național ucrainean născut în 1971 și trăiește în Simferopol. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut cu traumatisme faciale congenitale și a fost diagnosticată cu "fisura craniului medial". Între 1990 și 1997 a fost administrată în mod repetat cu tratament chirurgical într-o clinică a Statelor Unite ale Americii, după care leziunile capului au fost în mare parte vindecate. Cu toate acestea, datorită intervențiilor chirurgicale grave, reclamantul a dezvoltat o boală mentală. De atunci, reclamantul are nevoie de o supraveghere regulată la clinica SUA. În 2007 tatăl reclamantului a solicitat Curtea de District Simferopol a Republicii Autonome de Crimea („curtea de district”) cerând incapacitatea reclamantului pe motiv că a suferit de boli psihice grave. În urma solicitării instanței de district, la 5 iunie 2007, un expert în psihiatru legist a emis un aviz care a afirmat că reclamantul a suferit de o boală psihică cronică, și anume schizofrenia paranoică, care a împiedicat reclamantul să înțeleagă și să-și controleze acțiunile. La 10 iulie 2007, Curtea de district a privat reclamantul de capacitatea ei juridică. Decizia nu a fost apelată și a devenit finală. La 21 noiembrie 2007 sora reclamantului a fost atribuită ca tutore al reclamantului. Gratuit, sănătatea mentală a reclamantului s-a îmbunătățit astfel încât, la 3 aprilie 2008, ea a luat un post la o fabrică locală. Ea continuă să lucreze acolo. În 2009, tutorele reclamantului a solicitat instanței de district pentru restabilirea capacității juridice ale reclamantului. Cu toate acestea, la 30 octombrie 2009, cererea a fost respinsă fără a fi luată în considerare pe fondul datorită eșecului repetat al tutorei de a apărea în fața instanței. La 1 noiembrie 2010, reclamantul a solicitat însuși instanței de districtă care solicită restabilirea capacității sale juridice. Ea a specificat că art. 241 4 din Codul de Procedură Civilă („CCvP”), care nu prevede niciun drept de a depune o astfel de cerere de către persoana incapacitată, nu este compatibil cu standardele juridice internaționale și este discriminatoriu. La 4 noiembrie 2010, instanța de district a remis cererea reclamantului fără a-l lua în considerare pe fond, după ce a remarcat că, în temeiul articolelor 121 3 și 241 din CCvP, reclamantul nu a avut dreptul să depună o astfel de cerere. La 12 ianuarie și, respectiv, 12 martie 2011, instanța de recurs și curtea de casare au susținut hotărârea instanței de district. În ciuda necesității medicale, reclamantul nu poate vizita clinica SUA din cauza statutului ei de persoană incapabilă. Dreptul intern relevant Cod de procedură civilă din 18 martie 2004 Potrivit articolului 121 3 din Codul, o instanță nu acceptă o cerere de a lua în considerare meritele în cazul în care aceaceasta a fost depusă de o persoană fără capacitate juridică. art. 241 3 din Codul prevede că hotărârea instanței care declară o persoană fizică parțial incapabilă poate fi anulată și că capacitatea juridică a acestei persoane poate fi restabilită de o altă hotărâre judiciară. O astfel de decizie se ia pe baza unei cereri care pot fi depuse, printre altele, de persoana parțial incapabilă în cauză. art. 241 4 din Codul prevede că decizia judecătorească care declară o persoană fizică în întregime incapabilă poate fi anulată și că capacitatea juridică a acestei persoane poate fi restabilită printr-o altă decizie judecătorească, cu condiția ca persoana să fie vindecată sau starea ei mintală să se îmbunătățească în mod semnificativ. O astfel de decizie este luată în cazul cererii depuse de tutore sau de tutore și este susținută de concluzia expertului psihiatru legist relevant. COMPLAINTE 1. Reclamantul plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că nu are posibilitatea de a solicita direct instanței pentru restabilirea capacității sale juridice. 2. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 14 din Convenție, că a fost supusă unui tratament discriminatoriu pentru faptul că nu a avut acces direct la o instanță. Întrebări având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea Stanev v. Bulgaria [GC], nr. 36760/06, §§§ 229-245, 17 ianuarie 2012), a fost violat dreptul reclamantului de acces la instanță în acest caz? Reclamantul a suferit discriminări în bucuria dreptului de acces la instanță din cauza faptului că a fost incapabilă, în conformitate cu art. 14 din convenție?