KRAKOLINIG v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KRAKOLINIG v. AUSTRIA (CtEDO, 2012)
Reclamantul, dl Ignaz Krakolinig, este un național austriac născut în 1936 și locuiește în Graz. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Unterasinger, un avocat practicant la Graz. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iunie 1985, Procurorul public Eisenstadt a depus o acuzație împotriva reclamantului, acuzându-l de ajutor și dezbuzare (Untreue). Curtea de Apel din Viena a respins obiecțiile reclamantului împotriva acuzației la 12 noiembrie 1985. Procesul a fost programat de Curtea Regională Eistenstadt (Landesgericht) din 5 mai 1986 până la 10 iulie 1986. Întrucât el a suferit un atac de cord în ziua anterioară, reclamantul nu a putut participa la procesul din 5 mai 1986. În urma a două opinii de experți obținute la 5 iulie 1988 și la 1 decembrie 1988, care a atestă că nu a fost temporar în stare să fie judecat, Curtea Regională Eisenstadt a hotărât să rămână procedura împotriva reclamantului. Având în vedere că mai multe avize de experți din 10 iulie 1991 și 5 mai 1992 au arătat că reclamantul ar putea participa la procesul în anumite condiții, Curtea Regională Eisenstadt a programat audieri pentru 18 martie 1992 și 17 iulie 1992. Referindu-se la starea sa de sănătate, reclamantul a refuzat să participe la aceste audieri. La 29 martie 1993, Curtea Regională Eisenstadt a ordonat ca procesul să se desfășoare la Graz, în cazul în care reclamantul a rezistat, la 17 și 18 iunie 1993. La 9 iunie 1993, reclamantul a solicitat Curtea Regională să amâne audierea din cauza stării sale de sănătate slabe. Curtea Regională a acordat cererea de amânare ulterioră, după examinarea statului de sănătate al reclamantului. Două alte opinii de experți din 20 ianuarie 1994 și 30 ianuarie 1995 au afirmat că reclamantul a avut o capacitate limitată de a participa la proces, în timp ce un aviz ulterior din 6 februarie 1997 a susținut îngrijorări cu privire la participarea reclamantului la un proces lung. La 18 februarie 1997, Curtea regională a decis din nou să rămână la procedura. 10. Două rapoarte de experți obținute la 1 septembrie 2000 și 19 martie 2001 au declarat că starea de sănătate a reclamantului s-a agravat și că, deoarece este puțin probabil să se îmbunătățească în viitorul apropiat, el nu ar trebui să fie expus la un stres major. 11. La 19 noiembrie 2003 și la 31 ianuarie 2005, reclamantul a prezentat Curtea Regională, la cererea sa, certificate de către doi medici specialiști care l-au tratat, arătând că încă nu era în stare să fie judecat. 12. La 17 martie 2007, reclamantul a solicitat încheierea procedurii penale (Einstellung des Verfahrens) deoarece a considerat că este împotriva Convenției să continue procedura în circumstanțe precum cele ale sale. 13. Tribunalul regional a respins cererea reclamantului la 18 aprilie 2007. Deoarece inculparea a fost eliberată, motivele de suspiciune nu s-au schimbat sau nu au fost dissipate și faptul că statul de sănătate al reclamantului nu constituie un motiv pentru a pune capăt procedurii penale împotriva acestuia. 14. La 13 iunie 2007, Curtea de Apel din Viena a respins apelul ulterior al reclamantului împotriva acestei decizii. Între timp, la 23 aprilie 2007, Curtea Regională Eisenstadt a decis din nou să renunțe la procedura. Un recurs împotriva acestei decizii a fost respins de Curtea de Apel din Viena la 13 iunie 2007. Se pare, de asemenea, că, la 28 august 2000, Curtea Regională Klagenfurt a condamnat reclamantul fraudei (Betrug), la 31 iulie 2006, Curtea de district Wolfsberg l-a condamnat că a cauzat un prejudiciu corporal negligent (fahrlässige Körpeverletzung) și la 18 mai 2009, Curtea de districtul Graz l-a condamnat pentru furt (Diebstahl).