CASE OF POKORNY v. AUSTRIA

CAUZA CAUZĂ DE POKORNY v. AUSTRIA (Depunerea nr. 57080/00) JUDGMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 16 decembrie 2003 FINAL 16/03/2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Pokorny v. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de Camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele dnei Strážniccá Fischbach Casadevall Maruste, dna Steiner Garlicki, judecătorii și dl O'Boyle Secționarul decretat în privat la 25 noiembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 57080/00) împotriva Republicii Austria depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național austriac, dl Karl Pokorny („reclamantul”), la 20 martie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl K. Bernhauser, avocat care practică în Viena (Austria). Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unei proceduri penale. La 3 iunie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 30 septembrie 2003, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 6 octombrie 2003 și la 28 octombrie 2003, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1946 și trăiește în Gerasdorf-Seyring (Austria). La 2 octombrie 1992, Biroul Vamal de la Viena (Zollamt ) a deschis anchete împotriva unui număr de suspecți în temeiul Legii privind infracțiunile fiscale (Finanzstrafgesetz ) privind acuzațiile de contrabandă. La 30 septembrie 1993, Oficiul Vamal a transmis raportul final de investigații privind reclamantul și alți șapte suspecți Biroului Procurorului Public din Viena (Staatsanwaltschaft La 1 iulie 1999, după ce judecătorul de investigare a efectuat anchete suplimentare, Procurorul Public a preferat acuzarea asupra acuzațiilor de contrabandă împotriva reclamantului și a două acuzații co-acusate. 10. La 30 noiembrie 1999, Curtea Penală Regională de la Viena a achitat reclamantul. 11. La 12 septembrie 2000, Curtea Supremă a respins motivele de nulitate și recursul împotriva sentinței.Decizia a fost îndreptată pe reclamant la 5 octombrie 2000. HOTĂRÂREA 12. La 28 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, guvernul austriei oferă să plătească 6 800 EUR Karl Pokorny. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite ca cazul să fie înaintat Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 6 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că guvernul austriei este pregătit să-mi plătească suma de EUR. 6.800 care acoperă daune și costuri pecuniare și morale pentru Karl Pokorny, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Faptul în limba engleză și notificat în scris la 16 decembrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Michael O'Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

CASE OF

POKORNY v. AUSTRIA

(Application no. 57080/00)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

16 December 2003

FINAL

16/03/2004

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Pokorny v. Austria,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

R.

Maruste

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

L.

Garlicki,

judges

,

and Mr

M.

O'Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 25 November 2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 57080/00) against the Republic of Austria lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Austrian national, Mr Karl Pokorny (“the applicant”), on 20 March 2000.

2.

The applicant was represented by Mr K. Bernhauser, a lawyer practising in Vienna (Austria). The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of criminal proceedings.

4.

On 3 June 2003, having obtained the parties' observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 30 September 2003, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 6 October 2003 and on 28 October 2003 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1946 and lives in Gerasdorf-Seyring (Austria).

7.

On 2 October 1992 the Vienna Customs Office (

Zollamt

) opened investigations against a number of suspects under the Tax Offences Act (

Finanzstrafgesetz

) concerning charges of smuggling. Subsequently, these investigations were also directed against the applicant.

8.

On 30 September 1993 the Customs Office transmitted the final investigations report concerning the applicant and seven other suspects to the Vienna Public Prosecutor's Office (

Staatsanwaltschaft

).

9.

On 1 July 1999, after the investigating judge conducted further investigations, the Public Prosecutor preferred the indictment on charges of smuggling against the applicant and two co-accused.

10.

On 30 November 1999 the Vienna Regional Criminal Court acquitted the applicant.

11.

On 12 September 2000 the Supreme Court dismissed the pleas of nullity and the appeal against sentence. The decision was served on the applicant on 5 October 2000.

THE LAW

12.

On 28 October 2003 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Austria offer to pay EUR 6,800 to Karl Pokorny. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

13.

On 6 October 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant's representative:

“I note that the Government of Austria are prepared to pay me the sum of EUR

6,800 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Karl Pokorny with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.

I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.”

14.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

15.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 16 December 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O'Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President