- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 februarie 2005
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Zuckerstatter și Reschenhofer împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Primă secțiune CAUZA DE ZUCKERSTÄTTER ȘI RESCHENHOFER v. AUSTRIA (Depunere nr. 76718/01) JUSTIȚIA (Resoluție înfrumusețată) STRASBOURG 24 februarie 2005 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zuckerstätter și Reschenhofer v. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: C.L. Rozakis Președintele dnei Botoucharova Kovler Doamna Steiner Hajiyev Spielmann S.E.
Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, care au deliberat în privat la 1 februarie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 76718/01) împotriva Republicii Austriece depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni austriei, dl Wilhelm Zuckerstatter și dl Christian Reschenhofer („reclamanții”), la 25 octombrie 2001. Reclamanții au fost reprezentați de dl J. Postlmayr, un avocat practicant la Mattighofen. Guvernul austriac (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe.
În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale împotriva acestora. La 2 septembrie 2004, cererea a fost declarată admisibilă în ceea ce privește această plângere și inadmisibilă în ceea ce privește restul. La 10 decembrie 2004 și la 3 ianuarie 2005, respectiv, reclamanții și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamanții s-au născut în 1970 și 1974. Primul reclamant locuiește în Feldkirchen și al doilea locuiește în Neukirchen. La 31 ianuarie 1995, Autoritatea Administrativă de District Braunau a deschis proceduri penale administrative pentru o infracțiune de trafic împotriva primului reclamant. Acestea au fost încheiate la 3 decembrie 2001, atunci când hotărârea Curții Administrative din 19 octombrie 2001 a fost îndreptate pe consilierul său.
La 24 martie 1997, Autoritatea Administrativă de District Braunau a eliberat un ordin penal împotriva celui de-al doilea reclamant care îl consideră vinovat de o infracțiune de trafic. Aceste proceduri au fost încheiate la 3 septembrie 2001, atunci când hotărârea Curții de Administrație din 7 august 2001 a fost înaintata de avocatul celui de-al doilea reclamant. În urma deciziei sale privind admisibilitatea, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional de la Ministerul Federal al Afacerilor Externe, declar că Guvernul Austriei oferă să plătească 6 000 de euro dlui Wilhelm Zuckerstätter și 4.000 de euro dlui Christian Reschenhofer, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.
Aceste sume trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor.
Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazurile să fie depuse la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” În plus, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Eu, dl Johann Postlmayer, avocatul reclamanților, observ că guvernul austriei este pregătit să plătească suma de 6.000 de euro dlui Wilhelm Zuckerstätter și suma de 4.000 de euro dlui Christian Reschenhofer, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurilor menționate mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele acestor cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cauzelor. Mă angaj să nu solicit ca cazurile să fie depuse la Marea Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 10. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).
11. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 februarie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului
FIRST SECTION
CASE OF ZUCKERSTÄTTER AND RESCHENHOFER v. AUSTRIA (Application no. 76718/01) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 24 February 2005 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Zuckerstätter and Reschenhofer v. Austria, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs S. Botoucharova , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens, judges , And Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having deliberated in private on 1 February 2005. Delivers the following judgment, which was adopted on the last ‑ mentioned date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 76718/01) against the Republic of Austria lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Austrian nationals, Mr Wilhelm Zuckerstatter and Mr Christian Reschenhofer (“the applicants”), on 25 October 2001.
The applicants were represented by Mr J. Postlmayr, a lawyer practising in Mattighofen. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs.
The applicants complained, inter alia , under Article 6 § 1 of the Convention about the length of criminal proceedings against them. On 2 September 2004 the application was declared admissible as regards that complaint and inadmissible as regards the remainder.
On 10 December 2004 and on 3 January 2005 the applicants and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicants were born in 1970 and 1974 respectively. The first applicant lives in Feldkirchen and the second applicant lives in Neukirchen.
On 31 January 1995 the Braunau District Administrative Authority opened administrative criminal proceedings for a traffic offence against the first applicant. They were terminated on 3 December 2001, when the Administrative Court’s decision of 19 October 2001 was served on his counsel.
On 24 March 1997 the Braunau District Administrative Authority issued a penal order against the second applicant finding him guilty of a traffic offence. These proceedings were terminated on 3 September 2001, when the Administrative Court’s decision of 7 August 2001 was served on the second applicant’s counsel. THE LAW
Subsequent to its decision on admissibility, the Court received the following declaration from the Government: “I, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs, declare that the Government of Austria offer to pay 6,000 euros to Mr Wilhelm Zuckerstätter and 4,000 euros to Mr Christian Reschenhofer with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned cases pending before the European Court of Human Rights. These sums are to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and they will be payable within three months from the date of notification of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the cases. The Government further undertake not to request that the cases be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
Furthermore, the Court received the following declaration signed by the applicants’ representative: “I, Mr Johann Postlmayer, counsel for the applicants, note that the Government of Austria are prepared to pay the sum of 6,000 euros to Mr Wilhelm Zuckerstätter and the sum of 4,000 euros to Mr Christian Reschenhofer with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned cases pending before the European Court of Human Rights. These sums are to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses and will be payable within three months from the date of notification of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts of these applications. I declare that this constitutes a final resolution of the cases. I further undertake not to request that the cases be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 24 February 2005, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President