CtEDO 05.02.2004 Auto

CASE OF WINTERSBERGER v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
05.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF WINTERSBERGER v. AUSTRIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA CAUZĂ DE WINTERSBERGER c. AUSTRIA (Derogare nr. 57448/00) JUGGMENT (Resoluție în vârstă) STRASBOURG 5 februarie 2004 În cazul Wintersberger c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Kūris Türmen Hedigan dna H.S. Greve Steiner, judecători și dl Registrul Secțiunii Berger După deliberarea în particular la 15 ianuarie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 57448/00) împotriva Republicii Austria depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național austriac, dl Dieter Wintersberger („reclamantul”), la 6 martie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl Schmautzer, avocat care practică în Viena (Austria). Guvernul austriac (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurilor civile. La 27 mai 2003, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea privind plângerea privind durata procedurii admisibile. La 17 septembrie 2003, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 21 noiembrie 2003 și la 17 octombrie 2003, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1938 și trăiește în Mödling (Austria). Din 1977, reclamantul a fost directorul Oficiului Central de Mint ( Hauptmünzamt ). La 10 mai 1988 Ministerul Federal de Finanzen ( Bundesministerium für Finanzen ) a respins reclamantul fără notificare ( Fristlose Entlassung ) și a ordonat să se întoarcă la fostul său loc de muncă la Ministerul Finanțelor ca funcționar public. La 21 iunie 1988, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Ministerului Finanțelor și a Münze Austria AG, succesorul legal al Oficiului Central de Mintă, care a trebuit să intre în toate contractele de lucru ale acesteia din urmă. La 3 septembrie 1992, Curtea de Muncii și Sociale din Viena ( Arbeits- und Sozialgericht ) a permis parțial cererea reclamantului. La 28 mai 1993, Curtea de Apel din Viena ( Oberlandesgericht ) a respins recursul reclamantului și a permis apelul acuzaților. La 10 decembrie 1993, Curtea Supremă a permis apelul reclamantului. ) începând cu 1 februarie 1988, astfel de angajați nu pot fi respinși fără acordul Oficiului Social Federal. Cu toate acestea, Ministerul Finanțelor nu a solicitat o astfel de autorizație. 10. După aceea, reclamantul a instituit o procedură civilă, susținând remunerația rezultată din aceste contracte de muncă valabile. Cu toate acestea, aceste proceduri au fost suspendate și în cele din urmă nu au fost redeschise din cauza următoarelor proceduri administrative. 11. La 30 aprilie 1994, Ministerul Finanțelor a depus o cerere la Comitetul pentru persoane cu handicap la Biroul Social Federal ( În spatele lui Hertenausschuss beim Bundessozialamt ) acordarea unei autorizații retroactive în ceea ce privește concedierea reclamantului, astfel cum se prevede în Legea privind ocuparea forței de muncă a persoanelor cu handicap. 12. La 12 decembrie 1994, biroul social federal, după o audiere la 31 mai 1994, a respins cererea Ministerului Finanțelor. La 20 aprilie 1995, Comisia de Apel la Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale (Berufungskommission beim Bundesministerium für Arbeit und Soziales ) a permis recursul și a acordat autorizația retroactivă pentru concedierea reclamantului. La 23 septembrie 1996, Curtea Constituțională a refuzat să trateze plângerea reclamantului din 20 de ani. La 21 septembrie 1999, Curtea de Administrație a respins plângerea reclamantului și a considerat că autorizația pentru concedierea reclamantului acordată de Comisia de Apel a fost legală. „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul austriei oferă dieter Wintersbergerului să plătească 11,000 EUR. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. La 21 noiembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că guvernul austriei este pregătit să-mi plătească suma de euro. 11.000 care acoperă daune și costuri pecuniare și morale, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 16. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 februarie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă