- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 octombrie 2003
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Szymanski împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A SZYMĂVĂ SKI v. POLONIA (Documentul nr. 75929/01) JUGUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 21 octombrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Szymański v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele dnei Strážnická Fischbach Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 30 septembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 75929/01) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Marian Szymański („reclamantul”), la 31 mai 2001. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna S. Jaczewska, a Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri civile. La 21 martie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 20 august 2003, după schimb de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 26 august 2003 și, la 27 august 2003, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1926 și trăiește în Poznań.
Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 septembrie 1985, reclamantul a depus o cerere de compensare la Curtea Regională de Poznań, susținând PLZ (vechi zlotys polonezi) 1. 530.000 din Asociația de vânătoare militară „P” pentru salariu nerambursat. Mai târziu, el și-a prelungit reclamația la PLZ 4.138.729. Prin decizia din 16 ianuarie 1986, Curtea a continuat procesul la cererea reclamantului, având în vedere faptul că a fost instituită o procedură penală împotriva acestuia. Procedura civilă a fost reluată la o dată neespecificată în 1987. 11. Curtea a desfășurat audieri la 9 septembrie 1987, 3 decembrie 1987, 7 ianuarie 1988 și 21 ianuarie 1988. 12. La o dată neespecificată în 1991, tribunalul a ordonat un aviz expert.
13. Un alt aviz expert a fost ordonat în temeiul unei hotărâri din 14 ianuarie 1995. 14. Într-o scrisoare din 8 decembrie 1997 reclamantul a solicitat instanței să suspende audierea programată la 16 decembrie 1997 din cauza sănătății sale proaste. 15. În 1997 reclamantul a solicitat instanței să ordone un alt aviz de experți și a plătit o taxă anterioară pentru aceasta în ianuarie 1998. Se pare că instanța nu a ordonat avizul relevant. 16. Prin decizia din 9 martie 1998, instanța a continuat procesul în timp ce reclamantul a fost bolnav. Procedura a fost reluată la o dată neespecificată în 2001. 17. Curtea a avut ședințe la 24 aprilie și 23 august 2001. 18. Prin decizia din 18 decembrie 2001, Curtea Regională de Poznań a încheiat procedura, întrucât reclamantul și-a retras cererea, prin decizia din 18 decembrie 2001, a primit o compensație parțială din partea asociației militare de vânătoare.
Curtea remarcă că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea va declara admisibilă. Soluția a ajuns la 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura de compensare a depășit un timp rezonabil. 22. La 27 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 13.000 de zloți Marian Szymański. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția privind drepturile omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 23. La 26 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 13.000 de zloti care acoperă prejudiciile materiale și morale și costurile, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului.
Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 24. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. 25. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide cererea admisibilă; hotărăște să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 octombrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
FOURTH SECTION
CASE OF SZYMAŃSKI v. POLAND (Application no. 75929/01) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 21 October 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Szymański v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mrs V. Strážnická , Mr M. Fischbach , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 30 September 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on the last ‑ mentioned date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 75929/01) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Marian Szymański (“the applicant”), on 31 May 2001.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms S. Jaczewska, of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of civil proceedings.
On 21 March 2003 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.
On 20 August 2003, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 26 August 2003 and on 27 August 2003 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1926 and lives in Poznań.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 10 September 1985 the applicant lodged a compensation claim with the Poznań Regional Court, claiming PLZ (old Polish zlotys) 1,530,000 from the military hunting association “P.” for unpaid salary. Later on, he extended his claim to PLZ 4,138,729.
The court held a hearing on 2 December 1985.
By a decision of 16 January 1986, the court stayed the proceedings at the applicant’s request, having regard to the fact that criminal proceedings had been instituted against him. The civil proceedings were resumed on an unspecified date in 1987.
The court held hearings on 9 September 1987, 3 December 1987, 7 January 1988 and 21 January 1988.
On an unspecified date in 1991 the court ordered an expert opinion.
Another expert opinion was ordered by virtue of a decision of 14 January 1995.
In a letter of 8 December 1997 the applicant requested the court to adjourn the hearing scheduled on 16 December 1997 due to his bad health.
In 1997 the applicant requested the court to order a further expert opinion and he paid an advance fee for it in January 1998. Apparently, the court failed to order the relevant opinion.
By a decision of 9 March 1998 the court stayed the proceedings as the applicant was ill. The proceedings were resumed on an unspecified date in 2001.
The court held hearings on 24 April and 23 August 2001.
By virtue of a court settlement concluded on an unspecified date, on 14 December 2001 the applicant received a partial compensation from the military hunting association.
By a decision of 18 December 2001 the Poznań Regional Court terminated the proceedings as the applicant had withdrawn his claim. THE LAW A. Admissibility
The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. The Court will therefore declare it admissible. B. Solution reached
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the compensation proceedings exceeded a reasonable time.
On 27 August 2003 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Poland offer to pay 13,000 zlotys to Marian Szymański. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgement by the Court pursuant to the Article 39 of the Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 26 August 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 13,000 zlotys covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgement.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides the application admissible; 2. Decides to strike the case out of the list; 3. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 21 October 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President