CASE OF NIZIUK v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

15.07.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (friendly settlement)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF NIZIUK v. POLAND (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A NIZIUK/POLONIA (Documentul nr. 64120/00) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 15 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Niziuk/Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää dna Palm Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, care s-a deliberat în privat la 24 iunie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 64120/00) împotriva Republicii Polonia depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, Piotr Niziuk („reclamantul”), la 24 septembrie 1999. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki, al Ministerului Afacerilor Externe. La 21 ianuarie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. 2003, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 9 mai 2003, Guvernul a prezentat o declarație oficială care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Declarația reclamantului a fost primită la 14 mai 2003. Reclamantul s-a născut în 1973 și trăiește în Varșovia, Polonia. La 20 mai 1992, autoritățile de urmărire penală au depus la Curtea de District din Varșovia (Sād Rejonowy ) un proiect de pronunțare împotriva reclamantului. A fost acuzat de cauzarea unui accident de trafic care a provocat moartea și a unui prejudiciu corporal grav. Curtea de district a avut audieri la 6 mai și 27 mai 1993. 1993 reclamantul a fost condamnat ca fiind acuzat și condamnat la închisoarea de un an suspendată timp de trei ani. La 23 noiembrie 1993, după apelul reclamantului, Curtea Regională de Varșovia ( Sād Wojewódzki ) a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul procurorului districtului Piaseczno ( Prokurator Rejonowy ), susținând că ar trebui efectuată o anchetă suplimentară. 10. La 1 Octombrie 1994 Procurorul din districtul Piaseczno a depus un nou proiect de pronunțare în fața Curții din districtul Varșoviei. La 23 iulie 1997, Curtea de judecată a trimis cazul procurorului din districtul Piaseczno, susținând că acuzația nu a respectat ordinele din partea Curții Regionale la 23 noiembrie 1993. 11. 1997, la apelul procurorului, Curtea Regională de Varșovia a anulat această decizie și a ordonat Curții de District să procedeze la acest caz. 12. Curtea a desfășurat audieri la 11 decembrie 1997, 3 martie, 17 aprilie și 2 iunie 1998. 13. La 9 aprilie 1999, Curtea de District de Varșovia a hotărât și a achitat reclamantul cu toate acuzațiile. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că acțiunea în cazul său a depășit un timp rezonabil. A. Admisibilitate 15. Curtea constată că cererea nu este în mod manifestant nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea va declara că este admisibilă. La 9 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă 15.000 de zloți Piotr Niziuk. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție. „ 17. La 14 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 15.000 zlotys care acoperă daune și costuri pecuniare și morale, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 19. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Declară cererea admisibilă; hotărăște să anuleze cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 iulie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele Registrului Michael O’Boyle Nicolas Bratza