CASE OF DRAGAN v. POLAND

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A DRAGAN/POLONIA (Documentul nr. 58780/00) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 15 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dragan/Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää dna Palm Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, care s-a deliberat în privat la 24 iunie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 58780/00) împotriva Republicii Polonia depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, Janusz Dragan („reclamantul”), la 19 februarie 1999. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K.Drzewicki, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a afirmat, în special, că dreptul său la o „audiere într-un timp rezonabil” nu a fost respectat. La 14 ianuarie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 8 aprilie 2003, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 14 aprilie 2003, Guvernul a prezentat o declarație oficială care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Declarația reclamantului a fost primită la 15 mai 2003. Reclamantul s-a născut în 1940 și trăiește în Varșovia, Polonia. La 2 octombrie 1984, Curtea de district din Varșovia ( Sād Rejonowy ) a declarat că reclamantul ar trebui să moștenească proprietatea mamei sale. La o dată necunoscută în 1985, tatăl vitreg al reclamantului M.O. a depus o cerere la Curtea de district din Varșovia pentru diviziunea proprietății lor conjugale. La 9 iunie 1988, Curtea a dat o decizie. La 4 aprilie La 15 noiembrie 1989, Curtea Regională de Varșovia ( Sād Wojewódzki ) a respins noul recurs al reclamantului. La 15 noiembrie 1989, cu privire la un recurs extraordinar depus de Procurorul General, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a anulat atât hotărârile de mai sus, cât și a remis cazul la instanța de primă instanță. La 8 iunie 1992, instanța a rămas la probă. Între 6 mai 1998 și 15 noiembrie 2002, instanța de judecată a organizat nouă audieri. 11. Acțiunea este în așteptare în fața Curții de District din Varșovia. HOTĂRÂREA 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura în cazul său a depășit un timp rezonabil. A. Admisibilitate 13. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea va declara că este admisibilă. B. Soluția a ajuns la 14. La 14 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 16 000 de zloti polonezi lui Janusz Dragan. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 15 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei este pregătit să-mi plătească suma de 16 000 de zloți polonezi care acoperă pecuniarul. și daune și costuri morale, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl aștept în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 17. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Declară cererea admisibilă; hotărăște să anuleze cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 iulie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele Registrului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

CASE OF

DRAGAN v. POLAND

(Application no. 58780/00)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

15 July 2003

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Dragan v. Poland,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mrs

E.

Palm

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and

Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 24

June

2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

58780/00) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Janusz Dragan (“the applicant”), on 19 February 1999.

2.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K.Drzewicki, of the Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant alleged, in particular, that his right to a “hearing within a reasonable time” had not been respected.

4.

On 14

January

2003 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

5.

On 8

April

2003, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 14

April

2003 the Government submitted a formal declaration accepting a friendly settlement of the case. The applicant’s declaration was received on 15

May

2003.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1940 and lives in Warsaw, Poland.

7.

On 2

October

1984 the Warsaw District Court (

Sąd Rejonowy

) declared that the applicant should inherit his mother’s estate. On an unknown date in 1985 the applicant’s step-father M.O. filed an application with the Warsaw District Court for division of their marital property.

8.

On 9

June

1988 the court gave a decision. On 4

April

1989 the Warsaw Regional Court (

Sąd Wojewódzki

) dismissed the applicant’s further appeal. On 15

November

1989, on an extraordinary appeal lodged by the General Prosecutor, the Supreme Court (

Sąd Najwyższy

) set aside both above decisions and remitted the case to the court of first instance.

9.

On 8

June

1992 the court stayed the proceedings. They were later resumed on 4

November

1996.

10.

Between 6

May

1998 and 15

November

2002 the trial court held nine hearings.

11.

The proceedings are pending before the Warsaw District Court.

THE LAW

12.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings in his case had exceeded a reasonable time.

A. Admissibility

13.

The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. The Court will therefore declare it admissible.

B. Solution reached

14.

On 14

April

2003 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Poland offer to pay 16,000 Polish zlotys to Janusz Dragan. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

15.

On 15

May

2003 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 16,000

Polish zlotys covering pecuniary

and non pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.

I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”

16.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

17.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the application admissible;

2.

Decides

to strike the case out of the list;

3.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 15

July

2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President