- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 iulie 2003
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Mikulska împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A MIKULSKA c. POLONIA (Documentul nr. 8205/02) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 29 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mikulska c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Camera compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki, J. Borrego Borrego, judecători și grefierul secțiunii O’Boyle, care s-a deliberat în privat la 8 iulie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.
8205/02) împotriva Republicii Polonia depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dna Henryka Mikulska („reclamantul”), la 15 februarie 2002. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unei proceduri civile. La 14 ianuarie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 §§ 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia.
De asemenea, a dat prioritate cererii, în conformitate cu art. 41 din Regulamentul Curții. La 16 mai și 11 iunie 2003, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluție prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1930 și trăiește în Brwinów, Polonia. La 3 februarie 1994, reclamantul a cerut Tribunalului de District Pruszków ( Sād Rejonowy w Pruszkowie ) să declare că a achiziționat bunuri prin prescripție. La 16 noiembrie 1994, instanța a desfășurat prima audiere. În 1995 și 1996 instanța a avut opt audieri la care a auzit martori. 10. În 1997 Curtea a programat cinci audieri. Toate acestea au fost suspendate fie pentru că participanții sau martorii nu au fost notificați în mod corespunzător cu privire la audieri, fie au fost absenți pentru un alt motiv.
11. De la 20 februarie la 29 decembrie 1998, instanța a enumerat șapte audieri. Majoritatea dintre ele au fost suspendate. 12. La 15 ianuarie 1999, Curtea a ordonat o inspecție a registrului terestrelor. 13. La 21 august 2000, instanța, care stă în camera , a chemat ca participanți patru persoane și a păstrat procedura. 14. Se pare că reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, dar apelul ei nu a fost niciodată examinat. 15. La 2 martie 2001, instanța, stă în camera , a reluat procedura și a stabilit, de asemenea, că unul dintre participanții la procedura a murit și a rămas din nou la procedura. 16. La 22 mai 2001, instanța, ședința în camera , a reluat procedura și a numit două persoane participanți.
17. Reclamantul susține că, din decembrie 1998, nu au avut loc ședințe și că procedurile sunt pendente în fața Curții de District Pruszków. HOTĂRÂREA 18. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. întemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. În plus, aceasta remarcă că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea declară admisibilă. Soluția a ajuns la 20. La 16 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma PLN-ului. 15.000 de persoane care acoperă daune și costuri pecuniare și morale, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.
Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă angaj să nu solicit ca cazul să fie înaintat la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 21. La 11 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de guvernul contestat: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 15.000 PLN doamnei Henryka Mikulska. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 22. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, cazul ar trebui să fie exclus din listă.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL DECIZIE DECIZIA DECIZIA DECIZIBILĂ cererea; Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o repetire a cazului înaintea Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 iulie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
FOURTH SECTION
CASE OF MIKULSKA v. POLAND (Application no. 8205/02) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 29 July 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mikulska v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki, M r J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 8 July 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 8205/02) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mrs Henryka Mikulska (“the applicant”), on 15 February 2002.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Drzewicki, of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of civil proceedings.
On 14 January 2003 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility. It also gave priority to application, pursuant to Rule 41 of the Rules of the Court.
On 16 May and 11 June 2003 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1930 and lives in Brwinów, Poland.
On 3 February 1994 the applicant asked the Pruszków District Court ( Sąd Rejonowy w Pruszkowie ) to declare that he acquired property by prescription.
On 16 November 1994 the court held the first hearing.
In 1995 and 1996 the court held eight hearings at which it heard witnesses.
In 1997 the court scheduled five hearings. They were all adjourned either because the participants or witnesses were not properly notified about the hearings or they were absent for another reason.
From 20 February to 29 December 1998 the court listed seven hearings. Most of them were adjourned.
On 15 January 1999 the court ordered an inspection of the land register.
On 21 August 2000 the court, sitting in camera , called as participants four persons and stayed the proceedings.
It appears that the applicant appealed against this decision but her appeal was never examined.
On 2 March 2001 the court, sitting in camera , resumed the proceedings. It further established that one of the participants in the proceedings had died and stayed the proceedings again.
On 22 May 2001 the court, sitting in camera , resumed the proceedings and called two persons as participants.
The applicant submits that since December 1998 no hearings have been held and that the proceedings are pending before the Pruszków District Court. THE LAW
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings. A. Admissibility
The Court notes that the application is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. The Court therefore declares it admissible. B. Solution reached
On 16 May 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 15,000 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”
On 11 June 2003 the Court received the following declaration signed by the respondent Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Poland offer to pay PLN 15,000 to Mrs Henryka Mikulska. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-months period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1of the Convention.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 §§ 3 and 4 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the application admissible; 2. Decides to strike the case out of the list; 3. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 29 July 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President