- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 februarie 2004
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Skowronski împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A SKOWROשSKI c. POLONIA (Declarația nr. 52595/99) HOTĂRÂREA (Resoluție în limba francă) STRASBOURG 17 februarie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul SKOWROński c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și dna Elens-Pasos, grefierul adjunct, care s-a deliberat în privat la 27 ianuarie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 52595/99) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Miroslaw Skowronski („reclamantul”), la 23 februarie 1999. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata unui set de proceduri civile. Prin decizia din 26 august 2003, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. La 6 noiembrie 2003, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 18 noiembrie și, respectiv, 11 decembrie 2003, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în δniechy, Polonia. În 1987, reclamantul a depus la Curtea de District a Lipno (Sād Rejonowy ) o acțiune în care el a solicitat dizolvarea coproprietății unei proprietăți.
La 9 decembrie 1998, având avut o serie de audieri, instanța a dat hotărâre. La 11 decembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus, Guvernul Poloniei oferă 15 000 PLN pentru Mirosław Skowronski. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.
Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 10. La 18 noiembrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 15 000 PLN care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.
În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). 12. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din lista; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 februarie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Françoise Elens-Pasos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF SKOWROŃSKI v. POLAND (Application no. 52595/99) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 17 February 2004 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Skowroński v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 27 January 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on the last ‑ mentioned date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 52595/99) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Miroslaw Skowronski (“the applicant”), on 23 February 1999.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained, inter alia , under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of civil proceedings.
By a decision of 26 August 2003, the Court declared the application partly admissible.
On 6 November 2003, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 18 November and 11 December 2003 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1955 and lives in Śniechy, Poland.
In 1987 the applicant filed with the Lipno District Court ( Sąd Rejonowy ) an action in which he requested that the co-ownership of an estate be dissolved.
On 9 December 1998, having held a number of hearings, the court gave judgment. It granted the sole ownership of the estate to the opposing party. THE LAW
On 11 December 2003 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Poland offer to pay PLN 15.000 to Mirosław Skowroński. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 18 November 2003 the Court had received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 15.000 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 17 February 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President