GUGGENBICHLER v. AUSTRIA

Reclamantul, Dietmar Karl Guggenbichler, este un național austriac, născut în 1942 și locuiește în Thalgau. El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Neumayer, un avocat practicant la Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat la 14 august 1982 cu suspiciune de șantaj. La 20 octombrie 1982 a fost eliberat pe cauțiune. La 31 mai 1985, el a fost parțial achitat de Curtea Regională de Salzburg (Landesgericht). La 16 martie 1990, la apelul său, el a fost achitat pe deplin de Curtea de Apel de la Linz (Oberlandesgericht) la 23 decembrie 1985. Reclamantul a depus o acțiune care solicită compensare pentru detenția sa retrasă în conformitate cu Legea privind compensarea penală (Criminal Procedings) din 1969. Curtea Regională de Salzburg a respins cererea reclamantului la 8 august 1990. Prin recursul reclamantului, Curtea de Apel din Linz, la 17 octombrie 1990, a anulat decizia Curții Regionale de Salzburg și a remis cazul la acesta. La 31 martie 1995, Curtea Regională de Salzburg a respins acțiunea reclamantului pentru a doua oară. La recursul reclamantului, Curtea de Apel din Linz a anulat din nou hotărârea Curții Regionale de Salzburg și a remis cazul la această instanță la 6 iulie 1995. La 18 decembrie 1996, Curtea Regională de Salzburg a respins acțiunea reclamantului pentru a treia oară. Secțiunea 91 din Legea Curților (Gerichtsorganizationsgesetz), care este în vigoare începând cu 1 ianuarie 1990, prevede următoarele. "(1) În cazul în care o instanță este dilatorie în luarea oricărei etape procedurale, cum ar fi anunțarea sau efectuarea unei audieri, obținerea raportului unui expert sau pregătirea unei decizii, orice parte poate depune o cerere la această instanță pentru instanța superioară de a impune un termen adecvat pentru luarea unei etape procedurale specifice; cu excepția cazului în care subsecțiunea (2) din prezenta secțiune se aplică, instanța este obligată să prezinte solicitarea la instanța superioară, împreună cu observațiile sale, imediat. (2) În cazul în care instanța ia toate etapele procedurale specificate în cererea în termen de patru săptămâni de la primire, și astfel informează partea în cauză, cererea se consideră retrasă, cu excepția cazului în care partea declară în termen de două săptămâni de la notificarea că dorește să își mențină cererea. (3) Cererea menționată în subsecțiunea (1) se stabilește cu expediție specială de către o cameră a instanței superioare constituită din trei judecători profesioniști, unul dintre care prezidează; dacă instanța nu a fost dilatorie, cererea este respinsă. Această decizie nu este supusă recursului."

The applicant, Dietmar Karl Guggenbichler, is a Austrian national, born in 1942 and living in Thalgau. He is represented before the Court by Mr J. Neumayer, a lawyer practising in Vienna. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was arrested on 14 August 1982 on suspicion of blackmail. On 20 October 1982 he was released on bail. On 31 May 1985 he was partly acquitted by the Salzburg Regional Court (Landesgericht). Upon his appeal he was fully acquitted by the Linz Court of Appeal (Oberlandesgericht) on 23 December 1985. On 16 March 1990, the applicant filed an action requesting compensation for his detention on remand under the 1969 Compensation (Criminal Proceedings) Act. The Salzburg Regional Court dismissed the applicant’s claim on 8 August 1990. Upon the applicant’s appeal, the Linz Court of Appeal, on 17 October 1990, quashed the decision of the Salzburg Regional Court and referred the case back to it. On 31 March 1995, the Salzburg Regional Court dismissed the applicant’s action for a second time. Upon the applicant’s appeal, the Linz Court of Appeal again quashed the decision of the Salzburg Regional Court and referred the case back to this court on 6 July 1995. On 18 December 1996, the Salzburg Regional Court dismissed the applicant’s action for a third time. The applicant’s appeal of 3 January 1997 was dismissed by the Linz Court of Appeal on 6 February 1997. Section 91 of the Courts Act (Gerichtsorganisationsgesetz), which has been in force since 1 January 1990, provides as follows. "(1) If a court is dilatory in taking any procedural step, such as announcing or holding a hearing, obtaining an expert’s report, or preparing a decision, any party may submit a request to this court for the superior court to impose an appropriate time-limit for the taking of the particular procedural step; unless sub-section (2) of this section applies, the court is required to submit the request to the superior court, together with its comments, forthwith. (2) If the court takes all the procedural steps specified in the request within four weeks after receipt, and so informs the party concerned, the request is deemed withdrawn unless the party declares within two weeks after service of the notification that it wishes to maintain its request. (3) The request referred to in sub-section (1) shall be determined with special expedition by a chamber of the superior court consisting of three professional judges, one of whom shall preside; if the court has not been dilatory, the request shall be dismissed. This decision is not subject to appeal."