Secțiunea a doua Cerere nr. 51902/08 Fatma YÜKSEL împotriva Turciei introdusă la 8 octombrie 2008 EXPOSAT DE FATMA Yüksel, recurenta este un resortisant turc, născut în 1953 și rezident în Adana. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 2 august 2001, fiul reclamantei, Volkan Yüksel (denumit în continuare Volkan), student militar, a integrat comanda centrului de instruire din Gaziemir mai târziu. La 9 august 2001, el a fost vaccinat împotriva meningitei. La 10 august 2001, în jurul orei 9:00 a participat la un antrenament militar. Lt. Y.D. l-a rugat să nu râdă și să facă exercițiile corect. În ciuda acestui avertisment Volkan a continuat să râdă. Locotenentul Y.D. a cerut apoi Volkan și comandantul grupului să facă un alt exercițiu numit dans al comandoului mai mult decât să facă salturi în sine. Volkan nu reușește exercițiul la fel de bine ca și colegul său. Lt. Y.D. a ordonat apoi lui Volkan să se târască dintr-un punct în altul pe o distanță de aproximativ 30 de metri. După ce a făcut exercițiile fizice, Volkan s-a alăturat trupei. Cu toate acestea, el a declarat că nu se simte bine și vomită. Comandantul său a permis să se odihnească la umbră, la piciorul unui copac. La prânz, Volkan le-a spus camarazilor săi că nu se simțea încă bine și că nu a vrut să mănânce. La sfârșitul prânzului Volkan a început să se simtă din ce în ce mai rău. Unul dintre soldați a observat că îi era greu să stea în picioare singur și părea să aibă halucinații. Sublocotenentul a observat că Volkan avea, de asemenea, 43,5 febră. O ambulanță a fost trimisă la locul faptei. La 15:40, Volkan a fost internat la spitalul universitar Ege, era inconștient, avea tensiune arterială scăzută, avea tahicardie, avea febră mare (42). C). A existat o pierdere a reflexului pupilar la lumină. Medicii au fost de acord cu intubarea l . Ei au considerat că pacientul lor a suferit probabil o septicemie, sindromul de coagulare intravasculară diseminată și purpura trombotică trombocitopenică. Pe la 22:30, Volkan a murit. O instrucțiune penală a fost imediat deschisă. O autopsie clasică a fost efectuată, cauza morții nu a putut fi stabilită cu certitudine, mărturiile soldaților au fost adunate, susținând că sănătatea lui Volkan s-a deteriorat brusc în timpul antrenamentului militar. La 25 septembrie 2002, institutul medico-legal a dat raportul său de experiență. Se consideră că nu putea fi considerat sigur că decesul fusese cauzat de o infecție. El a menționat că compoziția vaccinului fusese analizată și că nu prezenta nici o anomalie. El a observat că ceilalți soldați nu au făcut o reacție adversă la vaccin. Potrivit institutului medico-legal, decesul a fost probabil cauzat de sindromul de coagulare intravasculară diseminată, dar nu a fost posibil să se determine care a fost cauza etiologică a acestui sindrom. În concluzie, medicii legiști au considerat că Volkan a murit din cauza unei lovituri de căldură și a complicațiilor medicale ulterioare. Printr-un act de acuzare din 6 ianuarie 2003, procurorul militar a solicitat condamnarea locotenentului Y.D. și a doctorului Ö.Ö. Procurorul general l-a acuzat pe locotenentul Y.D. că l-a pedepsit pe Volkan, ordonându-i să facă exerciții suplimentare, în timp ce acesta era deosebit de fierbinte la 10 august 2001. În ceea ce privește medicul Ö.Ö, în opinia procurorului, acesta ar fi fost neglijent în exercitarea atribuțiilor sale. recurenta a fost parte la proces. Instanța a solicitat rapoarte suplimentare de expertiză la institutul medico-legal. La 24 decembrie 2004, institutul medico-legal a considerat că riscul de deces exista în cazul unor eforturi intense în timpul unui caniculă. La 10 ianuarie 2005, institutul medico-legal a considerat că medicii de urgență nu au comis nici o greșeală în timpul exercitării profesiei lor. La o dată nespecificată, tribunalul militar din Güzelyal La 29 mai 2007, Curtea de Casație Militară a confirmat hotărârea de primă instanță cu privire la condamnarea medicului Ö.Ö. În schimb, aceasta l-a utilizat în beneficiul locotenentului Y.D. La 31 octombrie 2007, Tribunalul Militar din Güzelyal La 22 aprilie 2008, Curtea de Casație Militară a confirmat această hotărâre în toate dispozițiile sale și a considerat că faptul de a cere unui soldat să se târască în jur de 30-35 de metri nu a fost un tratament degradant și că legătura de cauzalitate dintre antrenamentul militar și moartea lui Volkan nu a fost stabilită în mod direct. În ceea ce privește condițiile climatice în timpul antrenamentului militar, Curtea de Casație a constatat că exercitarea ui a avut loc între orele 9:30 și 10:00. Invocând articolele 2, 3, 6 și 13 din Convenție, recurenta deplânge circumstanțele morții fiului său și se plânge de faptul că investigația penală privind moartea lui Volkan a fost efectuată de autorități militare care nu ar fi independente. Dreptul la viață al soldatului Volkan Yuksel a fost protejat, așa cum este prevăzut în art. 2 din Convenție, în măsura în care acesta a murit atunci când a fost responsabil de autoritățile militare În circumstanțele cauzei, se poate considera că reglementarea militară instituită și aplicarea acesteia pentru a proteja integritatea fizică a soldaților a fost adecvată În special, Volkan Yüksel a făcut obiectul, înainte, în momentul integrării sale în armată și după aceasta, al unei examinări și al unei monitorizări medicale satisfăcătoare cu privire la aptitudinea sa fizică în serviciul militar, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din hotărârea Salman c. Turcia [GC], 2286/93, CEDO 2000-VII), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din convenție
Requête n
o
51902/08
Fatma YÜKSEL
contre la Turquie
introduite le 8 octobre 2008
La requérante, M
me
Fatma Yüksel, est une ressortissante turque, née en 1953 et résidant à Adana.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le 2 août 2001, le fils de la requérante, Volkan Yüksel (ci-après, Volkan), étudiant militaire, intégra le commandement du centre de formation de Gaziemir – İzmir.
Le 9 août 2001, il fut vacciné contre la méningite.
Le 10 août 2001, vers 9h00 il participa à un entraînement militaire.
Le lieutenant Y.D. lui demanda de ne pas rigoler et de faire les exercices correctement.
Malgré cet avertissement Volkan continua de rigoler.
Le lieutenant Y.D. demanda alors à Volkan et au commandant du groupe de faire un autre exercice appelé «
dance du commando
» consistant à faire des sauts en s’accroupissant.
Volkan ne réussit pas l’exercice aussi bien que son camarade.
Le lieutenant Y.D. ordonna alors à Volkan de ramper d’un point à un autre sur une distance d’environ 30 mètres.
Une fois l’exercice effectué, Volkan rejoignit la troupe. Cependant, il déclara ne pas se sentir bien et vomit. Son commandant l’autorisa à se reposer à l’ombre, au pied d’un arbre.
Lors du déjeuner, Volkan dit à ses camarades qu’il ne se sentait toujours pas bien et qu’il n’avait pas envie de manger.
A la fin du déjeuner Volkan commença à se sentir de plus en plus mal. Un des soldats remarqua que l’intéressé avait du mal à se tenir debout seul et semblait avoir des hallucinations.
Le sous-lieutenant constata que Volkan avait également 41,5 de fièvre.
Une ambulance fut dépêchée sur les lieux.
A 15h40, Volkan fut admis aux urgences de l’hôpital universitaire Ege. Il était inconscient. Il avait la pression artérielle basse. Il souffrait de tachycardie. Il avait une forte fièvre (42
o
C). Il y avait une perte du réflexe pupillaire à la lumière. Les médecins procédèrent à l’intubation de l’intéressé. Ils estimèrent que leur patient souffrait probablement d’une septicémie, du syndrome de coagulation intravasculaire disséminée et du purpura thrombotique thrombocytopénique.
Vers 22h30, Volkan décéda.
Une instruction pénale fut aussitôt ouverte.
Une autopsie classique fut pratiquée. La cause du décès ne put être établie avec certitude.
Les témoignages des soldats furent recueillis. Ils affirmèrent que la santé de Volkan s’était dégradée d’un coup lors de l’entrainement militaire.
Le 25 septembre 2002, l’institut médicolégal rendit son rapport d’expertise. Il estima qu’il ne pouvait pas être considéré de manière certaine que le décès avait été causé par une infection. Il nota que la composition du vaccin avait été analysée et qu’elle ne présentait aucune anomalie. Il observa que les autres soldats n’avaient pas fait une réaction indésirable au vaccin. Selon l’institut médicolégal, le décès avait probablement été causé par le syndrome de coagulation intravasculaire disséminée mais qu’il n’avait pas été possible de déterminer quelle avait été la cause étiologique de ce syndrome. En conclusion, les médecins légistes considérèrent que Volkan était décédé en raison d’un coup de chaleur et des complications médicales survenues par la suite.
Par un acte d’accusation du 6 janvier 2003, le procureur militaire requit la condamnation du lieutenant Y.D. et celle du médecin Ö.Ö.
Le procureur reprocha au lieutenant Y.D. d’avoir puni Volkan en lui ordonnant de faire des exercices supplémentaires alors qu’il faisait particulièrement chaud à İzmir le 10 août 2001.
Quant au médecin Ö.Ö, de l’avis du procureur, il aurait été négligent dans l’exercice de ses fonctions.
La requérante se constitua partie intervenante au procès.
Le tribunal demanda des rapports d’expertises complémentaires à l’institut médicolégal.
Le 24 décembre 2004, l’institut médicolégal estima que le risque de décès existait en cas d’efforts intenses lors d’une canicule.
Le 10 janvier 2005, l’institut médicolégal considéra que les médecins urgentistes n’avaient pas commis de faute lors de l’exercice de leur métier.
A une date non précisée, le tribunal militaire de Güzelyalı – İzmir condamna les prévenus à des peines de prison, commuées en des peines d’amendes avec sursis, pour les faits reprochés par le parquet.
Le 29 mai 2007, la Cour de cassation militaire confirma le jugement de première instance concernant la condamnation du médecin Ö.Ö.
En revanche, elle le cassa au profit du lieutenant Y.D.
Le 31 octobre 2007, le tribunal militaire de Güzelyalı – İzmir, statuant sur renvoi, relaxa le lieutenant Y.D. au motif que l’intéressé avait agi conformément à la loi militaire et qu’il n’avait commis aucune infraction lorsqu’il avait ordonné à Volkan de faire des exercices supplémentaires au cours de l’entraînement militaire.
Le 22 avril 2008, la Cour de cassation militaire confirma ce jugement en toutes ses dispositions.
Elle considéra que le fait de demander à un soldat de ramper environ 30-35 mètres n’était pas un traitement dégradant et que le lien de causalité entre l’entraînement militaire et le décès de Volkan n’avait pas été établi de manière directe.
En ce qui concerne les conditions climatiques lors de l’entrainement militaire, la Cour de cassation observa que l’exercice litigieux avait été effectué entre 9h30 et 10h00 et qu’il n’était pas un exercice lourd qui nécessitait un effort pouvant être qualifié d’intense.
Invoquant les articles 2, 3, 6 et 13 de la Convention, la requérante déplore les circonstances du décès de son fils. Elle se plaint également de ce que l’enquête pénale au sujet du décès de Volkan ait été menée par des autorités militaires, lesquelles ne seraient pas indépendantes. Ainsi, selon elle, cette enquête n’aurait pas été effective en droit interne.
1.
Le droit à la vie du soldat
Volkan Yüksel
a-t-il été protégé, comme l’exige l’article 2 de la Convention, dans la mesure où il est décédé alors qu’il était sous la responsabilité des autorités militaires
?
2.
Dans les circonstances de l’affaire, peut-on considérer que la réglementation militaire mise en place et son application afin de protéger l’intégrité physique des soldats était appropriée
?
3.
En particulier,
Volkan Yüksel
a-t-il fait l’objet, avant, au moment de son intégration dans l’armée et après celle-ci, d’un examen et suivi médical satisfaisant quant à son aptitude physique au service militaire
?
4.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir le paragraphe
104 de l’arrêt
Salman c. Turquie
[GC], n
o
21986/93, CEDH 2000-VII), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
?