Kaur împotriva Țărilor de Jos

Reclamantul, dna Rajwinder Kaur, este o națională indiană născută în 1986 și locuiește în Punjab, India. A fost reprezentată în fața Curții de către J.E. Groenenberg, un avocat care practică în Hoofddorp. New Delhi (India) pentru o viză de reședință provizorie (ațigând tot voorlopig verblijf) în scopul de a se alătura partenerului ei în Țările de Jos, cu care are un (minor) copil. Prin decizia din 21 octombrie 2009 cererea reclamantului a fost refuzată de Ministrul Afacerilor Externe. Reclamantul a fost considerat o amenințare pentru ordinea publică dată condamnării sale de către camera judecătorească unică a Curții regionale (rechtbank) din Haga în februarie 2009 pentru furt în asociere cu una sau mai multe persoane, pentru care infracțiuni a fost condamnată la plata unei amenzi de 400 EUR.

De asemenea, ministrul a considerat că acest refuz nu a încălcat dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție, având în vedere faptul că a fost propria faptă a reclamantului care a condus la condamnarea ei și că nu s-au putut găsi obstacole insuperabile care împiedică reclamantul și familia ei să își trăiască viața de familie în afara Țărilor de Jos. Prin decizia din 26 martie 2010, ministrul a respins obiecția reclamantului (bezwaar) împotriva deciziei menționate mai sus. Ministrul a avut în vedere faptul că Curtea de Apel (gerechtshof) din Haga a susținut condamnarea reclamantului pentru furt în asociere cu una sau mai multe persoane în februarie 2010 și a redus doar amendă la 300 EUR.

În plus, ținând seama de principiile stabilite în hotărârile Curții din Boultif v. Elveția, nr. 54273/00, 2 noiembrie 2001 și Üner v. Țările de Jos [GC], nr. 46410/99, ECHR 2006-XII, ministrul a considerat că dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie nu a fost încălcat. Prin decizia din 22 septembrie 2010, recurgerea reclamantului împotriva deciziei din 26 martie 2010 a fost susținută de Curtea Regională a Haguei, iar decizia ministrului a fost anulată ulterior. Curtea regională a considerat că ministrul nu a considerat (în lipsa) gravitatea infracțiunii comise de reclamant într-un mod corespunzător. Prin decizia din 25 martie 2011, Divizia a susținut apelul suplimentar al ministrului, a anulat hotărârea Curții Regionale cu privire la recursul reclamantului și a respins acest recurs.

Divizia a susținut că autoritățile au ajuns la un echilibru echitabil între toate interesele implicate și că nu s-a încălcat dreptul reclamantului de a respecta viața de familie. De asemenea, la 25 martie 2011, hotărârea Diviziei a fost trimisă avocatului care a reprezentat reclamantul în temeiul articolului 8:79 din Legea Administrativă Generală (Algemene Wet Bestuursrecht).

1. The applicant, Ms Rajwinder Kaur, is an Indian national who was born in 1986 and lives in Punjab, India. She was represented before the Court by Mr J.E. Groenenberg, a lawyer practising in Hoofddorp. New Delhi, India – for a provisional residence visa (machtiging tot voorlopig verblijf) for the purpose of joining her partner in the Netherlands, with whom she has a (minor) child. By decision of 21 October 2009 the applicant’s request was denied by the Minister of Foreign Affairs.

The applicant was deemed a threat to public order given her conviction by the single-judge chamber of the Regional Court (rechtbank) of The Hague in February 2009 for theft in association with one or more persons, for which offence she had been sentenced to payment of a fine of EUR 400. The Minister also considered that this refusal did not violate the applicant’s right to respect for family life as guaranteed by Article 8 of the Convention given the fact that it had been the applicant’s own doing that had led to her conviction and no insurmountable obstacles could be found preventing the applicant and her family from living their family life outside the Netherlands. 3. By decision of 26 March 2010 the Minister dismissed the applicant’s objection (bezwaar) against the above mentioned decision.

The Minister had regard to the fact that the Court of Appeal (gerechtshof) of The Hague had upheld the applicant’s conviction for theft in association with one or more persons in February 2010 and had only reduced the fine to EUR 300. Furthermore, taking into account the principles set out in the Court’s judgments in Boultif v. Switzerland, no. 54273/00, 2 November 2001 and Üner v. the Netherlands [GC], no. 46410/99, ECHR 2006-XII, the Minister considered that the applicant’s right to respect for family life had not been violated. 4. The applicant’s appeal against the decision of 26 March 2010 was upheld by the Regional Court of The Hague by decision of 22 September 2010 and the decision of the Minister was subsequently quashed.

The Regional Court considered that the Minister had not weighed the (lack of) seriousness of the offence committed by the applicant in an appropriate manner. 5. The Minister lodged a further appeal with the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State (Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State; hereafter “the Division”). By decision of 25 March 2011 the Division upheld the Minister’s further appeal, quashed the judgment of the Regional Court on the applicant’s appeal and rejected that appeal. The Division held that the authorities had struck a fair balance between all interests involved and that there had been no infringement of the applicant’s right to respect for family life.

Also on 25 March 2011, the judgment of the Division was sent to the lawyer who had represented the applicant pursuant to article 8:79 of the General Administrative Law Act (Algemene Wet Bestuursrecht).