ZHELIKHOVSKYY v. UKRAINE AND OTHER APPLICATIONS

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 39928/05 Yuriy Vasylyovych ZHELIKHOVSKYY împotriva Ucrainei și a altor cinci cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă la 22 mai 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus în diferite date, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanții ucraineni ai căror detalii sunt specificate în tabelul atașat mai jos. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, Valeria Lutkovska și Nazar Kulchytskyy, din Ministerul Justiției. În cererea nr. 39928/05, la 21 octombrie 2002, Curtea Ternopil a ordonat societății de stat să furnizeze domiciliul reclamantului legătura telefonică. Această hotărâre a devenit finală, dar rămâne neexecutată. La 11 mai 2011, statul a vândut toate acțiunile sale în societatea de mai sus și a devenit o entitate privată. În cererea nr. 17783/06 din 3 iulie 2002, Curtea Krasnoarmiysk a ordonat unei persoane private să plătească reclamantului anumite sume pecuniare. La 11 noiembrie 2005, Curtea a ordonat ca Bailiffs să plătească reclamantului anumite sume în daune pentru neexecutarea hotărârii de mai sus. Primul hotărâre a fost executată în septembrie 2009 și în septembrie 2010. În celelalte cazuri, instanța internă a ordonat autorităților de stat să plătească diverse sume pecuniare reclamanților. Aceste hotărâri au devenit definitive, dar autoritățile au întârziat executarea lor. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau de aplicarea întârziere a hotărârilor din favoarea lor. Unele dintre acestea au formulat și alte plângeri. Curtea consideră că cererile ar trebui să fie aderate, având în vedere contextul lor de fapt și juridic comun. La diferite date (a se vedea tabelul de mai jos) Guvernul a prezentat mai multe declarații în vederea soluționării cazurilor reclamanților. În ceea ce privește cererea nr. 39928/05, Guvernul a asumat responsabilitatea pentru o lungă neexecuție a hotărârii din 21 octombrie 2002 numai până la 11 Mai 2011, atunci când debitorul a devenit o entitate privată. În ceea ce privește cererea nr. 17783/06, Guvernul a asumat responsabilitatea numai pentru executarea întârziere a hotărârii din 11 noiembrie 2005. În ceea ce privește celelalte cazuri, Guvernul a recunoscut durata excesivă a executării hotărârilor reclamanților și s-a angajat să pună în aplicare hotărârile care încă erau supuse executării și a oferit, de asemenea, să plătească tuturor reclamanților diverse sume de compensare (a se vedea tabelul de mai jos). Guvernul a invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor și a sugerat că declarațiile ar putea fi acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care să justifice apariția din cauzele din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Sumele de compensare ar trebui să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și ar fi convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată ar constitui rezoluția finală a cazurilor. În răspuns, reclamanții au fost de acord cu declarațiile, chiar dacă unii dintre ei au îndoieli că guvernul va respecta condițiile lor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că părțile au ajuns de fapt la o soluție prietenoasă în ceea ce privește aceste părți ale cererilor. Prin urmare, acestea ar trebui să fie eliminate din lista în conformitate cu art. 3 din convenție. Având în vedere cu atenție restul plângerilor formulate de unii dintre reclamanți în lumina tuturor materialelor în posesia sa, și în măsura în care chestiunea plângută este de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; să-i scoată din lista de cazuri, în măsura în care se referă la plângerile care fac obiectul declarațiilor guvernamentale în conformitate cu art. 39 § 3 din Convenție; să declare restul cererilor inadmisibile. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele secretar adjunct APENDIX nr. Numărul cererii, numele reclamantului și data nașterii Data introducerii Nume ale instanțelor și datelor hotărârilor cu privire la neexecuția lungă a căror reclamanți se plânge Data declarației, sumele oferite de Guvern (în euro) 39928/05 ZHELIKHOVSKY Yuriy Vasylyovych, 1959 28 octombrie 2005 Ternopil Court, 21 octombrie 2002 28 octombrie 2011, 1.500 5611/06 ANDREYEV Vasiliy Afanasyevich, 1947 15 ianuarie 2006 Curtea Dzerzhynsk, 9 ianuarie 2001 12 ianuarie 2012, 1 980 17783/06 LAVSKA Lyubov Dmytrivna, 1934 21 aprilie 2006 Krasnoarmiysk Court: 3 iulie 2002 și 11 noiembrie 2005 7 decembrie 2011, 870 9355/09 PERESTA Pavlo Mykhaylovych, 1958 20 ianuarie 2009 Curtea Tetiyiiv, 18 martie 2008 2 februarie 2012, 690 3063/10 BORUKH Viktor Ivanovych, 1954 21 mai 2010 Curtea Tetiyiv, 24 ianuarie 2008 2 februarie 2012, 705 51443/10 SUPRUN Nataliya Fedorovna, 1954 25 august 2010 Curtea Svitlovodsk, 20 august 2009 2 februarie 2012, 435

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 39928/05

Yuriy Vasylyovych ZHELIKHOVSKYY against Ukraine

and 5 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 22

May

2012 as a committee composed of:

Mark Villiger,

President,

Karel Jungwiert,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on various dates,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Ukrainian nationals whose details are specified in the table attached below. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms

Valeria Lutkovska and Mr Nazar Kulchytskyy, of the Ministry of Justice.

In application no. 39928/05 on 21 October 2002 the Ternopil Court ordered the State-owned company to provide the applicant’s house with the telephone connection. That judgment became final but remains unenforced. On 11 May 2011 the State sold all of its shares in the above company and it became a private entity.

In application no. 17783/06 on 3 July 2002 the Krasnoarmiysk Court ordered a private individual to pay the applicant certain pecuniary amounts. On 11 November 2005 it ordered the Bailiffs to pay the applicant certain amounts in damages for non-enforcement of the above judgment. The former judgment was enforced in September 2009 and the latter in September 2010.

In the remaining cases the domestic courts ordered the State authorities to pay various pecuniary amounts to the applicants. Those judgments became final, but the authorities delayed their enforcement.

COMPLAINTS

The applicants complained about the delayed enforcement of the judgments given in their favour. Some of them also raised other complaints.

THE LAW

1.

The Court considers that the applications should be joined, given their common factual and legal background.

2.

On various dates (see the table below) the Government submitted several declarations with a view to settling the applicants’ cases. In respect of application no. 39928/05, the Government assumed responsibility for lengthy non-enforcement of the judgment of 21 October 2002 only until 11

May 2011, when the debtor had become a private entity. In respect of application no. 17783/06, the Government assumed responsibility only for the delayed enforcement of the judgment of 11 November 2005. As regards the remaining cases, the Government acknowledged the excessive duration of the enforcement of the applicants’ judgments and undertook to enforce the judgments that were still subject to enforcement. They also offered to pay all the applicants various compensation sums (see the table below).

The Government invited the Court to strike the applications out of the list of cases and suggested that the declarations might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the cases of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The compensation sums were to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, would be free of any taxes that might be applicable and would be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. They would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment would constitute the final resolution of the cases.

In reply, the applicants agreed with the declarations, even though some of them doubted that the Government would comply with their terms.

In light of the above, the Court considers that the parties have actually reached a friendly settlement in respect of these parts of the applications. Therefore, they should be struck out of the list in accordance with Article

39

§

3 of the Convention.

3.

Having carefully examined the remainder of the complaints raised by some of the applicants in the light of all the material in its possession, and in so far as the matter complained of is within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to strike them out of its list of cases in so far as they concern the complaints covered by the Government’s declarations in accordance with Article 39 § 3 of the Convention;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application number,

applicant’s name

and date of birth

Date of introduction

Names of courts and dates of judgments about the lengthy non-enforcement of which the applicants complain

Date of the declaration,

sums offered by the Government (in euros)

1.

39928/05

ZHELIKHOVSKYY

,

Yuriy Vasylyovych, 1959

28 October 2005

Ternopil Court, 21 October 2002

28 October 2011,

1,500

2.

5611/06

ANDREYEV

,

Vasiliy Afanasyevich, 1947

15 January 2006

Dzerzhynsk Court, 9 January 2001

12 January 2012,

1,980

3.

17783/06

LAVSKA

,

Lyubov Dmytrivna, 1934

21 April 2006

Krasnoarmiysk Court:

3 July 2002 and 11 November 2005

7 December 2011,

870

4.

9355/09

PERESTA

,

Pavlo Mykhaylovych, 1958

20 January 2009

Tetiyiv Court, 18 March 2008

2 February 2012,

690

5.

30633/10

BORUKH

,

Viktor Ivanovych, 1954

21 May 2010

Tetiyiv Court, 24 January 2008

2 February 2012,

705

6.

51443/10

SUPRUN

,

Nataliya Fedorovna, 1954

25 August 2010

Svitlovodsk Court, 20 August 2009

2 February 2012,

435