APOSTOLACHI v. MOLDOVA
APOSTOLACHI v. MOLDOVA (CtEDO, 2012)
Cererea nr. 32481/09 Iurie APOSTOLACHI împotriva Moldovei depusă la 4 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Iurie Apostolachi, este un național moldovenesc, născut în 1960 și trăiește în Bender. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Nagacevschi, un avocat care practică în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul evenimentelor, reclamantul a fost angajat de Agenția de Stat responsabilă pentru administrarea pădurilor. La 20 martie 2008, reclamantul a fost respins din cauza faptului că a încălcat normele stabilite în contractul de ocupare a forței de muncă. La 20 iunie 2008, Curtea de District Centru a constatat în favoarea reclamantului că în contravenție cu dreptul muncii, el a fost respins în timp ce a fost în concediu de boală. Curtea a constatat, de asemenea, că în contravenție cu dreptul muncii, reclamantul nu a fost solicitat să dea o explicație scrisă înainte de concediere și ordinul privind concedierea sa nu a specificat exact ceea ce i se impută lui. La 4 septembrie 2008, Curtea de Apel a respins recursul depus de fostul angajator al reclamantului și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 17 decembrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a examinat recursul privind punctele de drept depuse de fostul angajator al reclamantului într-o audiție la care reclamantul nu a fost convocat să apară. Curtea Supremă a susținut recursul și a anulat hotărârile primelor două instanțe. În acest sens, Curtea Supremă a făcut referire la fondurile cauzei și a concluzionat că actul imputat reclamantului (absența timp de câteva zile de la muncă) a fost suficient de grav pentru a justifica concedierea sa. Hotărârea Curții Supreme a fost finală. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedura nu a fost corectă deoarece nu a fost convocat pentru audierea în fața Curții Supreme de Justiție și că, în anularea primelor două hotărâri, Curtea Supremă nu a dat motive detaliate pentru care nu a fost de acord cu concluziile instanțelor inferioare. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?