EPISTATU v. ROMANIA
EPISTATU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Cererea nr. 29343/10 Cristian EPISTATU împotriva României depusă la 6 mai 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Cristian Epistatu, este un național român, care s-a născut în 1990. El este în prezent reținut în închisoarea Jilava. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 decembrie 2008, Biroul Procurorului București a inculpat reclamantul, care a fost un student de liceu de anul trecut, pe baza dovezilor medicale, legistice, documentare și de testimonial pentru încercarea de crimă agravată și i-a trimis cazul Curții Județeanului București. Prin hotărârea din 12 martie 2009, Curtea de Conturi a București a condamnat reclamantul și l-a condamnat la cinci ani și jumătate de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. Prin hotărârea din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Reclamantul a apelat la punctele de drept (recurse ) împotriva hotărârii. Prin o hotărâre finală din 5 martie 2010, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondată. La 29 aprilie 2010, tatăl reclamantului a cerut directorului închisoarei Rahova în numele reclamantului să-i permită să termine ultimul an de liceu pe care a trebuit să-l abandoneze după închisoarea sau să asista la programele de predare a unui comerț sau a unei profesii. Nu există dovezi în dosarul că reclamantul a primit un răspuns la cererea sa. Într-o scrisoare din 6 octombrie 2011 reclamantul a informat Curtea că i-a cerut în mod repetat de către gardienii închisorii Craiova, Rahova și Jilava fie să-și permită să termine ultimul an de liceu, fie să-și permită să lucreze. Potrivit lui, toate cererile sale au fost negate deoarece autoritățile închisoare nu au fost temporar în măsură să organizeze clase pentru studenții de liceu de anul trecut, cursurile de predare a unui comerț sau a unei profesii erau complete și nu existau locuri de muncă vacante. Nu există dovezi în dosarul că reclamantul a deschis proceduri în fața instanțelor interne pe baza Legii nr. 275/2006 (a se vedea „Legea internă relevantă”) în ceea ce privește cererile sale privind dreptul său la educație. Într-o scrisoare din 9 iunie 2011, reclamantul a informat Curtea că a fost reținut în închisoarea Jilava de aproape un an și că autoritățile închisorii și-au respins în mod repetat cererea de a-și fi autorizat să își completeze studiile de liceu. În plus, condițiile de detenție sunt inumane și degradante. VI în camera 601 care a fost suprapopulat. Camera a fost de 40 mp. de dimensiune și alocat 27 paturi și 27 deținuți. Camera a fost squalid, infestat cu șobolani, piciori, bug-uri de pat și scab. În timpul detenției sale în închisoare Jilava el a fost diagnosticat și tratat pentru scab. De asemenea, el a fost mușcat în repetate rând de bug-uri de pat. Camera de detenție lipsește încălzire în iernă și a fost extrem de încălzit în vara. Reclamantul a suferit de dureri constante de cap și vraja amețită în vara din cauza condițiilor suprapopulate, temperaturi ridicate și lipsa de ventilație și aer în camera. În plus, el nu a avut acces la activități sportive, culturale și educaționale. Într-o scrisoare din 18 iulie 2011 reclamantul a informat Curtea că la 21 Ianuarie 2009 a fost diagnosticat cu gastroenterite care, potrivit lui, a fost cauzat de mancarea saraca din Prizona Jilava si de apa potabilă a inchisiunii care a fost infestata cu bacterii. El a prezentat, de asemenea, dosarul său medical care atestă că a fost diagnosticat și tratat pentru gastroenterite și scab. Legea internă relevantă art. 65 din Legea nr. 275/2006 prevede, printre altele, că închisorile organizează clase primare, secundare și liceale. Clasele sunt organizate și deținute în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Educației și Cercetării împreună cu Ministerul Justiției și prin utilizarea personalului de predare furnizat și plătit de inspectoratul școlar local. Cheltuielile care rezultă din activitățile de școlarizare sunt implicate în Ministerul Educației și Cercetării și în Administrația Națională a Prizonilor. Articolele 181 și 183 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 275/2006 prevăd, printre altele, că școlarul este obligatoriu pentru deținuții minori, analfabeți sau tineri. Activitățile educaționale se desfășoară individual sau într-un grup. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că condițiile materiale de detenție din închisoarea Jilava erau inumane și degradante în măsura în care camera de detenție a fost suprapopulată, squalidă și infestată cu șobolani, bug-uri de pat, picioare și scab, lipsește de ventilație, încălzirea în timpul iernii și a fost extrem de caldă în vara. În plus, alimentele erau sărace, apa de băut era infestă de bacterii și nu avea acces la activități sportive, culturale și educaționale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de nedreptatea procedurii penale deschise împotriva acestuia în măsura în care instanțele interne au evaluat în mod incorect dovezile, au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile și nu au fost imparțiale. În baza articolului 2 din Protocolul nr. 1 reclamantul se plânge că dreptul său la educație a fost încălcat în măsura în care a fost forțat să înceteze finalizarea ultimului an de liceu pentru a-și îndeplini condamnarea la închisoare și autoritățile române nu i-au permis să termine educația liceală în închisoare. A fost reclamantul supus unor tratamente inumane și degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor materiale ale detenției sale în închisoarea Jilava? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la condițiile materiale ale detenției reclamantului în închisoarea Jilava, în special în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de suprapopulare; camerele squalide infestate cu șobolani, bug-uri de pat, picioare și scab, care au lipsit de încălzire a ventilației în timpul iernii și au fost extrem de încălzite în vara; alimente sărace; apa de băut infestată cu bacterii și lipsa de acces la activități sportive, culturale și educaționale. art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție este aplicabil în ceea ce privește cererile reclamantului de a fi autorizat să își completeze învățământul liceu în închisoare? Dacă este cazul, reclamantul a refuzat dreptul la educație în închisoare, având în vedere refuzul autorităților închisoare de a permite să își completeze înaltul educația școlară? A fost ingerința în dreptul reclamantului la educație în închisoare în încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 1? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție, în legătură cu plângerile sale în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, Legea nr. 275/2006 a fost un remediu eficace în sensul acestei dispoziții în ceea ce privește plângerile reclamantului privind dreptul său la educație în închisoare?