BRUNETTI v. ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BRUNETTI v. ITALY (CtEDO, 2024)
PRIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI Cererea nr. 21551/23 Federico BRUNETTI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 mai 2024 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 iunie 2023, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 8 noiembrie 2023, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Federico Brunetti, este un național italian care s-a născut în 1997 și este reținut în închisoare în Italia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Saccucci, dna G. Borgna și dna V. Cafaro, avocați care practică la Roma. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. D’Ascia. Plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție, privind condițiile de detenție considerate inadecvate pentru sănătatea mentală, neexecutarea deciziei interne care ordonă plasarea sa într-o instituție de închisoare echipată cu un departament de îngrijire și asistență, și anume o unitate de protecție a sănătății mentale (Articolazione per la Tutela della Salute Mentale , „ATSM” și lipsa unui remediu intern eficace pentru a se plânge de presupusa încălcare a articolului 3 din Convenție au fost comunicate guvernului. După negocierile încheiate fără succes, prin scrisoarea datată 8 Noiembrie 2023, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație în vederea soluționării problemelor formulate de cerere. Textul acestei declarații se menționează după cum urmează: Le Gouvernement italien reconnais que le recerant a subi les violations de la Convention concursées par le réquérant, selon les principes exposés par la Cour EDH dans la Matière. Le Gouvernement italien, avec la préparation declaration, offre globalement au requérant la somme globale de 30.000,00 euro couvrants tous dommage souffert ; pour les frais et les décisions de la procédure, le Gouvernement se remet à l’appréciation de la Cour. Le Gouvernement informe qui il en train d’adopter tout initiative pour régler le problème des places disponibles dans les REMS. Le Gouvernement estime que la préparation declaration, avec la somme oferte à titre de domage moral, frais et dépens, constitution un reparation adecuat des violations à l’aune de la jurisprudență de la Cour en la matiere. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des violations alleguées dans la recherche et de la rayon du rôle conform à l’article 37 de la Convention, auto les conditions prévues par l’article 62A du Règlement de la Cour sont remplies. Dans les trois moi suis suivants la date de notification de la décision de radiation de l’affaire du rôle de la Cour, le Gouvernement paiera la somme oferite avec la antecedente declaration. La 17 noiembrie 2023, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului care a informat Curtea că a acceptat termenii declarației guvernamentale. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, reclamantul, care a descris noutatea chestiunii în cazul în cauză, a solicitat Curtea să atribuie cel puțin 4.000 de euro (EUR), plus impozite. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. În ceea ce privește o atribuire a costurilor și cheltuielilor, menționând că Guvernul a lăsat la discreție a Curții să stabilească o sumă adecvată și ținând seama de cererea reclamantului, Curtea aprobă reclamantul 2.500 EUR, inclusiv orice impozit care poate fi imputabil. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, în plus față de suma conținută în declarația unilaterală prezentată de Guvern, 2,500 EUR (2 mii cinci sute de euro), precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, pentru costuri și cheltuieli; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.