BONCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BONCU v. ROMANIA (CtEDO, 2024)
Publicat la 17 iunie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 58055/21 Lucian Adrian BONCU împotriva României depusă la 23 noiembrie 2021 a comunicat la 28 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului în ceea ce privește traficul de droguri și infracțiunile violente. Prin decizia din 25 martie 2021, Curtea de district Timiș a condamnat reclamantul pentru mai multe infracțiuni legate de droguri și pentru organizarea unui grup criminal și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. Prin recurs, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia finală din 30 iulie 2021, a achitat reclamantul acuzației de organizare a unui grup penal, a susținut restul condamnării infligéte în prima instanță și a condamnat reclamantul la opt ani de închisoare și o lună. Reclamantul s-a plâns de lipsa de imparțialitate a judecătorului care a stat într-un singur judecător la Curtea de District Timiș, deoarece în noiembrie 2020, judecătorul a făcut observații prejudiciale cu privire la reclamant în timpul unui interviu pentru un documentar de televiziune privind lupta împotriva traficului de droguri din Timișoara. În martie 2021, după cinci cereri de renunțare a judecătorului, judecătorul a auzit cazul și a condamnat reclamantul. Prin hotărârea interlocutivă din 11 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara a respins depunerea reclamantului susținând lipsa de imparțialitate a judecătorului. Curtea de Apel a susținut că observațiile formulate de judecător sunt de natură generală și nu se referă explicit la reclamant. Prin urmare, instanța nu a găsit motive suficiente pentru o suspiciune rezonabilă în ceea ce privește lipsa de imparțialitate a judecătorului respectiv. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de imparțialitate a Curții de District din cauza afirmațiilor prejudecătorii formulate de judecător în documentarul de televiziune menționat mai sus. În temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, reclamantul se plâng că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat atunci când același judecător a permis un canal de televiziune să facă un documentar despre el și co-acusat și a dat acces la echipajul de televiziune în cadrul instanței, inclusiv la sala de audiență, unde echipajul a filmat reclamantul bătut. El susține în continuare că hotărârea judecătorului de a avea câteva forțe speciale de gendarmerie care au participat la audieri a creat impresia unei periculoase sporite din partea reclamantului. Întrebări către părți A fost Curtea de District Timiș, care a abordat cazul reclamantului în prima instanță, imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție? Presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, a fost respectată în acest caz? Părțile sunt invitate să prezinte o tranșă a documentarului de televiziune cu privire la solicitant.