CARAGEA c. ROUMANIE

Publicat la 29 iulie 2024 SECȚIUNEA 4 Cererea nr. 14157/20 Nicolae CARAGEA împotriva României introdusă la 10 martie 2020 a fost comunicată la 9 iulie 2024 ÎNCHEIEREA DE LA L Reclamantul a fost supus, împreună cu o treime, unei supravegheri de către poliție, deoarece erau suspectați de vânzarea de droguri într-un magazin al cărui proprietar era. Agenților sub acoperire și colaboratorilor autorităților de anchetă li s-a permis să obțină droguri. Reclamantul a fost ulterior trimis în judecată pentru trafic de droguri și pentru efectuarea ilegală a unor operațiuni cu produse care ar putea avea efecte psihoactive. Prin hotărârea din 8 noiembrie 2016, tribunalul județean din Timiș l-a condamnat pe reclamant la cinci ani și patru luni de închisoare.

Condamnarea se bazează, în cea mai mare parte, pe elementele obținute ca urmare a supravegherii polițienești. Reclamantul a făcut apel și a contestat utilizarea ca dovadă a declarațiilor participanților la supraveghere, precum și rezultatele probelor de laborator efectuate pe probele de droguri obținute în urma supravegherii. Prin decizia din 9 octombrie 2019 (comunicată la 6 ianuarie 2020), Tribunalul de apel din Timișoara și-a respins apelul, pe motiv că argumentele sale fuseseră deja examinate în cadrul procedurii de cameră preliminară. Unul dintre judecătorii instanței de apel a prezentat o opinie separată în favoarea unei achitari și opina queily nu a avut nici un motiv de supraveghere și că condamnarea la închisoare a persoanei în cauză se referă exclusiv la declarațiile participanților la această operațiune.

Pe baza articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (d) din convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pe baza declarațiilor colaboratorilor polițienești și ale agenților sub acoperire și că instanțele naționale nu și-au motivat deciziile în această privință. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție?

Utilizarea elementelor de probă obținute în urma unei operațiuni de supraveghere polițienească a afectat echitatea procedurii (Akbay și alții c. Germania, nr. 40495/15 și 2 altele, § 121 123, 15 octombrie 2020) În special, în cazul în care operațiunea de supraveghere a fost instituită, autoritățile aveau deja o activitate infracțională în curs de desfășurare ( Matanović c. Croația, n 2742/12, § 127, cu referirea menționată anterior, 4 aprilie 2017) Instanțele naționale au ascultat martorii care au participat la operațiunea de supraveghere polițienească (agenți sub acoperire și/sau colaboratori) în prezența reclamantului?

În la , modul în care reclamantul a participat la aceste audieri a fost compatibil cu cerințele care decurg din jurisprudența relevantă a Curții (Patrașcu c. România, 7600/09, § 50, 14 februarie 2017; și, mutatis mutandis Schatschaschwili c. Germania [GC], n 9154/10, § 103 CEDO 2015) Instanțele naționale au examinat în mod corespunzător argumentele pe care reclamantul le-a tras în sprijinul modului în care au fost efectuate testele de laborator asupra probelor de droguri (a se vedea mutatis mutandis Boldea c. România, n 19997/02, § 28-30, 15 februarie 2007) Condamnarea reclamantului s-a bazat în întregime pe dovezile obținute de autorități în urma operațiunii de supraveghere polițienească (Patrașcu, citată anterior, § 52) Părțile sunt invitate să furnizeze copii complete ale dosarului penal în fața Parchetului, precum și ale dosarului în fața instanțelor interne.

Publié le 29 juillet 2024

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 14157/20 Nicolae CARAGEA contre la Roumanie introduite le 10 mars 2020 communiquée le 9 juillet 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’équité de la procédure pénale contre le requérant pour des faits contraires à la législation sur les stupéfiants. Le requérant a fait l’objet, avec un tiers, d’une surveillance par la police car ils étaient soupçonnés de vendre des drogues dans un magasin dont ils étaient les gérants. Des agents sous couvert et des collaborateurs des autorités d’enquête ont été autorisés à se procurer de la drogue. Le requérant fut ensuite renvoyé en jugement pour trafic de drogues et réalisation illégale d’opérations avec des produits susceptibles d’avoir des effets psychoactifs. Par un jugement du 8 novembre 2016, le tribunal départemental de Timiș condamna le requérant à une peine de cinq ans et quatre mois de prison.

La condamnation repose, en sa plus grande partie, sur les éléments obtenus en raison de la surveillance policière. Le requérant interjeta appel et contesta l’utilisation comme preuves des déclarations des participants à la surveillance ainsi que les résultats des preuves de laboratoire réalisés sur les échantillons de drogue obtenus à l’issue de la surveillance. Par une décision du 9 octobre 2019 (communiquée le 6 janvier 2020), la cour d’appel de Timișoara rejeta son appel, au motif que ses arguments avaient déjà été examinés lors de la procédure de chambre préliminaire. L’un des juges de la cour d’appel présenta une opinion séparée en faveur d’un acquittement et opina qu’il n’y avait pas d’indices justifiant la surveillance et que la condamnation de l’intéressé reposait exclusivement sur les déclarations des participants à cette opération.

Se fondant sur l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant se plaint qu’il a été condamné sur la base des déclarations des collaborateurs de la police et des agents sous couvert et que les juridictions nationales n’ont pas motivé leurs décisions à cet égard. Il allègue qu’il n’a pas pu contester la manière dont ont été prélevés, traités et testés les échantillons de drogue.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale contre le requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? L’utilisation des éléments de preuve obtenus à l’issue d’une opération de surveillance policière a-t-elle nui à l’équité de la procédure ( Akbay et autres c. Allemagne , n os 40495/15 et 2 autres, §§ 121 ‑ 123, 15 octobre 2020) ? En particulier, lorsque l’opération de surveillance a été mise en place les autorités disposaient-elles déjà d’indices d’une activité criminelle en cours ( Matanović c. Croatie , n o 2742/12, § 127 avec la référence y citée, 4 avril 2017) ? Les juridictions nationales ont-elles entendu les témoins ayant participé à l’opération de surveillance policière (agents sous couvert et/ou collaborateurs) en la présence du requérant ? Dans l’affirmative, la manière dont le requérant a participé à ces auditions a-t-elle été compatible avec les exigences découlant de la jurisprudence pertinente de la Cour ( Pătrașcu c. Roumanie , n o 7600/09, § 50, 14 février 2017 ; et, mutatis mutandis , Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, § 103, CEDH 2015) ? Les juridictions nationales ont-elles examiné de manière adéquate les arguments que le requérant tirait la manière dont avaient été réalisés les tests de laboratoire sur les échantillons de drogue (voir, mutatis mutandis , Boldea c. Roumanie , n o 19997/02, §§ 28-30,

15 février 2007) ? La condamnation du requérant reposait-elle entièrement sur les éléments de preuve obtenus par les autorités à l’issue de l’opération de surveillance policière ( Pătrașcu , précité, § 52) ? Les parties sont invitées à fournir les copies intégrales du dossier pénal devant le parquet ainsi que du dossier devant les tribunaux internes.