Emin împotriva Țărilor de Jos

Reclamantul, dl Galib Myumyum Emin, este un național bulgar care s-a născut în 1977 și, în măsura în care Curtea este conștientă, locuiește acum în Bulgaria. Reclamantul a sosit în Țările de Jos în noiembrie 2004. La 21 iulie 2006, ministrul imigrației și integrării (ministrul voor Vreemdelingenzaken en Integrative) a hotărât să impună reclamantului un ordin de excludere (onewenstverklaring) în conformitate cu dispozițiile Legii privind extratereștrii din 2000 (Vreemdelingenwet 2000), deoarece a fost condamnat pentru o infracțiune penală gravă și condamnat la închisoare timp de trei ani. Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 5 aprilie 2007. În aceeași zi, ministrul Adjunct al Justiției (Staatssecretaris van Justitie; succesorul Ministrului pentru Immigrație și Integrare) a ordonat ca reclamantul să fie luat în detenția extraterestră (vreemdelingenbewaring) în vederea expulzării sale din Țările de Jos.

De asemenea, la 5 aprilie 2007, reclamantul a apelat la decizia de a-l lua în detenție în străini la Curtea Regională (rechtbank) din Haga, ședința în „s-Hertogenbosch. 10. Reclamantul a fost eliberat din detenție în străini la 11 aprilie 2007, dar a informat Curtea Regională că dorește să își continue apelul pentru a obține compensații. În sprijinul recursului său, reclamantul a susținut, printre altele, că ordinul de excludere impus la el a devenit, între timp, pe baza unor motive necorespunzătoare, deoarece, de atunci, Bulgaria s-a aderat la Uniunea Europeană („UE”), iar criteriile de impunere a unui ordin de excludere pentru cetățenii UE au fost mai stricte. 11. La 23 aprilie 2007, Curtea Regională a susținut apelul reclamantului.

Acesta a susținut că Ministrul Adjunct a neglijat inițiarea activităților de expulzare a reclamantului din Țările de Jos în timp ce el era încă în închisoare după condamnarea sa penală. În plus, Curtea Regională a considerat că Ministrul Adjunct nu a evaluat, în momentul în care a fost luată decizia de a pune reclamantul în detenție, dacă criteriile în vigoare pentru instituirea unei ordine de excludere aplicate reclamantului. Din aceste motive, Curtea Regională a considerat că de la început detenția extraterestră a reclamantului a fost ilegală. Cu toate acestea, Curtea Regională a refuzat să acorde compensații reclamantului, deoarece a fost condamnat pentru o infracțiune penală gravă și a fost, de asemenea, impusă o decizie de excludere.

12. La 25 aprilie 2007, reclamantul a interzis un recurs suplimentar la Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat (Afeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State) împotriva hotărârii Curții Regionale de a nu-l acorda compensații, chiar dacă deținurea extratereștrilor săi a fost declarată ilegală de la început. 13. La 10 mai 2007, Consiliul a declarat recursul inadmisibil deoarece, în conformitate cu art. 84 litera (d) din Legea privind extratereștrii din 2000, nu se impune niciun recurs suplimentar împotriva refuzului de a acorda compensații. 14. Secțiunea 106 din Legea privind extratereștrii din 2000 (Vreemdelingenwet 2000) prevede: „1. În cazul în care Curtea Regională ordonă ridicarea unei măsuri privatoare de libertate sau în cazul în care privarea de libertate este ridicată chiar înainte de a fi luată în considerare cererea de ridicare a acestei măsuri, aceasta poate acorda compensații extraterestre la cheltuielile statului.

Daunele includ prejudiciu moral… ” 15. În măsura în care dispozițiile de mai sus se dovedește insuficiente sau necorespunzătoare cu scopul, este, de asemenea, posibil ca foștii deținuți să solicite o compensație pentru un act nedrept, sau tort, din partea autorității publice (onrechtmatige overheidsdaad) prin luarea unor proceduri civile împotriva statului și prin solicitarea unei compensații pentru daune pe baza argumentului că detenția în cauză a constituit un act nedrept în sensul articolului 6:162 din Codul civil. art. 6:162 din Codul Civil prevede: „1. O persoană care comite un act nedrept (onrechtmatige daad) împotriva unui alt care îi este atribuibil, trebuie să repare daunele suferite de celălalt în consecință.

Cu excepția cazului în care există un motiv de justificare, următoarele acte sunt considerate incorecte: încălcarea dreptului, și o act sau omisiune care violă o obligație impusă de lege sau o regulă a legii nescrise referitoare la conduita socială adecvată. Un nedrept este responsabil pentru comisionarea unui act nedrept dacă este datorată vinei sau a unei cauze pentru care este responsabil prin lege sau în conformitate cu principiile acceptate în general (de în het verkeer geldende opvatting).”

6. The applicant, Mr Galib Myumyum Emin, is a Bulgarian national who was born in 1977 and as far as the Court is aware now lives in Bulgaria. 7. The applicant arrived in the Netherlands in November 2004. He never obtained legal residence. On 21 July 2006 the Minister for Immigration and Integration (Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie) decided to impose an exclusion order (ongewenstverklaring) on the applicant pursuant to the provisions of the Aliens Act 2000 (Vreemdelingenwet 2000) as he had been convicted of a serious criminal offence and sentenced to imprisonment for three years. 8. The applicant was released from prison on 5 April 2007. That same day the Deputy Minister of Justice (Staatssecretaris van Justitie; the successor to the Minister for Immigration and Integration) ordered the applicant to be taken into aliens’ detention (vreemdelingenbewaring) with a view to his expulsion from the Netherlands.

9. Also on 5 April 2007, the applicant appealed the decision to take him into aliens’ detention to the Regional Court (rechtbank) of The Hague, sitting in ‘s-Hertogenbosch. 10. The applicant was released from aliens’ detention on 11 April 2007 but informed the Regional Court that he wanted to pursue his appeal in order to obtain compensation. In support of his appeal, the applicant argued inter alia that the exclusion order imposed on him had in the meantime become based on incorrect grounds as Bulgaria had since joined the European Union (“EU”) and the criteria for imposing an exclusion order on EU citizens were more stringent. 11. On 23 April 2007 the Regional Court upheld the applicant’s appeal.

It held that the Deputy Minister had neglected to initiate activities to expel the applicant from the Netherlands while he was still in prison following his criminal conviction. Furthermore, the Regional Court considered that the Deputy Minister had not assessed, at the time the decision was taken to place the applicant in aliens’ detention, whether the criteria in force for imposing an exclusion order applied to the applicant. For these reasons the Regional Court held that the applicant’s aliens’ detention had been unlawful from the outset. The Regional Court however declined to award compensation to the applicant as he had been convicted of a serious criminal offence and an exclusion order had also been imposed on him.

12. On 25 April 2007 the applicant filed a further appeal with the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State (Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State) against the decision of the Regional Court not to award him compensation even though his aliens’ detention had been declared unlawful from the start. 13. On 10 May 2007 the Council declared the appeal inadmissible since, pursuant to article 84 sub d of the Aliens Act 2000, no further appeal lay against a refusal to award compensation. 14. Section 106 of the 2000 Aliens Act (Vreemdelingenwet 2000) provides: “1. If the Regional Court orders the lifting of a measure deprivative of liberty, or if the deprivation of liberty is lifted even before the request for the lifting of that measure is considered, it may grant the alien compensation at State expense.

Damage shall include non-pecuniary damage… ” 15. In so far as the above provision proves insufficient or inappropriate to the purpose, it is also possible for former detainees to seek compensation for a wrongful act, or tort, on the part of public authority (onrechtmatige overheidsdaad) by taking civil proceedings against the State and claiming compensation for damages based on the argument that the detention in question constituted a wrongful act within the meaning of Article 6:162 of the Civil Code. Article 6:162 of the Civil Code provides: “1. A person who commits a wrongful act (onrechtmatige daad) against another which is attributable to him, must repair the damage suffered by the other in consequence.

2. Except where there is a ground of justification, the following acts are deemed to be wrongful: the violation of a right, and an act or omission violating a duty imposed by law or a rule of unwritten law pertaining to proper social conduct. 3. A wrongdoer is responsible for the commission of a wrongful act if it is due to his fault or to a cause for which he is accountable by law or pursuant to generally accepted principles (de in het verkeer geldende opvatting).”