CASE OF EMIN v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, dl Galib Myumyum Emin, este un național bulgar care s-a născut în 1977 și, în măsura în care Curtea este conștientă, locuiește acum în Bulgaria. Reclamantul a sosit în Țările de Jos în noiembrie 2004. La 21 iulie 2006, ministrul imigrației și integrării (ministrul voor Vreemdelingenzaken en Integrative) a hotărât să impună reclamantului un ordin de excludere (onewenstverklaring) în conformitate cu dispozițiile Legii privind extratereștrii din 2000 (Vreemdelingenwet 2000), deoarece a fost condamnat pentru o infracțiune penală gravă și condamnat la închisoare timp de trei ani. Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 5 aprilie 2007. În aceeași zi, ministrul Adjunct al Justiției (Staatssecretaris van Justitie; succesorul Ministrului pentru Immigrație și Integrare) a ordonat ca reclamantul să fie luat în detenția extraterestră (vreemdelingenbewaring) în vederea expulzării sale din Țările de Jos. De asemenea, la 5 aprilie 2007, reclamantul a apelat la decizia de a-l lua în detenție în străini la Curtea Regională (rechtbank) din Haga, ședința în „s-Hertogenbosch. 10. Reclamantul a fost eliberat din detenție în străini la 11 aprilie 2007, dar a informat Curtea Regională că dorește să își continue apelul pentru a obține compensații. În sprijinul recursului său, reclamantul a susținut, printre altele, că ordinul de excludere impus la el a devenit, între timp, pe baza unor motive necorespunzătoare, deoarece, de atunci, Bulgaria s-a aderat la Uniunea Europeană („UE”), iar criteriile de impunere a unui ordin de excludere pentru cetățenii UE au fost mai stricte. 11. La 23 aprilie 2007, Curtea Regională a susținut apelul reclamantului. Acesta a susținut că Ministrul Adjunct a neglijat inițiarea activităților de expulzare a reclamantului din Țările de Jos în timp ce el era încă în închisoare după condamnarea sa penală. În plus, Curtea Regională a considerat că Ministrul Adjunct nu a evaluat, în momentul în care a fost luată decizia de a pune reclamantul în detenție, dacă criteriile în vigoare pentru instituirea unei ordine de excludere aplicate reclamantului. Din aceste motive, Curtea Regională a considerat că de la început detenția extraterestră a reclamantului a fost ilegală. Cu toate acestea, Curtea Regională a refuzat să acorde compensații reclamantului, deoarece a fost condamnat pentru o infracțiune penală gravă și a fost, de asemenea, impusă o decizie de excludere. 12. La 25 aprilie 2007, reclamantul a interzis un recurs suplimentar la Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat (Afeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State) împotriva hotărârii Curții Regionale de a nu-l acorda compensații, chiar dacă deținurea extratereștrilor săi a fost declarată ilegală de la început. 13. La 10 mai 2007, Consiliul a declarat recursul inadmisibil deoarece, în conformitate cu art. 84 litera (d) din Legea privind extratereștrii din 2000, nu se impune niciun recurs suplimentar împotriva refuzului de a acorda compensații. 14. Secțiunea 106 din Legea privind extratereștrii din 2000 (Vreemdelingenwet 2000) prevede: „1. În cazul în care Curtea Regională ordonă ridicarea unei măsuri privatoare de libertate sau în cazul în care privarea de libertate este ridicată chiar înainte de a fi luată în considerare cererea de ridicare a acestei măsuri, aceasta poate acorda compensații extraterestre la cheltuielile statului. Daunele includ prejudiciu moral. ...” 15. În măsura în care dispozițiile de mai sus se dovedește insuficiente sau necorespunzătoare cu scopul, este, de asemenea, posibil ca foștii deținuți să solicite o compensație pentru un act nedrept, sau tort, din partea autorității publice (onrechtmatige overheidsdaad) prin luarea unor proceduri civile împotriva statului și prin solicitarea unei compensații pentru daune pe baza argumentului că detenția în cauză a constituit un act nedrept în sensul articolului 6:162 din Codul civil. art. 6:162 din Codul Civil prevede: „1. O persoană care comite un act nedrept (onrechtmatige daad) împotriva unui alt care îi este atribuibil, trebuie să repare daunele suferite de celălalt în consecință. Cu excepția cazului în care există un motiv de justificare, următoarele acte sunt considerate incorecte: încălcarea dreptului, și o act sau omisiune care violă o obligație impusă de lege sau o regulă a legii nescrise referitoare la conduita socială adecvată. Un nedrept este responsabil pentru comisionarea unui act nedrept dacă este datorată vinei sau a unei cauze pentru care este responsabil prin lege sau în conformitate cu principiile acceptate în general (de în het verkeer geldende opvatting).”