CASE OF SAMY v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF SAMY v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2002)
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SAMY c. ȚĂILE (Dociunea nr. 36499/97) JUDGEMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 18 iunie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Samy c. Țările de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Gaukur Jörundsson Loucaides Jungwiert Butkevych Doamna Thomassen Ugrekhelidze judecători și dna S. Dollé Secția de grefier Așând deliberat în privat la 28 mai 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 36499/97) împotriva Regatului Țărilor de Jos depus la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un presupus național algerian, Ali Samy („reclamantul”), la 11 martie 1997. Reclamantul a fost reprezentat de dl S.J. van Der Woude, avocat care practică la Amsterdam. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Schukking, a Ministerului Afacerilor Externe din Olanda. Reclamantul s-a plâns, printre altele , faptul că una din cele patru cererile sale de eliberare din detenția extraterestră în scopuri de expulzie nu a fost determinată „pe viteză”, conform articolului 5 § 4 din Convenție. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție și a fost alocat primei secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 4 decembrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat admisibilă plângerea în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește una dintre cele patru cereri de eliberare ale reclamantului. Alte plângeri ale reclamantului au fost declarate inadmisibile. La 22 aprilie 2002 și 2 mai 2002, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat Curții declarațiile convenite cu privire la termenii unei soluții prietenoase a cauzei. FACTE Reclamantul afirmă că este Ali Samy și că este un național algerian, născut în 1968 în Algeri. El locuiește în prezent în Țările de Jos. La 26 august 1996, reclamantul a fost arestat și reținut în detenție pentru suspect de furt. El a fost eliberat în aceeași zi. Cu toate acestea, după cum a apărut în timpul anchetei penale că era probabil un extraterestru ilegal, el a fost predat și, în conformitate cu art. 19 § 2 din Legea privind extratereștrii ( Vreemdelingenwet), prins de Departamentul de Extratereștri (Vreemdelingendienst 10. La 27 august 1996, în conformitate cu art. 26 § 1 din Legea privind extraterestrii, secretarul de stat al justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) a ordonat plasarea în detenție a extraterestrilor în vederea expulzării sale (vreempelingenbewaring ) și, în aceeași zi, a emis un ordin de expulzare. 11. Avocatul reclamantului a depus câteva cereri inevitabile de eliberare a reclamantului de la detenția extratereștriilor la Curtea Regională de la Haga ( arrondissementsrechtbank ). În special, o a doua cerere depusă la 29 noiembrie 1996 a fost respinsă la 22 ianuarie 1997. 12. La 7 martie 1997, reclamantul a fost eliberat din detenție deoarece nu exista nici o perspectiva reală de a-l expulza în acel moment, deoarece nu s-a putut stabili originile sale. 13. Într-o decizie din 11 martie 1997, Tribunalul Regional de la Haga care stătea la Amsterdam a remarcat că reclamantul a fost eliberat la 7 martie 1997. Curtea Regională a constatat că detenția reclamantului la 27 februarie 1997 nu a fost legală și a acordat reclamantului 1.200 de Guilders din Țările de Jos (54,54 euro) în despăgubire. Curtea Regională a emis, de asemenea, un ordin de costuri împotriva Secretarului de Stat al Justiției. „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Țărilor de Jos oferă să plătească 3000 de euro Ali Samy. Această sumă este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri, iar aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul declară că soluționarea de mai sus nu poate fi interpretată în niciun fel ca o recunoaștere în numele său că s-a produs o încălcare a dispoziției Convenției, invocată de solicitant. Guvernul se angajează în continuare să nu soliciteze ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. 2 mai 2002 Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Țărilor de Jos este pregătit să plătească suma de 3.000 de euro care acoperă daunele și costurile morale pentru Ali Samy, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Țărilor de Jos în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții. 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS DECIZE SĂ scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 iunie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa