Nichita împotriva României

Publicat la 17 iunie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 38200/22 Marian NICHITA împotriva României depusă la 28 iulie 2022 a comunicat la 28 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa lipsă de audieri publice din cauza pandemiei Covid-19 și la nevoia de a convoca reclamantul la publicul din 8 septembrie 2021. După o condamnare inițială la închisoare pentru tentativă de crimă, de către Curtea de Apel din București, la 6 aprilie 2021, reclamantul, un avocat înregistrat în Asociația Giurgiu Barr, a apelat împotriva acestei decizii din cauza lipsei de publicitate a audierilor în timpul pandemiei Covid-19.

Prin decizia finală din 30 martie 2022 a Curții Înalte de Casare și Justiție („HCCJ”), susține condamnarea și condamnarea reclamantului la 7 ani și 10 luni de închisoare pentru tentativă de crimă, amenințări și tulburări ale ordinului public, fără să examineze în mod explicit motivele de recurs privind lipsa de publicitate a audierilor din cauza lui Covid 19 pandemie.

Reclamantul a depus o cerere de anulare a acestei decizii (concursatie în Anulare ). El a reiterat argumentul său despre lipsa audierii publice și a afirmat că nu a fost convocat la audiere din 8 septembrie 2021 (reclamantul este în arest la domiciliu din aprilie 2020). Cererea de anulare a fost respinsă de o decizie finală din 19 Mai 2022 din HCCJ, din cauza faptului că, având în vedere posibilitatea de a accesa unele informații pe Internet cu privire la procedura, „limitarea accesului public la sala de judecată nu a fost echivalent cu lipsa de publicitate a audierii și care s-a făcut în conformitate cu normele în vigoare la momentul material”.

În temeiul articolului 6 din Convenție, reclamantul se plânge despre: (a) lipsa audierilor publice în timpul procesului său, deoarece accesul publicului în sala de judecată a fost respins din cauza pandemiei Covid-19 și (b) nerevocarea HCCJ la ședința din 8 septembrie 2021, atunci când a permis și respins dovezile în absența sa. 1 din Convenție? Cum a fost în măsură publicul să obțină informații despre data și locul audierii? A fost ușor accesibilă publicului aceste informații (a se vedea Riepan c. Austria, nr. 35115/97, §§ 29 et seq., ECHR 2000-XII)? A fost „strict necesar” să limiteze dreptul publicului de a participa la audierea la o simplă prezență virtuală pentru unul dintre scopurile autorizate de art. 6 § 1 din Convenție?

Au fost luate în considerare eventuale alternative și a fost cea mai puțin strictă măsură acordată preferință și decizia respectivă motivată, având în vedere circumstanțele specifice ale momentului? În special, ar fi fost posibilă efectuarea audierii în prezență respectând anumite precauții de siguranță pentru prevenirea răspândirii COVID-19, cum ar fi normele de distanță și măsurile higienice? A avut reclamantul o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special: (a) Presupunerea eșecului HCCJ (în decizia sa din 30 martie 2022 privind apelul reclamantului asupra punctelor de drept) a depus o decizie motivată, în special prin furnizarea de explicații în răspunsul acuzațiilor reclamantului cu privire la lipsa audierii publice din cauza pandemiei Covid-19, a aduce atingere echității procedurii?

(b) A fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește presupusul HCCJ nu a convocat reclamantul pentru audiere din 8 septembrie 2021, atunci când a permis și a respins dovezile în absența sa?

Published on 17 June 2024

FOURTH SECTION

Application no. 38200/22 Marian NICHITA against Romania lodged on 28 July 2022 communicated on 28 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged lack of public hearings because of the Covid-19 pandemic and the failure to summon the applicant to the audience of 8 September 2021. After an initial sentencing to prison for attempted murder, by the Bucharest Court of Appeal, on 6 April 2021, the applicant, a registered lawyer in the Giurgiu Barr Association, appealed against that decision because of lack of publicity of the hearings during the Covid-19 pandemic. By a final decision of 30 March 2022 of the High Court of Cassation and Justice (the “HCCJ”), uphold the applicant’s sentencing and conviction to 7 years and 10 months’ imprisonment for attempted murder, threats, and disturbance of public order, without explicitly examining his grounds for appeal concerning the lack of publicity of the hearings because of the Covid ‑ 19 pandemic.

The applicant lodged a request to annul this decision ( contestație în anulare ). He reiterated his argument about the lack of public hearings and alleged that he had not been summoned to the hearing of 8 September 2021 (the applicant has been on house arrest since April 2020). His request to annul was dismissed by a final decision from 19 May 2022 of the HCCJ, on the ground that, having regard to the possibility to access some information on Internet about the proceedings, “the limitation of the public access to the courtroom was not equivalent to a lack of publicity of the hearing and that was done in accordance with the rules in force at the material time”.​ Under Article 6 of the Convention the applicant complains about: (a) the lack of public hearings during his trial, since the access of public in the courtroom was denied because of the Covid-19 pandemic and​ (b) the HCCJ’s failure to summon him for the hearing of 8 September 2021, when it allowed and dismissed evidence in his absence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a public hearing in the present case, as required by Article 6 § 1 of the Convention? How was the public able to obtain information about the date and place of the hearing? Was this information easily accessible to the public (see Riepan v. Austria, no. 35115/97, §§ 29 et seq., ECHR 2000-XII)? Was it “strictly necessary” to limit the public’s right to participate in the hearing to a mere virtual attendance for one of the purposes authorised by Article 6 § 1 of the Convention? Were there any possible alternatives taken into consideration and was the least strict measure given preference and the respective decision reasoned, considering the specific circumstances at the time?

In particular, would it have been feasible to hold the hearing in presence by respecting particular safety precautions to prevent the spread of COVID-19, such as distance rules and hygienical measures? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: (a) Did the HCCJ’s alleged failure (in its decision of 30 March 2022 on the applicant’s appeal on points of law) to render a reasoned decision, in particular by providing explanations in response to the applicant’s allegations concerning the lack of public hearings because of the Covid-19 pandemic, prejudice the fairness of the proceedings?

(b) Was the principle of equality of arms respected as regards the alleged HCCJ’s failure to summon the applicant for the hearing of 8 September 2021 when it allowed and dismissed evidence in his absence?