LUPU c. ROUMANIE

Publicat la 18 septembrie 2023 Secțiunea a patra Cerere nr 25467/20 Ovidiu-Daniel LUPU împotriva României, introdusă la 11 iunie 2020, comunicată la 1 septembrie 2023 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la condamnarea reclamantului șefului de viol comis asupra unei victime minore, în vârstă de 17 ani, la o pedeapsă de șapte ani și șase luni de închisoare fermă. În timpul procedurilor penale, reclamantul a insistat în repetate rânduri ca victima să fie audiată de tribunale. Printre altele, el a ridicat argumente întemeiate pe calitatea tehnică necorespunzătoare a înregistrării declarației făcute de victimă în timpul procesului, ceea ce a făcut ca afirmațiile sale să nu poată fi auzite și înțelese, precum și pe existența diferențelor semnificative dintre conținutul acestei înregistrări și transcrierea pe care o făcuse poliția.

Cu toate acestea, victima nu a fost chemată sau auzită în timpul procesului. În plus, victima a fost reprezentată în primă instanță de același avocat care a apărat reclamantul în timpul mailului, iar martorii au fost audiați în primă instanță cu ușile închise, fără ca părțile să aibă ocazia de a dezbate necesitatea de a face audierile nepublice. Argumentele reclamantului au fost respinse de instanțele judecătorești. La hotărârea definitivă în speță a fost pronunțată de tribunalul de apel al lui Iași la 7 mai 2019 și a fost comunicat la data de 16 decembrie 2019. Curtea de apel a statuat că victima nu putea fi ascultată din cauza vulnerabilității sale și a respins celelalte argumente ale reclamantului, pe care nu le-a suferit niciun prejudiciu.

Pentru a-l condamna pe reclamant, instanța de apel s-a bazat, în esență, pe declarația victimei, precum și pe declarațiile mai multor martori. Patru prieteni ai reclamantului, care se prezentau împreună cu acesta din urmă în satul victimei, au fost ascultați. O prietenă a victimei și două profesoare au fost, de asemenea, ascultate. Ele au depus mărturie de starea de pericol a victimei după incident. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) și (d) din Convenție, reclamantul a declarat o lipsă de conștiință a dreptului său la un proces echitabil. (a) victima nu a fost audiată în nici un moment de către judecătorii din fond; (b) hotărârea instanței de primă instanță de a ține o audiere cu ușile închise nu a fost supusă dezbaterilor părților și instanța de la rechiziție nu a soluționat (c) victima a fost reprezentată în fața instanțelor de același avocat care l-a reprezentat din oficiu pe reclamant în timpul procesului.

Întrebări cu privire la părțile luate în ansamblu, procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă așa cum se prevede la art. 6 din Convenție? asigurarea efectivă a drepturilor persoanei acuzate, ținând seama, în special, de următoarele elemente: (a) Neaudiția victimei de către instanțe a fost justificată de motive relevante (a se vedea Lučić c. Croația, nr. 5699/11, § 75, 27 februarie 2014 și Schatschwili c. Germania [GC], n 9154/10, § 119 122, CEDH 2015) De ce tribunalele au stabilit că măsurile speciale pentru audierea victimei erau inadecvate sau imposibil de pus în aplicare (a se vedea Lučić, citată anterior, punctul 75, și Șandru c. România, n 33882/05, §§ 29 și 65, 15 octombrie 2013) Guvernul este invitat să explice modul în care tribunalele aplică în practică dispozițiile procedurale care permit utilizarea unor tehnici speciale de audiere a victimelor sau a martorilor vulnerabili.

b) Reclamantul și-a dat posibilitatea de a-și prezenta argumentele cu privire la necesitatea de a asculta martorii cu ușile închise În această privință, a putut reclamantul să își exercite în mod efectiv dreptul la apărare? A existat un conflict de interese în speță, în măsura în care victima a fost reprezentată în fața instanțelor de același avocat care a reprezentat din oficiu persoana în timpul ) Curtea de apel din Iași a examinat în mod corespunzător această chestiune (a se vedea, mutatis mutandis Martin c. Estonia, n 35985/09, § 90 și trimiterile la aceasta, 30 mai 2013)

Publié le 18 septembre 2023

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 25467/20 Ovidiu-Daniel LUPU contre la Roumanie introduite le 11 juin 2020 communiquée le 1er septembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant du chef de viol commis sur une victime mineure, âgée de dix-sept ans, à une peine de sept ans et six mois de prison ferme. Pendant la procédure pénale, le requérant avait insisté à multiples reprises à ce que la victime soit entendue par les tribunaux. Il avait notamment soulevé des arguments tirés de la mauvaise qualité technique de l’enregistrement de la déclaration faite par la victime pendant l’investigation, ce que rendait ses affirmations peu audibles et peu compréhensibles, ainsi que de l’existence des différences importantes entre le contenu de cet enregistrement et la transcription que la police en avait fait. La victime ne fut toutefois ni citée à comparaître ni entendue au cours du procès.

En outre, la victime avait été représentée en première instance par le même avocat qui avait défendu le requérant pendant l’investigation et les témoins avaient été entendus en première instance à huis clos sans que les parties aient l’occasion de débattre de la nécessité de rendre les audiences non-publiques. Les arguments du requérant furent rejetés par les juridictions. L’arrêt définitif en l’espèce fut rendu par la cour d’appel de Iași le 7 mai 2019 et fut communiquée à l’intéressé le 16 décembre 2019. La cour d’appel jugea que la victime ne pouvait pas être entendue en raison de sa vulnérabilité et rejeta les autres arguments du requérant, estimant qu’il n’avait pas subi de préjudice. Pour condamner le requérant, la cour d’appel se fonda, pour l’essentiel, sur la déclaration de la victime ainsi que sur les déclarations de plusieurs témoins.

Quatre amis du requérant, qui s’étaient rendus en compagnie de ce dernier dans le village de la victime, avaient été entendus ; ils n’avaient pas été présents lors de l’incident. Une amie de la victime et deux professeures avaient aussi été entendues. Elles avaient témoigné de l’état de détresse de la victime après l’incident. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) et d) de la Convention, le requérant allègue une méconnaissance de son droit à un procès équitable. Il allègue notamment que : a) la victime n’a été entendue à aucun moment de la procédure par les juges du fond ; b) la décision de la juridiction de premier ressort de tenir une audience à huis clos n’a pas été soumise aux débats des parties et la juridiction de l’appel n’y a pas remédié ; c) la victime a été représentée devant les tribunaux par le même avocat qui avait représenté d’office le requérant pendant l’investigation.

QUESTIONS AUX PARTIES

Prise dans son ensemble, la procédure pénale à l’encontre du requérant a-t-elle été équitable comme l’exige l’article 6 de la Convention ? En particulier, a ‑ t ‑ elle assuré de manière effective les droits de l’accusé compte tenu notamment des éléments suivants : a) Le défaut d’audition de la victime par les tribunaux était-il justifié par des raisons pertinentes (voir Lučić c. Croatie , n o 5699/11, § 75, 27 février 2014, et Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, §§ 119 ‑ 122, CEDH 2015) ? Les tribunaux ont-ils établi que des mesures spéciales d’audition de la victime étaient inadaptées ou impossibles à mettre en œuvre (voir Lučić , précité, § 75, et Șandru c. Roumanie , n o 33882/05, §§ 29 et 64 ‑ 65, 15 octobre 2013) ? Le Gouvernement est invité à expliquer comment les tribunaux appliquent en pratique les dispositions procédurales autorisant le recours à des techniques spéciales d’audition des victimes ou des témoins vulnérables.

b) Le requérant s’est-il vu accorder l’occasion par la juridiction de premier ressort de présenter ses arguments quant à la nécessité d’entendre les témoins à huis clos ? La cour d’appel de Iași a-t-elle dûment examiné les arguments de l’intéressé à cet égard ? c) Le requérant a-t-il pu exercer ses droits de la défense de manière effective ? Y a-t-il eu conflit d’intérêts en l’espèce dans la mesure où la victime a été représentée devant les tribunaux par le même avocat qui avait représenté d’office l’intéressé pendant l’investigation ? La cour d’appel de Iași a-t-elle dûment examiné cette question (voir, mutatis mutandis , Martin c. Estonie , n o 35985/09, § 90 et les références y citées, 30 mai 2013) ?