Ograzden Ad și alții împotriva Macedoniei de Nord

La 16 iulie 1999, Tribunalul Strumica a ordonat ca un anumit dl I.A. să plătească o datorie stabilită în favoarea primului reclamant. La 22 martie 2010, instanța de primă instanță să rămână procedura de executare de la moartea debitorului. Reclamantul nu a recurs împotriva acestei decizii. Între timp, la 30 aprilie 2009, primul reclamant a depus o plângere lungă la Curtea Supremă. La 3 iulie 2009, Curtea a stabilit că procedura de executare, în acel moment, a fost în suspensie de zece ani înainte de instanța de primă instanță și nu s-a încheiat încă. Curtea a constatat că există o încălcare a dreptului primului reclamant la o audiere într-un timp rezonabil. Acesta a stabilit un termen de șase luni pentru instanța de primă instanță pentru a pune în aplicare procedurile de aplicare și a atribuit primului reclamant echivalentul de 325 de euro (EUR) prin satisfacție echitabilă.

În lipsa unui recurs, această decizie a devenit finală la 22 octombrie 2009. La 30 septembrie 1998, cel de-al doilea reclamant a solicitat ca Fondul de asigurare a pensiilor și handicapului („fondul”) să își recunoască dreptul la o pensie de invaliditate. După mai multe trimiteri ordonate de Comisia Guvernamentală de Apel și de Curții Supreme și Administrative, la 25 noiembrie 2009, Fondul a acceptat cererea celui de-al doilea reclamant și a recunoscut dreptul la o pensie de invaliditate. Între timp, la 27 ianuarie 2009, al doilea reclamant s-a plâns în fața Curții Supreme că procedura administrativă a durat prea mult și a solicitat compensații. La 23 martie 2010, Curtea Supremă a stabilit că procedura impugnată, în acel moment, a durat mai mult de zece ani și i-a acordat echivalentul de 410 EUR prin satisfacție echitabilă.

La 31 mai 2010, grupul de a doua instanție al Curții Supreme a permis apelul celui de-al doilea reclamant și i-a acordat o compensare mai mare, a căror echivalent este de 980 EUR. Această sumă a fost plătită la 15 septembrie 2010. La 12 aprilie 2001, terțul reclamant a solicitat anularea concediării. La 18 septembrie 2007, Curtea de Apel a anulat decizia instanței de judecată și a respins cererea ei. La 22 ianuarie 2009, Curtea Supremă a respins în favoarea apelului celui de-al treilea reclamant în privința punctelor de drept (ревиשиפа). 10. Între timp, la 8 iulie 2009, cel de-al treilea reclamant s-a plâns la Curtea Supremă în legătură cu durata procedurii de muncă. La 29 septembrie 2009, Curtea Supremă a respins afirmația sa (отδрла) ca fiind depusă în afara termenului de șase luni legale, care, în cazul ei, a început să se desfășoare la 18 septembrie 2007.

5. On 16 July 1999 the Strumica Court of First Instance ordered a certain Mr I.A. to pay a debt established in the first applicant’s favour. On 22 March 2010 the first-instance court stayed the enforcement proceedings since the debtor had died. The applicant did not appeal against this decision. 6. In the meantime, on 30 April 2009, the first applicant lodged a length complaint with the Supreme Court. On 3 July 2009 the court established that the enforcement proceedings, at that moment, had been pending for ten years before the first-instance court and had not yet ended. The court found that there was a violation of the first applicant’s right to a hearing within a reasonable time. It set a six-month time-limit for the first-instance court to bring the enforcement proceedings to a conclusion and awarded the first applicant the equivalent of 325 euros (EUR) by way of just satisfaction.

In the absence of an appeal, this decision became final on 22 October 2009. 7. On 30 September 1998 the second applicant sought that the Pension and Disability Insurance Fund (“the Fund”) recognise her right to a disability pension. After several remittals ordered by the Government Appeal Commission and the Supreme and Administrative Courts, on 25 November 2009 the Fund accepted the second applicant’s request and acknowledged her right to a disability pension. 8. In the meantime, on 27 January 2009, the second applicant complained to the Supreme Court that the administrative proceedings had lasted too long and requested compensation. On 23 March 2010 the Supreme Court established that the impugned proceedings, at that time, had lasted for over ten years and awarded her the equivalent of EUR 410 by way of just satisfaction.

On 31 May 2010 the second-instance panel of the Supreme Court allowed the second applicant’s appeal and awarded her a higher compensation, the equivalent of which was EUR 980. This sum was paid on 15 September 2010. 9. On 12 April 2001 the third applicant requested annulment of her dismissal. On 18 September 2007 the Skopje Court of Appeal overturned the lower court’s decision and dismissed her claim. On 22 January 2009 the Supreme Court dismissed on the merits the third applicant’s appeal on points of law (ревизија). 10. In the meantime, on 8 July 2009, the third applicant complained to the Supreme Court about the length of the labour proceedings. On 29 September 2009 the Supreme Court rejected (отфрла) her claim as having been submitted outside the statutory six-month time-limit, which, in her case, started to run on 18 September 2007. The second-instance panel of the Supreme Court confirmed this decision.