CASE OF KOZAROV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune CAUZA DE KOZAROV v. REPUBLICA FORMER YUGOSLAV DE MACEDONIA (Aplicarea nr. 64229/01 JUGGMENT Stripting Strasburg 15 februarie 2007 FINAL 15/05/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Doamna Jaeger Villiger, judecătorii dnei Botoucharova, Maruste, judecători de substitut și dna Westerdiek Secretarul Secțiunii după ce s-a deliberat în particular la 22 ianuarie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 64229/01) împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național macedonean, dl Dimče Kozarov („reclamantul”), la 30 mai 2000. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska.

Reclamantul a afirmat că durata procedurii încurcate a fost excesivă. Prin decizia din 10 noiembrie 2005, Curtea a declarat cererea admisibilă. Prin scrisoarea primită de Curte la 9 ianuarie 2006, reclamantul a informat Curtea că a încheiat în fața Curții Supreme o soluționare a instanței cu Statul pârât și că aceasta a pus în aplicare integral. În consecință, el a considerat cazul în fața Curții Supreme și a Curții ca fiind stabilit. Cu privire la cererea de clarificare a Registrului, reclamantul a informat Curtea prin scrisoarea din 25 ianuarie 2006 că dorește să retragă cererea. FACTELE 6. La 17 ianuarie 1997, Fondul Skopje pentru pensii și asigurări de invaliditate („fondul”), a determinat suma pensiei reclamantului.

7. La 30 ianuarie 1997, reclamantul a depus un recurs la Comisia de Apel a Fondului ( La 5 iunie 1997, Comisia de apel a respins apelul său. 9. La 1 octombrie 1997, Curtea Supremă a anulat decizia Fondului și a trimis cazul Comisiei de Apel, subliniind că organismul administrativ a interpretat și a aplicat în mod incorect legislația națională. La 6 martie 1998, Comisia Guvernamentală de Apel („Comisia”) a respins recursul reclamantului din cauza faptului că art. 36 din Legea privind asigurarea pensiilor și handicapului ( A se vedea considerentul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1). 11. La 6 octombrie 1999, Curtea Supremă și-a susținut cererea și a declarat că decizia Comisiei nu a fost corectă și că pensia reclamantului nu a fost calculată corect și a dat instrucțiuni privind modul în care pensia reclamantului va fi calculată în conformitate cu legea.

12. Comisia nu a luat nici o acțiune în urma acestei hotărâri, în ciuda unei depuneri a reclamantului din 2 decembrie 1999 de faptul că nu ar trebui să rămână tăcută. 13. La 15 decembrie 1999, reclamantul a solicitat Curtea Supremă, solicitându-i să pronunțe o hotărâre în absența unei hotărâri administrative privind suma pensiei sale. La 23 februarie 2000, el a repetat cererea sa în fața instanței. 14. La 14 iunie 2000, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului din cauza faptului că, între timp, la 10 mai 2000, Comisia a dictat o decizie cu privire la cererea sa și nu ar fi putut fi luată în schimb o hotărâre. 15. La 7 iunie 2000, reclamantul a contestat decizia Comisiei în fața Curții Supreme, deoarece a greșit din nou în lege și aparent a ignorat raționamentul și instrucțiunile juridice ale instanței din cauza hotărârii sale din 6 octombrie 1998. 16. La 29 mai 2002, Curtea Supremă a susținut plângerea reclamantului și a declarat anularea decizia Comisiei.

A repetat concluziile sale anterioare privind aplicarea greșită a legii și a ordonat Comisiei să ia în considerare instrucțiunile sale în procesul decizional ulterior. 17. La 30 august 2002, Comisia a pronunțat o decizie care nu era în conformitate cu instrucțiunile furnizate de Curtea Supremă. 18. La 30 septembrie 2002, reclamantul a instituit, pentru a treia oară, proceduri administrative litigioase în fața Curții Supreme pe aceleași motive ca înainte. 19. La 16 aprilie 2003, Fondul și reclamantul au încheiat o soluție judiciară cu privire la suma pensiei. S-a concluzionat că suma convenită va fi plătită retroactiv reclamantului din ziua în care a îndeplinit criteriile pentru pensie de vârstă și că diferența dintre suma plătită efectiv și suma convenită va fi plătită de Fond în două tranșe.

Prin scrisoarea primită de Curte la 9 ianuarie 2006, reclamantul a informat Curtea că a încheiat în fața Curții Supreme o soluționare a instanței cu Statul pârât a căror condiții au fost complet îndeplinite. În consecință, el a considerat cazul în fața Curții Supreme și a Curții ca fiind stabilit. Cu privire la cererea de clarificare a Registrului, prin scrisoarea din 25 ianuarie 2006, reclamantul a informat Curtea că dorește să retragă cererea. 21. art. 37 § 1 din Convenție, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) Reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea...” 22. Având în vedere scrisoarea reclamantului din 25 ianuarie 2006, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea în sensul articolului menționat mai sus.

§ 1 și o plângere în temeiul art. 13 din Convenție, cu privire la care Curtea a avut ocazia de a-și exprima avizul. În aceste circumstanțe, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea cererii în temeiul articolului respectiv (a se vedea Osteo Deutschland GmbH c. Germania (striking out), nr. 26988/95, § În consecință, acest caz ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să elimine cazul din listă. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 15 februarie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Președintele Registratorului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

CASE OF KOZAROV v. THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA (Application no. 64229/01 ) JUDGMENT ( Striking out ) STRASBOURG 15 February 2007 FINAL 15/05/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Kozarov v. the former Yugoslav Republic of Macedonia, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr J. Borrego Borrego , Mrs R. Jaeger , Mr M. Villiger, judges , Mrs S. Botoucharova, Mr R. Maruste, substitute judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having deliberated in private on 22 January 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 15 February 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President