RAGGRUPPAMENTO TEMPORANEO DI IMPRESE c. ITALIE

Postat pe 17 iunie 2024 Prima secțiune Cerere nr. 58812/18 RAGGRUPPAMENTO TEMPORANEO DI IMPUSE împotriva Italiei, introdusă la 23 noiembrie 2018, comunicată la 28 mai 2024 DE L La 12 martie 2018, Curtea de Casație a comunicat societății reclamante că la 8 mai 2018 cauza va fi judecată cu ușile închise, în conformitate cu procedura simplificată prevăzută la art. 380a 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil (ordonanță 22112/2018) întrucât societatea reclamantă nu a demonstrat că notificarea recursului părților pârâte a fost finalizată în mod corespunzător, din moment ce nu a depus la dosar extrasele din scrisorile recomandate cu confirmare de primire referitoare la notificarea prin poștă (avvisi di rivimento) În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, societatea reclamantă se plânge de caracterul disproporționat al declarației de declarație a recursului său și declară că documentele în cauză, depuse la dosar la data depunerii recursului, au fost pierdute de grefa Curții de Casație. În plus, Comisia consideră că această eroare ar fi putut fi corectată cu ușurință, dacă RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Respingerea pentru inadmisibilitate a recursului la Casație a impus o limitare disproporționată a dreptului la o instanță a societății reclamante, garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție?

În special, având în vedere faptul că societatea reclamantă susține că a depus la dosar documentele în litigiu la data depunerii recursului în litigiu care reiese din avizul său din fișa de depunere și de înregistrare a cererii și că grefa Curții de Casație le-a pierdut respingerea pentru inadmisibilitate a fost previzibilă pentru Zubac c. Croația [GC], n 40160/12, § 87-89, 5 aprilie 2018)? a trebuit societatea reclamantă să suporte o sarcină excesivă din cauza erorilor comise în cursul procedurii (Zubac, citată anterior, §§ 90-95) aplicarea procedurii simplificate prevăzute la art. 380a 1 din Codul de procedură civilă în locul celei prevăzute la art. 380a din Codul de procedură civilă a integrat o procedură excesivă Zubac, citată anterior, §§ 96-99)?

Având în vedere principiul conform căruia, în cazul notificării prin poștă, singurul document valabil pentru a dovedi finalizarea notificării este recipisa scrisorii recomandate cu confirmare de primire (Curtea de Casație, hotărârea nr. 16934 din 29 noiembrie 2002), părțile sunt invitate să explice dacă certificatul care figurează la sfârșitul fișei de depunere, prin care grefa Cu r ii de Casaie certifică faptul că ) a fost achitat la dosar, constituie o confirmare a faptului că documentele în litigiu fuseseră depuse la dosar în momentul depunerii recursului.

Publié le 17 juin 2024

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 58812/18

RAGGRUPPAMENTO TEMPORANEO DI IMPRESE

contre l’Italie introduite le 23 novembre 2018 communiquée le 28 mai 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

Le 28 mai 2014, la société requérante déposa un pourvoi en cassation dont la fiche de dépôt et d’enregistrement ( nota di deposito e iscrizione a ruolo ) indiquait la notification aux parties défenderesses par voie postale. Le 12 mars 2018, la Cour de cassation communiqua à la société requérante que le 8 mai 2018 l’affaire serait jugée à huis clos, selon la procédure simplifiée prévue par l’article 380 bis 1 du code de procédure civile.

La Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable (ordonnance n o 22112/2018) relevant que la société requérante n’avait pas prouvé que la notification du pourvoi aux parties défenderesses avait été correctement finalisée, n’ayant pas versé au dossier les récépissés des lettres recommandées avec accusé de réception relatives à la notification par voie postale ( avvisi di ricevimento ). Tirant grief de l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante se plaint du caractère disproportionné de la déclaration d’irrecevabilité de son pourvoi. Elle allègue que les documents litigieux, versés au dossier au moment du dépôt du pourvoi, ont été perdus par le greffe de la Cour de cassation.

Elle considère en outre que cette erreur aurait pu être corrigée facilement, si – au lieu de la procédure prévue par l’article 380 bis 1 du code de procédure civile – la Cour de cassation avait utilisé celle prévue par l’article 380 bis , qui lui aurait permis de connaître la raison d’irrecevabilité relevée en temps utile pour prouver la correcte finalisation de la notification.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le rejet pour irrecevabilité du pourvoi en cassation a-t-il imposé une limitation disproportionnée au droit à un tribunal de la société requérante, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, compte tenu du fait que la société requérante allègue avoir versé au dossier les documents litigieux au moment du dépôt du pourvoi – circonstance qui ressort à son avis de la fiche de dépôt et d’enregistrement – et que le greffe de la Cour de cassation les a perdus : a) le rejet pour irrecevabilité était-il prévisible ( Zubac c. Croatie [GC], n o 40160/12, §§ 87-89, 5 avril 2018) ? b) la société requérante a-t-elle dû supporter une charge excessive en raison des erreurs commises au cours de la procédure ( Zubac , précité, §§ 90-95) ? c) l’application de la procédure simplifiée prévue par l’article 380 bis 1 du code de procédure civile au lieu de celle prévue par l’article 380 bis du code de procédure civile a-t-elle intégré un « formalisme excessif » ( Zubac , précité, §§ 96-99) ? À la lumière du principe selon lequel, en cas de notification par voie postale, le seul document valable afin de prouver la finalisation de la notification est le récépissé de la lettre recommandée avec accusé de réception (Cour de cassation, l’arrêt n o 16934 du 29 novembre 2002), les parties sont invitées à expliquer si l’attestation figurant à la fin de la fiche de dépôt,

par laquelle le greffe de la Cour de cassation certifie que la « preuve de notification de l’arrêt attaqué » ( relata di notifica ) a été versée au dossier, constitue une confirmation du fait que les documents litigieux avaient été versés au dossier au moment du dépôt du pourvoi.