CASE OF GENDERDOC-M v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of peaceful assembly);Violation of Article 13+11 - Right to an effective remedy (Article 13 - Effective remedy) (Article 11 - Freedom of assembly and association;Article 11-1 - Freedom of peaceful assembly);Violation of Article 14+11 - Prohibition of discrimination (Article 14 - Discrimination) (Article 11 - Freedom of assembly and association;Article 11-1 - Freedom of peaceful assembly)
CASE OF GENDERDOC-M v. MOLDOVA (CtEDO, 2012)
Reclamantul, Genderdoc-M, este o organizație neguvernamentală din Moldova, care are drept obiect furnizarea de informații și asistența comunității LGBT. La 7 aprilie 2005, asociația solicitantă a solicitat Consiliului Municipal Chișinău autorizația de a organiza o demonstrație pașnică în fața Parlamentului, la 27 mai 2005, pentru a încuraja adoptarea de legi pentru protejarea minorităților sexuale împotriva discriminării. La 27 aprilie 2005, Consiliul Municipal Chișinău a respins cererea din cauza faptului că demonstrația asociației solicitante nu a fost bazată, deoarece deja era adoptată o lege privind protecția minorităților naționale. La 6 mai 2005, Oficiul primarului a refuzat, de asemenea, permisiunea pentru demonstrarea propusă, având în vedere faptul că există o lege privind protecția minorităților naționale deja în vigoare și că există dispoziții legale care dictau că persoanele fizice au puterea de inițiativă legislativă necesară pentru promovarea legilor. 10. Asociația solicitantă a contestat decizia Oficiului Primarului Chișinău din 6 mai 2005. Alegată că interzicerea demonstrației lor este ilegală și discriminatorie. 11. La 2 iunie 2005, Curtea de Apel Chișinău a permis acțiunea asociației reclamanților și a declarat anularea hotărârii Oficiului Primar Chișinău din 6 mai 2005. Curtea de Apel Chișinău a constatat următoarele: „... Curtea consideră că argumentele invocate de inculpat în mod legal să justifice refuzul de autorizare a adunării, deoarece legea nu oferă astfel de motive pentru neautorizarea unei adunări. Decizia privind autorizarea sau nu a unei adunări nu ar trebui să fie condiționată fie de natura problemelor pe care le intenționează participanții să le aducă în atenție societății, fie de statutul acestor probleme. În aceste circumstanțe, instanța concluzionează că hotărârea Oficiului primar din 6 mai 2005 a fost eliberată contrar dispozițiilor articolului 26 alineatul (1) din Lege privind plângerile administrative și a fost, prin urmare, ilegală și nu. În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului, inclusiv neconformitatea Oficiului Primarului cu termenul de patruzeci și opt ore pentru notificarea refuzului de autorizare a adunării necesare în temeiul articolului 14 din Lege în ceea ce privește organizarea și conducerea adunărilor, instanța le declară nefondată.” 12. Oficiul primarului Chișinău a făcut apel împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 iunie 2005. Oficiul primarului a susținut că au primit multe cereri de la persoane fizice și asociații care au fost vehement împotriva autorizării demonstrației și care s-au opus adoptării oricărei legi legalizând parteneriate homosexuale. La 7 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a permis recursul depus de Oficiul primar, a anulat hotărârea Curții de Apel a lui Chișinău din 2 iunie 2005 și a hotărât să trimită cazul Curții de Apel pentru reexaminare. 14. În observațiile lor adresate Curții de Apel, Oficiul primarului a susținut că organizarea unei adunări pentru promovarea drepturilor minorităților sexuale ar pune în pericol ordinea publică și moralitatea socială și, în plus, că organizatorii nu au asumat nicio responsabilitate în ceea ce privește buna gestionare a demonstrației. 15. La 14 iunie 2006, Curtea de Apel a constatat împotriva asociației reclamante. Asociația reclamantă a apelat împotriva acestei decizii. 17. La 18 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a susținut decizia Curții de Apel din 14 iunie 2006. Acesta a constatat că asociația solicitantă nu a acordat întreprinderilor în ceea ce privește o serie de obligații impuse de lege în ceea ce privește reuniunile, cum ar fi: respectarea legii; desemnarea unei persoane sau a persoanelor responsabile de desfășurarea demonstrației; crearea împreună cu poliția un grup de persoane responsabile pentru menținerea ordinii publice; marcarea locului demonstrației cu semne speciale; a plăti Consiliului Municipal orice taxă legată de aranjamentul locului demonstrației; stabilirea rutei către și de la locul demonstrației; asigurarea accesului neinterzis poliției la locul demonstrației; și interzicerea participării anumitor persoane. În plus, instanța a considerat că există riscul ca demonstrația să provoace o încălcare a ordinului public. 18. Legea nr. 560-XIII din 21 iulie 1995 privind organizarea și conducerea adunărilor prevede, după caz, următoarele: Adunările pot fi desfășurate numai după ce organizatorii au notificat în mod corespunzător primarul urban (municipal) sau birourile rurale. (1) Organizatorul adunării trebuie să depună o notificare la biroul primarului cu cel puțin 15 zile înainte de data alegetă, în conformitate cu modelul prevăzut în apendicele care face parte din prezenta lege. (2) Notificarea preliminară ar trebui să indice: (a) numele organizatorului, scopul adunării; (b) data și ora adunării trebuie să înceapă și să se încheie; (c) în cazul în care se va desfășura adunarea și rutele către și de la locul respectiv; (d) forma adunării va lua; (e) numărul aproximativ de participanți; (f) cei desemnați pentru a asigura buna conduită a adunării și pentru a fi responsabili pentru aceasta; (g) serviciile organizatorilor cere de la biroul primarului. (3) Oficiul primarului poate, în cazuri justificate, modifica, cu consimțământul organizatorului, elemente ale notificării preliminare. După examinarea declarației preliminare, Oficiul primarului emite una dintre următoarele decizii și informează organizatorul despre aceasta: (a) acordarea autorizației; (b) refuza permisiunea în temeiul articolului 12 alineatele (6). (1) Organizatorul poate contesta refuzul de autorizare a adunării. (2) Organismul judiciar relevant decide cu privire la contestarea organizatorului în termen de 5 zile de la depunerea sa.” 19. Secțiunea 34 din Legea nr. 123 din 18 martie 2003 privind administrația publică locală prevede că: „(1) ... primarul își desfășoară următoarele funcții pe teritoriul administrat: 1. în domeniul ordinului legal: ... (f) ia măsuri juridice privind conducerea adunărilor publice: ... (g) ia măsuri care interzic sau suspendă spectacolele, prezentările și alte demonstrații publice care contravin ordinei juridice și morale.” 20. Constituția moldovenească conține următoarele dispoziții relevante: (1) Exercitarea anumitor drepturi sau libertăți poate fi restricționată numai în temeiul legii și numai după cum este necesar pentru: apărarea securității naționale, a ordinului public, a sănătății sau a moralității, a drepturilor și libertăților cetățenilor, efectuarea anchetelor în cazurile penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale sau a unui dezastru tehnologic. (2) Restricțiile aplicate trebuie să fie în proporție cu situația care le-a cauzat și nu pot afecta existența acestui drept sau a libertății.” 21. Codul civil moldovenesc prevede la art. 184: „O asociere este o organizație necomercială înființată voluntar de persoanele asociate și de entități juridice în temeiul dispozițiilor legii pe baza comunității de interese, care sunt conforme cu ordinea publică și buna morală, în scopul de a satisface diferite nevoile nemateriale.”