Genderdoc-M împotriva Republicii Moldova

Reclamantul, Genderdoc-M, este o organizație neguvernamentală din Moldova, care are drept obiect furnizarea de informații și asistența comunității LGBT. La 7 aprilie 2005, asociația solicitantă a solicitat Consiliului Municipal Chișinău autorizația de a organiza o demonstrație pașnică în fața Parlamentului, la 27 mai 2005, pentru a încuraja adoptarea de legi pentru protejarea minorităților sexuale împotriva discriminării. La 27 aprilie 2005, Consiliul Municipal Chișinău a respins cererea din cauza faptului că demonstrația asociației solicitante nu a fost bazată, deoarece deja era adoptată o lege privind protecția minorităților naționale. La 6 mai 2005, Oficiul primarului a refuzat, de asemenea, permisiunea pentru demonstrarea propusă, având în vedere faptul că există o lege privind protecția minorităților naționale deja în vigoare și că există dispoziții legale care dictau că persoanele fizice au puterea de inițiativă legislativă necesară pentru promovarea legilor.

10. Asociația solicitantă a contestat decizia Oficiului Primarului Chișinău din 6 mai 2005. Alegată că interzicerea demonstrației lor este ilegală și discriminatorie. 11. La 2 iunie 2005, Curtea de Apel Chișinău a permis acțiunea asociației reclamanților și a declarat anularea hotărârii Oficiului Primar Chișinău din 6 mai 2005. Curtea de Apel Chișinău a constatat următoarele: „... Curtea consideră că argumentele invocate de inculpat în mod legal să justifice refuzul de autorizare a adunării, deoarece legea nu oferă astfel de motive pentru neautorizarea unei adunări. Decizia privind autorizarea sau nu a unei adunări nu ar trebui să fie condiționată fie de natura problemelor pe care le intenționează participanții să le aducă în atenție societății, fie de statutul acestor probleme.

În aceste circumstanțe, instanța concluzionează că hotărârea Oficiului primar din 6 mai 2005 a fost eliberată contrar dispozițiilor articolului 26 alineatul (1) din Lege privind plângerile administrative și a fost, prin urmare, ilegală și nu. În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului, inclusiv neconformitatea Oficiului Primarului cu termenul de patruzeci și opt ore pentru notificarea refuzului de autorizare a adunării necesare în temeiul articolului 14 din Lege în ceea ce privește organizarea și conducerea adunărilor, instanța le declară nefondată.” 12. Oficiul primarului Chișinău a făcut apel împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 iunie 2005. Oficiul primarului a susținut că au primit multe cereri de la persoane fizice și asociații care au fost vehement împotriva autorizării demonstrației și care s-au opus adoptării oricărei legi legalizând parteneriate homosexuale.

La 7 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a permis recursul depus de Oficiul primar, a anulat hotărârea Curții de Apel a lui Chișinău din 2 iunie 2005 și a hotărât să trimită cazul Curții de Apel pentru reexaminare. 14. În observațiile lor adresate Curții de Apel, Oficiul primarului a susținut că organizarea unei adunări pentru promovarea drepturilor minorităților sexuale ar pune în pericol ordinea publică și moralitatea socială și, în plus, că organizatorii nu au asumat nicio responsabilitate în ceea ce privește buna gestionare a demonstrației. 15. La 14 iunie 2006, Curtea de Apel a constatat împotriva asociației reclamante. Asociația reclamantă a apelat împotriva acestei decizii.

17. La 18 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a susținut decizia Curții de Apel din 14 iunie 2006. Acesta a constatat că asociația solicitantă nu a acordat întreprinderilor în ceea ce privește o serie de obligații impuse de lege în ceea ce privește reuniunile, cum ar fi: respectarea legii; desemnarea unei persoane sau a persoanelor responsabile de desfășurarea demonstrației; crearea împreună cu poliția un grup de persoane responsabile pentru menținerea ordinii publice; marcarea locului demonstrației cu semne speciale; a plăti Consiliului Municipal orice taxă legată de aranjamentul locului demonstrației; stabilirea rutei către și de la locul demonstrației; asigurarea accesului neinterzis poliției la locul demonstrației; și interzicerea participării anumitor persoane.

În plus, instanța a considerat că există riscul ca demonstrația să provoace o încălcare a ordinului public. 18. Legea nr. 560-XIII din 21 iulie 1995 privind organizarea și conducerea adunărilor prevede, după caz, următoarele: Adunările pot fi desfășurate numai după ce organizatorii au notificat în mod corespunzător primarul urban (municipal) sau birourile rurale. (1) Organizatorul adunării trebuie să depună o notificare la biroul primarului cu cel puțin 15 zile înainte de data alegetă, în conformitate cu modelul prevăzut în apendicele care face parte din prezenta lege.

(2) Notificarea preliminară ar trebui să indice: (a) numele organizatorului, scopul adunării; (b) data și ora adunării trebuie să înceapă și să se încheie; (c) în cazul în care se va desfășura adunarea și rutele către și de la locul respectiv; (d) forma adunării va lua; (e) numărul aproximativ de participanți; (f) cei desemnați pentru a asigura buna conduită a adunării și pentru a fi responsabili pentru aceasta; (g) serviciile organizatorilor cere de la biroul primarului. (3) Oficiul primarului poate, în cazuri justificate, modifica, cu consimțământul organizatorului, elemente ale notificării preliminare. După examinarea declarației preliminare, Oficiul primarului emite una dintre următoarele decizii și informează organizatorul despre aceasta: (a) acordarea autorizației; (b) refuza permisiunea în temeiul articolului 12 alineatele (6). (1) Organizatorul poate contesta refuzul de autorizare a adunării.

(2) Organismul judiciar relevant decide cu privire la contestarea organizatorului în termen de 5 zile de la depunerea sa.” 19. Secțiunea 34 din Legea nr. 123 din 18 martie 2003 privind administrația publică locală prevede că: „(1) ... primarul își desfășoară următoarele funcții pe teritoriul administrat: 1. în domeniul ordinului legal: ... (f) ia măsuri juridice privind conducerea adunărilor publice: ... (g) ia măsuri care interzic sau suspendă spectacolele, prezentările și alte demonstrații publice care contravin ordinei juridice și morale.” 20. Constituția moldovenească conține următoarele dispoziții relevante: (1) Exercitarea anumitor drepturi sau libertăți poate fi restricționată numai în temeiul legii și numai după cum este necesar pentru: apărarea securității naționale, a ordinului public, a sănătății sau a moralității, a drepturilor și libertăților cetățenilor, efectuarea anchetelor în cazurile penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale sau a unui dezastru tehnologic.

(2) Restricțiile aplicate trebuie să fie în proporție cu situația care le-a cauzat și nu pot afecta existența acestui drept sau a libertății.” 21. Codul civil moldovenesc prevede la art. 184: „O asociere este o organizație necomercială înființată voluntar de persoanele asociate și de entități juridice în temeiul dispozițiilor legii pe baza comunității de interese, care sunt conforme cu ordinea publică și buna morală, în scopul de a satisface diferite nevoile nemateriale.”

6. The applicant, Genderdoc-M, is a non-governmental organisation based in Moldova whose object is to provide information and to assist the LGBT community. 7. On 7 April 2005 the applicant association applied to Chișinău Municipal Council for authorisation to hold a peaceful demonstration in front of the Parliament on 27 May 2005, to encourage the adoption of laws to protect sexual minorities from discrimination. 8. On 27 April 2005 the Chișinău Municipal Council rejected the application on the ground that the applicant association’s demonstration was baseless, since a law on the protection of national minorities had already been adopted. 9. On 6 May 2005 the Mayor’s Office also refused permission for the proposed demonstration, on the grounds that there was a law on the protection of national minorities already in place and that there were legal provisions which dictated which individuals had the power of legislative initiative required to promote laws.

10. The applicant association contested the decision of the Chișinău Mayor’s Office of 6 May 2005. It argued that the ban on their demonstration was illegal and discriminatory. 11. On 2 June 2005 the Chișinău Court of Appeal allowed the applicant association’s action and declared the Chișinău Mayor’s Office decision of 6 May 2005 void. Chișinău Court of Appeal found the following: “...The court considers legally ungrounded the arguments relied on by the defendant to justify its refusal to authorise the assembly, as the law does not provide such grounds for the non-authorisation of an assembly. The decision as to whether to authorise or not to authorise an assembly should not be made conditional either on the nature of the problems the participants intend to bring to society’s attention, or on the status of those problems.

Under these circumstances the court concludes that the decision of the Mayor’s Office dated 6 May 2005 was issued contrary to the provisions of Article 26 (1) of the Law regarding administrative complaints, and was thus illegal and void. As to the plaintiff’s other complaints, including the Mayor’s Office’s noncompliance with the time-limit of forty-eight hours for notification of the refusal of authorisation for the assembly required under section 14 of the Law regarding the organisation and conduct of assemblies, the court declares them illfounded.” 12. The Chișinău Mayor’s Office appealed against the decision of the Chișinău Court of Appeal of 2 June 2005. The Mayor’s Office argued that they had received many requests from individuals and associations which were vehemently against the authorisation of the demonstration, and who opposed the adoption of any law legalising homosexual partnerships.

The requests had laid emphasis on various legal provisions that concerned the protection of marriage and the family. 13. On 7 September 2005 the Supreme Court of Justice allowed the appeal lodged by the Mayor’s Office, quashed the Chișinău Court of Appeal decision of 2 June 2005 and decided to send the case to the Court of Appeal for re-examination. 14. In their submissions to the Court of Appeal, the Mayor’s Office argued that the holding of an assembly for the promotion of the rights of sexual minorities would endanger public order and social morality and, moreover, that the organisers had not assumed any responsibility as regards the demonstration’s good management. 15. The applicant association argued that the ban was illegal and discriminatory.

16. On 14 June 2006 the Court of Appeal found against the applicant association. The applicant association appealed against this decision. 17. On 18 October 2006 the Supreme Court of Justice upheld the decision of the Court of Appeal of 14 June 2006. It found that the applicant association had failed to give undertakings as regards a number of obligations required by the law in respect of assemblies, such as: to respect the law; to designate a person or persons in charge of the conduct of the demonstration; to create together with the police a group of people responsible for the maintenance of public order; to mark the site of the demonstration with special signs; to pay the Municipal Council any fees related to the arrangement of the site of the demonstration; to establish the route to and from the site of the demonstration; to provide the police with unfettered access to the site of the demonstration; and to forbid the participation of certain persons.

Moreover, the court considered that there was a risk that the demonstration would cause a breach of public order. 18. Law no. 560-XIII of 21 July 1995 regarding the organisation and conduct of assemblies provides, as relevant, the following: Assemblies may be held only after the organisers have duly notified the urban mayor’s (municipal) or rural offices. (1) The organiser of an assembly must lodge a notification with the mayor’s office at least fifteen days before the chosen date, according to the model provided in the appendix which is part of the present law.

(2) The preliminary notification should indicate: (a) the name of the organiser, the aim of the assembly; (b) the date and time the assembly is to begin and end; (c) where the assembly will take place and the routes to and from the place; (d) the form the assembly will take; (e) the approximate number of participants; (f) those appointed to ensure the good conduct of the assembly and to be responsible for it; (g) the services the organisers require from the mayor’s office. (3) The Mayor’s Office may in justified cases modify, with the organiser’s consent, elements of the preliminary notification. After examining the preliminary declaration, the Mayor’s Office shall issue one of the following decisions and inform the organiser about it: (a) grant permission; (b) refuse permission under section 12 (6). (1) The organiser can contest the refuse to authorise an assembly.

(2) The relevant judicial body shall decide upon the organiser’s contestation within 5 days from its lodging.” 19. Section 34 of Law no. 123 of 18 March 2003 regarding local public administration provides that: “(1) ... the Mayor undertakes the following functions over...

administered territory: 1. in the field of legal order: ... (f) Undertakes legal measures regarding the conduct of public assemblies: ... (g) Undertakes measures forbidding or suspending shows, presentations and other public demonstrations which contradict legal order and morals.” 20. The Moldovan Constitution contains the following relevant provisions: (1) The exercise of certain rights or freedoms may be restricted only under the law and only as required for: the defence of national security, of public order, health or morals, of citizens’ rights and freedoms, the carrying out of investigations in criminal cases, the prevention of the consequences of a natural calamity or of a technological disaster.

(2) The restrictions enforced must be in proportion to the situation that caused them, and may not affect the existence of that right or liberty.” 21. The Moldovan Civil Code stipulates in Article 184: “An association is a non-commercial organisation established voluntarily by associated individuals and legal entities under provisions of the law on the basis of community of interests, which are consistent with public order and good morals, for the purpose of meeting various non-material needs.”