CtEDO 18.06.2012 Auto

AKKOYUNLU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.06.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKKOYUNLU v. TURKEY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 7505/06 Hayrullah AKKOYUNLU împotriva Turciei depusă la 6 februarie 2006 DECLARAREA FACTELOR Dl Hayrullah Akkoyunlu este un cetățean turc, născut în 1981 și locuiește la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Esen, un avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 iulie 2001, în timpul serviciului militar obligatoriu, reclamantul a solicitat infirmeriei regimentului său care suferă de durere severă în ochi. Medicul a fost absent, iar un soldat i-a dat picături de ochi. Când durerea sa a devenit persistentă, reclamantul a solicitat infirmeria încă o dată la 26 iulie 2001, dar s-a spus că ar trebui să se odihnească în dormitor. Potrivit reclamantului, în ciuda durerii sale, el nu a fost eliberat de sarcinile sale ca paznic. Medicul regimentului s-a întors o săptămână mai târziu, iar la 2 august 2001, el a ordonat transferul reclamantului la spitalul de stat Cizre. La spital, reclamantul a fost diagnosticat ca suferind de ulcer cornean și a fost transferat la spitalul militar Diyarbakır. La 6 august 2001, reclamantul a fost admis la spitalul militar Diyarbakır și a început tratamentul său, dar a pierdut complet viziunea în ochiul stâng. Reclamantul a fost informat de doctori că și-a pierdut vederea din cauza întârzierii tratamentului, ca și în cazurile ulcerului cornean era important să înceapă tratamentul imediat. Pe 13 August 2001 reclamantul a fost transferat la spitalul militar Ankara GATA pentru tratament suplimentar. A stat la spitalul militar GATA timp de aproximativ o lună și a suferit mai multe operații. Un raport medical emis la 17 Iulie 2002 a concluzionat că reclamantul nu a fost medical adecvat pentru serviciul militar și că a fost eligibil să folosească proteza oculară. Pe baza acestui raport, reclamantul a fost externat din armată. La 15 octombrie 2002, reclamantul a inițiat o procedură de compensare împotriva Ministerului Internului în fața Curții Supreme de Administrație Militară pentru daunele pe care le-a suferit în timpul serviciului militar obligatoriu, datorită întârzierii tratamentului său. În timpul procedurii, instanța a numit trei experți, și anume trei profesori universitari din Departamentul de Oftalmologie al Facultății de Medicina Universității Gazi pentru a clarifica dacă a existat vreo malpractice în cazul reclamantului. Potrivit raportului experților, prezentat la 6 aprilie 2005, s-a indicat că, în timp ce medicii care tratau reclamantul au diagnosticat că a suferit de ulcer cornean, cauza bolii nu a fost determinată. Experții au afirmat că ulcer cornean ar putea fi cauzat datorită infecției bacteriane, infecții fungice sau infecții virale cauzate de virusul herpes. Fără a determina cauza, nu ar fi posibil să se stabilească dacă tratamentul pacientului a fost adecvat sau nu. Prin urmare, ei au concluzionat că nu a fost posibil să se afle dacă boala reclamantului este legată de activitățile sale militare. Experții au afirmat, de asemenea, că, deoarece diagnosticul nu are precizie, nu ar fi putut prezice cum va progresa boala sa într-o săptămână sau două. Raportul a fost încheiat prin afirmarea că nici o vină nu poate fi atribuită autorităților militare în transferul, diagnosticul și tratamentul reclamantului. Reclamantul a depus o obiecție împotriva acestui raport medical. El a susținut că raportul experților este contradictoriu în sine. El a subliniat că, deși experții au indicat că diagnosticul nu este precis, s-a concluzionat că nu ar fi putut fi atribuit nicio vină autorităților militare. În opinia sa scrisă, procurorul de la Curtea Supremă de Administrație Militară a susținut că reclamantul ar trebui acordată compensații fie din cauza neglijenței autorităților, fie pe baza răspunderii absolute a administrației militare. La 18 mai 2005, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cazul reclamantului, cu majoritate, susținând că nici o vină nu poate fi atribuită autorităților militare în tratamentul reclamantului. Judecătorul disidente a declarat că ar fi trebuit să fi fost solicitat un raport suplimentar de experți pentru a clarifica concluziile contradictorii din raport, din 6 aprilie 2005. La 21 septembrie 2005, cererea de rectificare a reclamantului a fost respinsă, cu majoritate, de către Curtea Supremă Administrativă. COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că, datorită transferului întârziet la spital din regimentul său, accesul său la un tratament adecvat a fost întârziat. El susține că, în timp ce el a fost sub autoritatea administrației militare în timpul serviciului militar obligatoriu, statul ar trebui să fie responsabil pentru daunele pe care le-a suferit din cauza acestei mal practici medicale. El invocă în continuare art. 13 din Convenție, susținând că nu are un remediu intern eficace care ar putea să-i ofere reparații pentru plângerea sa. Întrebări către părțile interesate Având în vedere faptul că reclamantul a fost un soldat de conscriere sub responsabilitatea armatei turce și că nu a fost posibil ca acesta să consulte un medic de alegere, guvernul a respectat obligația lor de a se asigura că sănătatea și bunăstarea sale au fost asigurate în mod adecvat prin, printre altele, oferind-i asistența medicală necesară, astfel cum prevede articolele 8 din convenție? În special, întârzierea în începerea tratamentului său, care a cauzat pierderea completă a ochiului său stâng, constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție? Refuzul Curții Supreme de Administrație Militară de a acorda compensații reclamantului respectă obligația statului de a proteja dreptul la viață al celor care sunt sub controlul lor strict și de a proteja integritatea fizică și psihologică a persoanelor în temeiul articolului 8 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă