KABUROV v. BULGARIA

Reclamantul, dl Spas Spasov Kaburov, este un național bulgar care s-a născut în 1996 și locuiește în Pazardzhik. El este reprezentat în fața Curții de către dl V. Stoyanov, un avocat care practică în Pazardzhik. Guvernul contestat este reprezentat de dna M. Dimova, Ministerul Justiției. Reclamantul este fiul dlui Kaburov, care a murit la 14 iunie 2000. Potrivit reclamantului, în seara din 4 noiembrie 1997 tatăl său, dl Kaburov, a fost oprit de un ofițer de poliție în fața casei sale. Ofițerul a vrut să atragă mașina dlui Kaburov pe suspect că a fost furat. Dl Kaburov a refuzat să predea mașina, deoarece ofițerul de poliție nu a prezentat nici un ordin de criză sau alt document relevant, a intrat în mașină și a plecat, cu poliția care l-a urmărit. La puțin timp după aceea, mai multe mașini de poliție s-au alăturat urmăririi. Polițiștii au semnalizat că dl Kaburov să se oprească, dar nu a reușit. Se presupune că după ce ofițerii de poliție l-au prins, l-au bătut, l-au lovit și l-au lovit, ca rezultat al cărui conștiință a pierdut. Potrivit guvernului, în seara din 4 noiembrie 1997 un ofițer de poliție, acționând cu consimțământul procurorului de district, s-a dus la casa dlui Kaburov pentru a-și prinde mașina pe suspect că a fost importat și înmatriculat cu documente false. El a informat dl Kaburov că mașina era confiscată și a solicitat documentele de înmatriculare și cheile mașinii. Dl Kaburov a refuzat să respecte instrucțiunile, amenințat poliția și a condus în mașină. Ofițerul de poliție a cerut ajutor și a început să-l urmărească pe dl Kaburov. Trei mașini de patrulare s-au alăturat urmăririi. Polițiștii au împușcat pneurile din apartamentul mașinii dlui Kaburov și l-au oprit. Apoi, dl Kaburov a rezistat polițiștilor și au trebuit să folosească forța fizică și alte mijloace de reținere pentru a-l aresta, provocând astfel pagube corporale minore. Mașina lui a fost confiscată. După incidentul polițiștilor numit o ambulanță și dl Kaburov a fost dus la spitalul din Pazardzhik, unde el a fost examinat de un medic și rănile de pe cap a fost cusut. La 5 noiembrie 1997, dl Kaburov a fost examinat de un medic criminalist, care a găsit răni pe frunte și nas, abraziuni pe fața și coapsele și multe vânătăi pe spate. Medicul a constatat că aceste răni ar fi putut fi infligate la momentul respectiv și în modul în care dl Kaburov a afirmat și că acuzațiile că a pierdut conștiința au trebuit să fie dovedite de martori. La 6 noiembrie 1997 dl Kaburov a mers la spitalul din Plovdiv, unde a stat timp de patru zile, așa cum s-a stabilit că a rupt coastele. La 4 și 5 noiembrie 1997, poliția a luat declarații scrise de la polițiștii care au fost implicați în urmărire. Polițiștii, dl B., dl G., dl S.P., dl T. și dl V. au declarat că, după ce pneurile dlui Kaburov au fost împușcate, a ieșit din mașină și a căzut și s-a ridicat și le-a blestit și le-a amenințat. Potrivit dlui B., rezistența sa a durat aproximativ un minut, după care a fost bătut și pus în masina de patrulare. 10. Polițiștii de trafic rutier domnul S.B. și domnul D. au declarat că au fost chemați după arestarea dlui Kaburov și a cerut să-l testeze pentru alcool. Cu toate acestea, atunci când au sosit, starea dlui Kaburov nu a permis utilizarea unui test de alcool pentru respirație, și, prin urmare, un medic a luat o probă de sânge de la el. 11. La 14 noiembrie 1997, dl Kaburov a depus o plângere penală la procurorul militar. El a înscris declarații scrise de la trei persoane, dl M., dl H.P. și dl S.T., care se presupunea că a fost arestat dintr-o cafenea din apropiere. Potrivit declarațiilor lor, după ce a fost împușcat pneurile dlui Kaburov, a ieșit din mașină și stătea lângă ea. Doi polițiști au început să-l bată și să-l lovească. El a pierdut conștiința. Apoi polițiștii l-au încătușat și l-au băgat în mașină de poliție. 12. La 11 mai 1998, procurorul militar regional Plovidiv a refuzat să deschidă proceduri penale. El a raționat că mașina dlui Kaburov a fost înregistrată cu documente false și că, în timpul controlului poliției, a refuzat să respecte ordinele polițiștilor și a încercat să scape în mașina sa. Prin urmare, polițiștii au tras în pneurile sale și ulterior au folosit forța fizică împotriva lui. El a afirmat în continuare că nu s-a dovedit că polițiștii au abuzat de puterea lor. 13. Prin apel, la 17 iunie 1998, procurorul de apel militar a anulat refuzul și a remis cazul în vederea unei anchete suplimentare. El a instruit procurorul militar regional să pună la îndoială poliția și soția dlui Kaburov. 14. Într-o scrisoare adresată procurorului de apeluri militare din 3 august 1998 dl Kaburov a insistat că ancheta nu ar trebui să fie efectuată de superiorii polițiștilor, deoarece au avut un interes în rezultatul cazului. El a cerut din nou martorilor oculari domnul M., domnul H.P. și domnul S.T. la 5 august 1998, procurorul de apeluri militare a transmis scrisoarea domnului Kaburov procurorului militar regional. În octombrie 1998, procurorul militar regional a interogat soția dlui Kaburov și trei polițiști și a luat declarații scrise de la alți polițiști. La 27 octombrie 1999, el a refuzat din nou să deschidă proceduri penale, raționând, fără să elaboreze în continuare, că nu a putut ajunge la o concluzie inequívoca că polițiștii au folosit forța excesivă împotriva dlui Kaburov. 17. Într-o scrisoare adresată procurorului militar regional în martie 2000, dl Kaburov a solicitat înlocuirea procurorului care lucrează pe cazul său. Se pare că cererea sa a fost respinsă. 18. La 28 aprilie 2000, procurorul militar regional a deschis o anchetă cu privire la acuzațiile dlui Kaburov privind maltraturile. 19. Între aprilie și iunie 2000, procurorul militar regional și investigatorul militar au interogat cel puțin treisprezece martori. 20. Polițistul dl B. a confirmat declarația anterioară că dl Kaburov a prăbușit și a căzut în timpul ieșirii din mașină (a se vedea punctul 9 de mai sus). De asemenea, el a declarat că după ce dl Kaburov s-a ridicat, a insultat și a amenințat polițiștii. Unul dintre ofițeri l-a bătut și dl B. a reușit să-l pună în mână și să-l pună în mașină. Dl B. a declarat, de asemenea, că scopul de a chema o ambulanță a fost să efectueze un test de alcool pe dl Kaburov. 21. Polițistul dl G. A declarat că după oprirea mașinii dlui Kaburov, dl Kaburov l-a atacat și a strigat la el amenințări, după care au căzut la pământ. Apoi un alt polițist a reușit să pună în mărfuri dlui Kaburov. Alți polițiști au sosit și dl Kaburov a fost pus în mașină de poliție. 22. Martorii oculari dl M. și dl S.T. Un polițist l-a prins pe dl Kaburov și un altul l-a lovit cu pistolul său, iar alți polițiști l-au lovit. Martorii au declarat că nu vor putea recunoaște polițiștii. 23. La 14 iunie 2000, dl Kaburov a fost ucis. Veduva și un alt individ au fost condamnați pentru crimă. 24. În august 2000, martorii oculari dl M. și domnul S.T. au fost interogați din nou. La 28 august 2000, investigatorul militar a sugerat întreruperea procedurii penale, raționând că nu a fost stabilit care ofițer l-a lovit pe dl Kaburov și a concluzionat din nou că nu s-a dovedit inequívoca că polițiștii au folosit o forță excesivă împotriva lui. De asemenea, el a declarat că, după moartea dlui Kaburov, nu mai era posibil să facă o confruntare între el și ofițerii de poliție. 26. La 18 septembrie 2000, procurorul militar regional a încheiat procedurile penale, oferind o rațiune asemănătoare. 27. La 10 octombrie 2000, procurorul de apel militar a anulat decizia din 18 septembrie 2000 și a trimis cazul cu instrucțiuni pentru o investigație aprofundată. 28. La 27 noiembrie 2000, procurorul militar regional a trimis cazul investigatorului. 29. La 5 martie 2001, martorul martorilor oculari domnul S.T. a fost încă o dată interogat. El a declarat că a fost anterior dependent de droguri, dar a suferit un tratament de succes. El a afirmat, de asemenea, că la 4 noiembrie 1997 dl Kaburov nu s-a opus polițiștilor. El a declarat, de asemenea, că nu este sigur dacă vreunul dintre polițiști a lovit dl Kaburov. 30. La 26 ianuarie 2001, investigatorul a organizat o paradă de identitate la care martorii oculari dl M. și dl H.P. La 5 februarie 2001, investigatorul militar a sugerat ca procedurile să fie încheiate, constatând că nu exista nici o indicație de conduită ilegală din partea polițiștilor în timpul arestării dlui Kaburov. 32. La 2 aprilie 2001, procurorul militar regional a încheiat procedura. El a declarat că dl Kaburov a respins polițiștii și că, prin urmare, utilizarea forței fizice împotriva lui a fost justificată. 33. La 11 aprilie 2001, procurorul de apel militar a susținut decretul din 2 aprilie 2001 cu un motiv similar. 34. Într-o decizie finală din 27 aprilie 2001, Curtea Militară de Apel a susținut decretul din 11 aprilie 2001. Acesta a raționat că dl Kaburov a rezistat polițiștilor, care le-a impulsionat să folosească „forța fizică și alte mijloace de reținere” împotriva lui, infligând astfel răni și vânătăi pe fața lui, spate și ambele coapse. 35. La 5 ianuarie 1998, procurorul de districtul Pazardzhik a deschis o anchetă cu privire la dl Kaburov, cu suspiciune că, în timpul incidentului din 4 noiembrie 1997, a insultat un ofițer de poliție și l-a amenințat cu crimă și a refuzat să respecte ordinele ofițerilor de poliție. În timpul anchetei ea a interogat persoanele care au participat la evenimentele din 4 noiembrie 1997. După moartea dlui Kaburov, a încheiat procedura la 23 august 2000. Într-o decizie finală din 5 octombrie 2000, Curtea Regională de Pazardzhik a susținut revocarea. 36. În timpul incidentului din 4 noiembrie 1997 mașina dlui Kaburov a fost confiscată în legătură cu presupusa fraudă a documentului. În cele din urmă, la 4 octombrie 1998, mașina a fost returnată la el, deoarece autoritățile de urmărire penală au constatat că convulsiunea sa nu mai era necesară în scopul anchetei. Se pare că s-a dovedit că mașina nu a fost furată. 37. La 25 ianuarie 2000, dl Kaburov a luat o acțiune împotriva Direcției de Poliție din districtul Pazardzhik și a autorităților de urmărire penală în temeiul Legii privind răspunderea statului și municipalităților pentru daune. Reclamantul a prezentat versiunea sa a evenimentelor din 4 noiembrie 1997 și a prezentat certificate medicale în sprijinul acuzațiilor sale că a fost bătut de ofițeri de poliție. El a căutat 9.000 de lev bulgari (BGN) (aproximativ 4.500 euro (EUR)) în daune, care rezultă din suferința, anxietatea și anxietatea pe care le-a suferit din cauza împușcării și bătăilor. De asemenea, a susținut că confiscarea autovehiculului a fost ilegală deoarece procedura de criză a fost încălcată și a susținut inițial BGN 3.000, ulterior a crescut la 3.300 BGN (aproximativ 1.150 EUR) în prejudiciu material, rezultând din imposibilitatea de utilizare a mașinii sale pentru perioada de criză între 4 noiembrie 1997 și 4 octombrie 1998. 38. În cursul procedurii, la 14 iunie 2000, dl Kaburov a murit. Reclamantul, de patru ani și reprezentat de mama sa, a intervenit în cadrul procedurii în calitate de fiu său. 39. Într-o hotărâre din 28 mai 2005 Curtea de districtă Pazardzhik a respins reclamația. Având în vedere documentele adunate în cursul anchetei penale împotriva ofițerilor de poliție (a se vedea punctele 9-34 de mai sus) și împotriva dlui Kaburov (a se vedea punctul 35 de mai sus), privind avizele experților medicali și declarațiile de martor, Curtea de district a stabilit că în seara de 4 noiembrie 1997 un ofițer de poliție a vizitat casa dlui Kaburov pentru a-și atrage mașina în legătură cu o anchetă de poliție. Dl Kaburov a refuzat să predea mașina, amenințase că-l va ucide pe ofițerul de poliție și a fugit. Ofițerul de poliție și trei mașini de patrulare au început să-l urmărească pe dl Kaburov. Polițiștii au împușcat pneurile din apartamentul de mașini al dlui Kaburov și l-au oprit. Curtea de District a înființat în continuare: „Arestarea lui Kaburov a urmat, [a] a respins polițiștii și [a] a trebuit să folosească forța fizică și alte mijloace de reținere, prin care a fost cauzat un prejudiciu corporal minor Kaburov...” 40. Curtea de District a remarcat că dl Kaburov a avut răni pe cap, abraziuni de piele și vânătăi pe fața, spate și ambele coapse, precum și un traumat thoracic închis. Cu toate acestea, s-a constatat că nu s-a dovedit că dl Kaburov a avut nici o durere sau suferință ca urmare a acestor leziuni. De asemenea, s-a observat că polițiștii au tras împușcături în mașină pentru că a încercat să scape și a concluzionat că forța utilizată în timpul arestării sale era necesară în limitele permise de legislația relevantă. De asemenea, a remarcat că reclamantul nu a dovedit că dl Kaburov a fost speriat de împușcare. 41. Curtea de district a susținut că confiscarea mașinii era legală. De asemenea, a constatat că nu se datorează niciun prejudiciu, deoarece reclamantul a solicitat compensare pentru pierderea venitului închiriat, dar nu a demonstrat că ar fi închiriat mașina. 42. Prin recurs, hotărârea a fost susținută într-o hotărâre finală a Curții Regionale de Pazardzhik din 6 ianuarie 2006. 43. Dispozițiile aplicabile ale Codului Penal și ale Legii privind daunele de stat și municipalități („SMRDA”) privind maltraturile de către poliție sunt prezentate în hotărârea Curții în cazul Chishkovi v. Bulgaria, nr. 17322/04, §§§ 22-23, 25 martie 2010. În conformitate cu secțiunea 6 din RMRDA, dacă presupusa victimă moare, dreptul la compensare pentru prejudiciu material este moștenit. Cu toate acestea, dreptul la compensare pentru prejudiciu moral este moștenit numai dacă o astfel de acțiune a fost inițiată de presupusa victimă înainte de moartea sa. În ultimul caz, moștenitorii pot interveni în procedurile în curs de desfășurare în locul presupusei victime.

The applicant, Mr Spas Spasov Kaburov, is a Bulgarian national who was born in 1996 and lives in Pazardzhik. He is represented before the Court by Mr V. Stoyanov, a lawyer practising in Pazardzhik. The respondent Government are represented by Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice. 1. The applicant is the son of Mr Kaburov, who died on 14 June 2000. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 2. According to the applicant, in the evening of 4 November 1997 his father, Mr Kaburov, was stopped by a police officer in front of his house. The officer wanted to seize Mr Kaburov’s car on suspicion that it had been stolen. 3. Mr Kaburov refused to surrender the car, as the police officer did not present any seizure order or other relevant document. He got into the car and drove away, with the police chasing him. 4. Shortly thereafter more police cars joined the chase. The policemen signalled Mr Kaburov to stop but he failed to do so. They fired shots at his car, shooting its tyres flat. Mr Kaburov got out of the car. Allegedly, after the police officers had caught him, they beat him, punching and kicking him, as a result of which he lost consciousness. 5. According to the Government, in the evening of 4 November 1997 a police officer, acting with the consent of the district prosecutor, went to Mr Kaburov’s home to seize his car on suspicion that it had been imported and registered with false documents. He informed Mr Kaburov that the car was being seized and requested the registration documents and the keys of the car. Mr Kaburov refused to comply with the instructions, threatened the police officer and drove away in the car. The police officer called for help and started chasing Mr Kaburov. Three patrol cars joined the chase. The policemen shot the tyres of Mr Kaburov’s car flat and stopped it. Then Mr Kaburov resisted the policemen and they had to use physical force and other means of restraint in order to arrest him, thereby causing him minor bodily harm. His car was seized. 6. After the incident the policemen called an ambulance and Mr Kaburov was taken to the hospital in Pazardzhik, where he was examined by a doctor and the wounds on his head were stitched. He discharged himself from the hospital the following morning. 7. On 5 November 1997 Mr Kaburov was examined by a forensic doctor, who found wounds on his forehead and nose, abrasions on his face and thighs and many bruises on his back. The doctor found that these injuries could have been inflicted at the time and in the way Mr Kaburov alleged and that the allegations that he had lost consciousness had to be proved by witnesses. 8. On 6 November 1997 Mr Kaburov went to the hospital in Plovdiv, where he stayed for four days, as it was established that he had broken ribs. 9. On 4 and 5 November 1997 the police took written statements from the policemen who had been involved in the chase. The policemen, Mr B., Mr G., Mr S.P., Mr T. and Mr V., stated that after Mr Kaburov’s tyres had been shot flat, he had got out of the car and had stumbled and fallen. He got up and cursed and threatened them. According to Mr B., his resistance lasted about a minute, after which he was handcuffed and put in the patrol car. 10. The road traffic policemen Mr S.B. and Mr D. stated that they had been called after Mr Kaburov’s arrest and requested to test him for alcohol. However, when they arrived, Mr Kaburov’s condition did not permit the use of a breath alcohol test, and therefore a physician took a blood sample from him. 11. On 14 November 1997 Mr Kaburov lodged a criminal complaint with the military prosecutor. He enclosed written statements from three individuals, Mr M., Mr H.P. and Mr S.T., who had allegedly observed his arrest from a nearby café. According to their statements, after Mr Kaburov’s tyres had been shot flat, he had got out of the car and was standing next to it. Two policemen had started beating him and kicking him. He had lost consciousness. Then the policemen had handcuffed him and put him into the police car. 12. On 11 May 1998 the Plovidiv regional military prosecutor refused to open criminal proceedings. He reasoned that Mr Kaburov’s car had been registered with false documents and that during the police check he had refused to comply with the policemen’s orders and had tried to escape in his car. Therefore the policemen had shot at its tyres and subsequently had used physical force against him. He further stated that it had not been proved that the policemen had abused their power. 13. On an appeal, on 17 June 1998 the military appeals prosecutor quashed the refusal and remitted the case for further inquiry. He instructed the regional military prosecutor to question the policemen and Mr Kaburov’s wife. 14. In a letter to the military appeals prosecutor of 3 August 1998 Mr Kaburov insisted that the inquiry should not be carried out by the policemen’s superiors, because they had an interest in the outcome of the case. He again requested that eyewitnesses Mr M., Mr H.P. and Mr S.T. be questioned and enclosed written statements from two other individuals who had allegedly seen policemen shooting at Mr Kaburov’s car during the chase. 15. On 5 August 1998 the military appeals prosecutor forwarded Mr Kaburov’s letter to the regional military prosecutor. There is no information as to whether the latter responded to his requests. 16. In October 1998 the regional military prosecutor questioned Mr Kaburov’s wife and three policemen and took written statements from several other policemen. On 27 October 1999 he again refused to open criminal proceedings, reasoning, without elaborating further, that he could not reach an unequivocal conclusion that the policemen had used excessive force against Mr Kaburov. 17. In a letter to the regional military prosecutor’s office in March 2000 Mr Kaburov requested that the prosecutor working on his case be replaced. It appears that his request was dismissed. 18. On 28 April 2000 the regional military prosecutor opened an investigation into Mr Kaburov’s allegations of ill-treatment. 19. Between April and June 2000 the regional military prosecutor and the military investigator questioned at least thirteen witnesses. 20. The policeman Mr B. confirmed his earlier statement that Mr Kaburov had stumbled and fallen down while getting out of his car (see paragraph 9 above). He further stated that after Mr Kaburov had stood up, he had insulted and threatened the policemen. Then one of the officers had knocked him over and Mr B. had managed to handcuff him and put him into the car. Mr B. also stated that the purpose of calling an ambulance was to carry out an alcohol test on Mr Kaburov. 21. The policeman Mr G. stated that after Mr Kaburov’s car had been stopped, Mr Kaburov had attacked him and had shouted threats at him, after which they had grappled and fallen to the ground. Then another policeman had managed to handcuff Mr Kaburov. Other policemen had arrived and Mr Kaburov had been put into the police car. 22. Eyewitnesses Mr M. and Mr S.T. stated that one policeman had grabbed Mr Kaburov and another had hit him with his pistol. Then other policemen had kicked him. The witnesses stated that they would not be able to recognise the policemen. 23. On 14 June 2000 Mr Kaburov was killed. His widow and another individual were convicted of the murder. 24. In August 2000 the eyewitnesses Mr M. and Mr S.T. were questioned again. They confirmed their previous testimony. 25. On 28 August 2000 the military investigator suggested that the criminal proceedings be discontinued. He reasoned that it had not been established which officer had hit Mr Kaburov, and again concluded that it had not been unequivocally proved that the policemen had used excessive force against him. He further stated that after Mr Kaburov’s death it was no longer possible to hold a confrontation between him and the police officers. 26. On 18 September 2000 the regional military prosecutor terminated the criminal proceedings, giving similar reasoning. 27. On 10 October 2000 the military appeals prosecutor quashed the decision of 18 September 2000 and remitted the case with instructions for a thorough investigation. 28. On 27 November 2000 the regional military prosecutor remitted the case to the investigator. 29. On 5 March 2001 eyewitness Mr S.T. was questioned again. He stated that he had previously been addicted to drugs but had undergone successful treatment. He further stated that on 4 November 1997 Mr Kaburov had not resisted the policemen. He also stated that he was not sure if any of the policemen had hit Mr Kaburov. 30. On 26 January 2001 the investigator organised an identity parade at which eyewitnesses Mr M. and Mr H.P. could not identify any of the individuals presented as the policemen who had beaten Mr Kaburov. 31. On 5 February 2001 the military investigator suggested that the proceedings be terminated, finding that there was no indication of any unlawful conduct on the part of the policemen during Mr Kaburov’s arrest. 32. On 2 April 2001 the regional military prosecutor terminated the proceedings. He stated that Mr Kaburov had resisted the policemen and that therefore the use of physical force against him had been justified. 33. On 11 April 2001 the military appeals prosecutor upheld the decree of 2 April 2001 with similar reasoning. 34. In a final decision of 27 April 2001 the Military Court of Appeal upheld the decree of 11 April 2001. It reasoned that Mr Kaburov had resisted the policemen, which had prompted them to use “physical force and other means of restraint” against him, thereby inflicting wounds and bruises on his face, back and both thighs. 35. On 5 January 1998 the Pazardzhik district prosecutor opened an investigation in respect of Mr Kaburov, on suspicion that during the incident of 4 November 1997 he had insulted a police officer and threatened him with murder, and had refused to comply with the orders of police officers. During the investigation she questioned the individuals who had participated in the events of 4 November 1997. Following Mr Kaburov’s death, she terminated the proceedings on 23 August 2000. In a final decision of 5 October 2000 the Pazardzhik Regional Court upheld the termination. 36. During the incident of 4 November 1997 Mr Kaburov’s car was seized in connection with the alleged document fraud. It is not clear whether any proceedings were instituted against him. Eventually, on 4 October 1998 the car was returned to him, as the prosecution authorities found that its seizure was no longer necessary for the purposes of the investigation. Apparently, it turned out that the car had not been stolen. 37. On 25 January 2000 Mr Kaburov brought an action against the Pazardzhik District Police Directorate and the prosecution authorities under the State and Municipalities Responsibility for Damage Act. The applicant presented his version of the events of 4 November 1997 and submitted medical certificates in support of his allegations that he had been beaten by police officers. He sought 9,000 Bulgarian levs (BGN) (approximately 4,500 euros (EUR)) in damages, stemming from the suffering, anguish and anxiety that he had undergone because of the shooting and the beating. He also claimed that the seizure of the car had been unlawful as the seizure procedure had been breached, and claimed initially BGN 3,000, later increased to BGN 3,300 (approximately EUR 1,150) in pecuniary damages, stemming from the impossibility to use his car for the period of its seizure between 4 November 1997 and 4 October 1998. 38. In the course of the proceedings, on 14 June 2000 Mr Kaburov died. The applicant, then aged four and represented by his mother, intervened in the proceedings as his son. 39. In a judgment of 28 May 2005 the Pazardzhik District Court dismissed the claim. Relying on the documents gathered in the course of the criminal investigation against the police officers (see paragraphs 9-34 above) and against Mr Kaburov (see paragraph 35 above), on medical expert opinions and on witness statements, the District Court established that in the evening of 4 November 1997 a police officer had visited Mr Kaburov’s home to seize his car in connection with a police inquiry. Mr Kaburov had refused to surrender the car, had threatened to kill the police officer and had driven away. The police officer and three patrol cars had started chasing Mr Kaburov. The policemen had shot the tyres of Mr Kaburov’s car flat and had stopped it. The District Court further established: “Kaburov’s arrest followed, [he] resisted the policemen and [they] had to use physical force and other means of restraint, whereby minor bodily harm was caused to Kaburov...” 40. The District Court noted that Mr Kaburov had wounds on the head, skin abrasions and bruises on the face, back and both thighs as well as a closed thoracic trauma. However, it found that it had not been proved that Mr Kaburov had experienced any pain or suffering as a result of those injuries. It also noted that the policemen had fired shots at his car because he had tried to escape, and concluded that the force used during his arrest had been necessary within the boundaries allowed by the relevant legislation. It further noted that the plaintiff had not proved that Mr Kaburov had been frightened by the shots. 41. The District Court held that the seizure of the car had been lawful. It also found that no damages were due, as the applicant had claimed compensation for lost rental income but had failed to prove that he would have rented out the car. 42. On appeal, the judgment was upheld in a final judgment of the Pazardzhik Regional Court of 6 January 2006. 43. The applicable provisions of the Criminal Code and the State and Municipalities Responsibility for Damage Act (“the SMRDA”) concerning ill-treatment by the police are set out in the Court’s judgment in the case of Shishkovi v. Bulgaria, no. 17322/04, §§ 22-23, 25 March 2010. Pursuant to section 6 of the SMRDA, if the alleged victim dies, their right to compensation for pecuniary damage is inherited. However, the right to compensation for non-pecuniary damage is inherited only if such an action has been brought by the alleged victim before his or her death. In the latter case the heirs may intervene in the pending proceedings in the alleged victim’s stead.