Publicat pe 17 iunie 2024 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 43548/20 Maria BAGUȚIU împotriva României, introdusă la 11 septembrie 2020, comunicată la 30 mai 2024 OBIECTIVUL L lipsa accesului la o instanță care hotărăște cu privire la repararea prejudiciului suferit de recurentă din cauza unui accident de muncă, survenit la 22 martie 2011, atunci când a căzut de la o înălțime de 8 metri și a suferit multiple fracturi și traumatisme. S-a deschis o anchetă penală împotriva societății comerciale care o angaja pe reclamantă și împotriva supraveghetorului acesteia din urmă. O expertiză medico-legale realizată în cadrul acestei proceduri a confirmat diagnosticul de politraumatism și o scădere a capacității de lucru a recurentei cu 50%. Printr-o ordonanță din 7 octombrie 2015, Parchetul a luat decizia de a renunța la urmărirea penală în ceea ce privește supraveghetorul recurentei și a clasat cauza în partea sa referitoare la angajatorul respectiv. Recurenta a contestat hotărârea în fața procurorului-șef al Parchetului și apoi în fața instanțelor naționale. Printr-o decizie din 12 iulie 2016, Tribunalul de Primă Instanță din Cluj-Nago ( În al doilea rând, printr-o hotărâre din 31 mai 2018, Tribunalul a informat angajatorul și supraveghetorul, considerând că decizia din 12 iulie 2016 nu era un act valabil de sesizare, deoarece nu conținea nicio indicație cu privire la faptele reproșate, că a fost imposibil să se califice în mod legal aceste fapte și că aceasta era lipsită de motivare. Tribunalul a considerat că, în aceste condiții, ar aduce o încălcare gravă dreptului la apărare al inculpatilor și că singura soluție juridică era aceea de a pronunța o achitare pentru că faptele n La cererea recurentei, Tribunalul a respins cererea Cluj printr-o hotărâre definitivă din 12 martie 2020. Recurenta se plânge, pe teren de la art. 6 din Convenție, că instanța nu a examinat procedura pe fond și că, din cauza duratei procedurii și a erorilor comise de instanțe, aceaceasta este împiedicată să solicite civilului repararea prejudiciului suferit. Procedura urmată în speță a fost echitabilă în sensul articolului 6 din convenție? A avut recurenta acces la o instanță judecătorească pentru a obține o decizie privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (Parisse greco-catolic Lupeni și alții c. România [GC], nr. 76943/11, § 84-90, 29 noiembrie 2016) ? În special, instanțele naționale au examinat pe fond cererea recurentei de a remedia prejudiciul suferit de aceasta din cauza unui accident de muncă
Publié le 17 juin 2024
Requête n
o
43548/20
Maria BAGUȚIU
contre la Roumanie
introduite le 11 septembre 2020
communiquée le 30 mai 2024
La requête concerne
le défaut d’accès à un tribunal qui statue sur la réparation du préjudice subi par la requérante en raison d’un accident de travail, survenu le 22 mars 2011, quand elle est tombée d’une hauteur de huit mètres et a subi de multiples fractures et traumatismes.
Une enquête pénale avait été ouverte contre la société commerciale qui employait la requérante et contre le superviseur de cette dernière. Une expertise médico
‑
légale réalisée dans cette procédure confirma le diagnostic de polytraumatisme et une diminution de la capacité de travail de la requérante de 50%.
Par une ordonnance du 7 octobre 2015, le parquet prit la décision de renoncer aux poursuites en ce qui concerne le superviseur de la requérante et classa l’affaire en sa partie relative à l’employeur.
La requérante contesta l’ordonnance devant le procureur en chef du parquet et ensuite devant les juridictions nationales. Elle se constitua partie civile à une date non précisée pendant la procédure.
Par une décision du 12 juillet 2016, le tribunal de première instance de Cluj-Napoca («
le tribunal
») fit droit à sa contestation et, considérant que l’action pénale avait été mise en mouvement et qu’il y avait des preuves suffisantes, se saisit de l’affaire.
Ensuite, par un jugement du 31 mai 2018, le tribunal acquitta l’employeur et le superviseur, jugeant que la décision du 12 juillet 2016 n’était pas un acte valable de saisine car elle ne comportait aucune indication des faits reprochés, qu’il était impossible de qualifier juridiquement ces faits et qu’elle était dépourvue de motivation. Le tribunal jugea que procéder dans ces conditions porterait une atteinte grave aux droits de la défense des inculpés et que la seule solution juridique était de prononcer un acquittement parce que les faits n’existaient pas (
faptele ... nu există
). Puisqu’il avait jugé que les faits n’avaient pas été commis, le tribunal rejeta l’action civile de la requérante.
L’appel de la requérante fut rejeté par la cour d’appel de Cluj par un arrêt définitif du 12 mars 2020.
La requérante se plaint, sur le terrain de l’article 6 de la Convention, que le tribunal n’a pas examiné la procédure au fond et qu’en raison de la durée de la procédure et des erreurs commises par les juridictions, elle est empêchée de demander au civil la réparation du préjudice qu’elle a subi.
La procédure suivie en l’espèce a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention
? La requérante a-t-elle eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à « des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil » (
Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres c.
Roumanie
[GC], n
o
76943/11, §§ 84-90, 29 novembre 2016)
? En particulier, les juridictions nationales ont
‑
elles examiné sur le fond la demande de la requérante visant la réparation du préjudice qu’elle disait avoir subi en raison d’un accident de travail
?