PETROV ET AUTRES c. ROUMANIE

SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 3682/12 Nicolae PETROV și altele împotriva României introdusă la 19 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, se pot rezuma după cum urmează. Cei doisprezece reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt salariați ai fabricii de anvelope Silvania Zalau, aparținând grupului Michelin. Potrivit guvernului nr. 559/1990, angajații industriei chimice, inclusiv cei ai fabricii Silvania Zalău, au beneficiat de condiții mai favorabile de pensionare din cauza penitenței locurilor lor de muncă din cauza expunerii la un mediu dăunător pentru sănătatea lor. 559/1990 și a prevăzut o nouă procedură de clasificare a locurilor de muncă dificile care oferă avantaje pentru pensionare.

Angajatorul trebuia să constituie un dosar bazat pe examinări, analize și taxe la locul de muncă. În unele dintre aceste etape, sindicatele au fost asociate, iar inspectoratul departamental al muncii a făcut un aviz conform cu privire la existența unor locuri de muncă dificile. La fabrica Silvania Zalău a demisionat procedura și la inspecția muncii a desfășurat un control la fabrică la 28 iunie 2001 în prezența reprezentantului sindicatului. Procesul verbal a menționat că: Prelevarea de substanțe nocive a avut loc în condiții normale, cu excepția unității de producție de polietilenă în care nu există sistem de ventilare. La 12 februarie 2002, sindicatul a scris conducerii fabricii, prefecturii și inspecției departamentale care demască neajunsurile fabricii în ceea ce privește finalizarea dosarului de clasificare a locurilor de muncă dificile.

Prin acțiuni introduse în numele reclamanților în fața tribunalului departamental din Salaj, sindicatul a solicitat recunoașterea legală a penitenței la locul de muncă și plata de către fabrica contribuțiilor sociale corespunzătoare acestui tip de muncă. Aceasta a susținut că legislația în vigoare prevedea o procedură specială pentru recunoașterea penitenței la locul de muncă. În acest caz, aceasta a explicat că, în absența unui aviz conform, această procedură nu a fost finalizată. Susținând că numai la mai multe autorități au avut dreptul de a observa penitența la locul de muncă, conducerea fabricii a considerat că instanțele nu puteau înlocui acest organism prin acceptarea cererii reclamanților.

În plus, aceasta a reproșat instanței de a fi pasiv pe această temă până în 2010. Prin hotărârile pronunțate între 25 ianuarie și 14 februarie 2011, Tribunalul a acceptat argumentele conducerii și a declarat acțiunile inadmisibile. Tribunalul a considerat că, în lipsa unui aviz conform din partea mai multor inspectori, examinarea fondului cererilor depășea limitele autorității judiciare. Or, potrivit instanței, absența unui aviz de sine stătătoare a faptului că, în timpul controlului, inspectoratul nu ar fi identificat factori de penibilitate. Tribunalul a menționat, de asemenea, că sindicatul ar fi putut declanșa un conflict de muncă în temeiul Legii nr. 168/99 privind conflictele de muncă.

Sindicatul a formulat recursuri în numele reclamanților care au invocat o încălcare a dreptului de acces la o instanță din cauza refuzului de a examina fondul cererilor și de a se pronunța cu privire la existența factorilor de penitență la locul de muncă. Ei au reproșat conducerii fabricii că au omis cu rea-credință să continue procedura de clasificare a locurilor de muncă și au susținut că procesul verbal al inspecției nu a avut ca rezultat absența factorilor de penibilitate, ci doar că s-au efectuat prelevări de substanțe nocive în diferite părți ale fabricii. În ceea ce privește atitudinea sindicatului, el a explicat că a făcut demersuri în fața autorităților și că, în cazul în care contractele de muncă au fost negociate în mod colectiv, un conflict de muncă nu a fost permis în mod legal și, în orice caz, nu a fost vorba de o obligație legală de a declanșa un astfel de conflict.

Prin hotărârile definitive pronunțate între 27 iunie și 6 iulie 2011, Curtea de apel a Curții a Cluj a respins recursurile. Ea a considerat că avizul conform era obligatoriu și că, în lipsa acestuia, angajatorul ar fi trebuit să fi parcurs toate etapele procedurii, legislația în vigoare. nu lăsa la latitudinea fiecărui angajat la inițiativă să solicite recunoașterea penitenței muncii sale GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a avea acces la o instanță din cauza refuzului instanțelor interne de a examina fondul cererilor lor de recunoaștere a penitenței locurilor lor de muncă și de a le acorda drepturile care le-au stat în față.

ÎNTREBARE Reclamanții au beneficiat de un drept de acces la o instanță, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere respingerea acțiunilor lor, fără examinarea fondului cererilor din anexa ITMarkApendix Reclamanții menționați mai jos sunt resortisanți români cu reședința în Zaleu. Ei sunt reprezentați de domnul D. A. Ielciu, avocată în Zalau. Nicolae PETROV, născută în 1952 Maria Viorica CRIȘAN, născută în 1969 Viorel DEHELEAN, născută în 1968 Gheorghe Ioan GHIURCUTA, născut în 1961 Romi PETRULE, născut în 1956 Floare RUS, născut în 1956 Irina BEJAN născută în 1959 Alexandru KATONA, născut în 1958 Andrei Atila KELEMEN, născut în 1958; Vasile ILIAȘ născut în 1959 Francisc VARGA, născut în 1955 Veronica FARCAȘ, născut în 1964.

TROISIÈME SECTION

Requête n o 3682/12 Nicolae PETROV et autres contre la Roumanie introduite le 19 décembre 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les douze requérants, dont les noms figurent en annexe, sont des salariés de l’usine de fabrication des pneus Silvania Zalău, appartenant au groupe Michelin. En vertu de l’arrêté du Gouvernement n o 559/1990, les salariés de l’industrie chimique, dont ceux de l’usine Silvania Zalău, bénéficiaient des conditions plus favorables de départ à la retraite en raison de la pénibilité de leurs emplois due à l’exposition à un environnement nuisible pour leur santé. L’arrêté du Gouvernement n o 261/2001 a remplacé l’arrêté n o 559/1990 et a prévu une nouvelle procédure pour la classification des emplois pénibles ouvrant droit à des avantages pour le départ à la retraite.

L’employeur devait constituer un dossier basé sur des examens, des analyses et des prélèvements sur les lieux de travail. A certaines de ces étapes, les syndicats étaient associés et l’Inspection départementale du travail rendait un avis conforme constatant l’existence d’emplois pénibles. L’usine Silvania Zalău démarra la procédure et l’Inspection du travail effectua un contrôle à l’usine le 28 juin 2001 en présence du représentant du syndicat. Le procès verbal mentionna que « le prélèvement de substances nocives a eu lieu dans des conditions normales, à l’exception de l’unité de production de polyéthylène où il n’y a pas de système de ventilation ». L’Inspection ne donna pas de suite à ce contrôle.

Le 12 février 2002, le syndicat écrivit à la direction de l’usine, à la Préfecture et à l’Inspection départementale dénonçant les manquements de l’usine concernant la finalisation du dossier de classification des emplois pénibles. Il ne reçut pas de réponse. Par des actions introduites au nom des requérants devant le tribunal départemental de Sălaj, le syndicat demanda la reconnaissance légale de la pénibilité au travail et le versement par l’usine des cotisations sociales correspondant à ce type de travail. La partie défenderesse s’opposa à l’action estimant que la demande était irrecevable. Elle fit valoir que la législation en vigueur prévoyait une procédure spéciale pour la reconnaissance de la pénibilité au travail.

En l’espèce, elle exposa qu’en l’absence d’avis conforme, cette procédure n’avait pas abouti. Alléguant que seule l’Inspection avait le droit de constater la pénibilité au travail, la direction de l’usine considéra que les tribunaux ne pouvaient pas se substituer à cet organisme en faisant droit à la demande des requérants. En outre, elle reprocha au syndicat d’avoir été passif à ce sujet jusqu’en 2010. Par des jugements rendus entre les 25 janvier et 14 février 2011, le tribunal accueillit les arguments de la direction et déclara les actions irrecevables. Le tribunal estima qu’en l’absence d’avis conforme de l’Inspection, l’examen du fond des demandes dépassait les limites du pouvoir judicaire.

Or, selon le tribunal, l’absence d’avis s’expliquait par le fait que lors du contrôle, l’Inspection n’aurait pas relevé des facteurs de pénibilité. Le tribunal nota également que le syndicat aurait pu déclencher un conflit de travail en vertu de la loi n o 168/1999 sur les conflits de travail. Le syndicat forma, au nom des requérants, des pourvois alléguant une atteinte au droit d’accès à un tribunal en raison du refus d’examiner le fond des demandes et de se prononcer sur l’existence des facteurs de pénibilité au travail. Ils reprochèrent à la direction de l’usine d’avoir omis de mauvaise foi de poursuivre la procédure de classification des emplois et soutinrent que le procès verbal de l’Inspection n’attestait pas de l’absence des facteurs de pénibilité, mais indiquait seulement que des prélèvements de substances nocives ont été effectués dans diverses parties de l’usine.

Quant à l’attitude du syndicat, il exposa qu’il avait fait des démarches auprès des autorités et que le déclanchement d’un conflit de travail n’était autorisé qu’en cas de négociation collective des contrats de travail et qu’en tout état de cause, il ne s’agissait pas d’une obligation légale de déclencher un tel conflit. Par des arrêts définitifs rendus entre les 27 juin et 6 juillet 2011, la cour d’appel de Cluj rejeta les pourvois.

Elle jugea que l’avis conforme était obligatoire et qu’à défaut pour l’employeur d’avoir parcouru toutes les étapes de la procédure, la législation en vigueur « ne laissait pas à la discrétion de chaque employé l’initiative de solliciter la reconnaissance de la pénibilité de son travail ». GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit d’accès à un tribunal en raison du refus des juridictions internes d’examiner le fond leurs demandes visant la reconnaissance de la pénibilité de leurs emplois et de leur octroyer les droits qui en découlaient. QUESTION Les requérants ont-ils bénéficié d’un droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du rejet de leurs actions, sans examen du fond des demandes ? ANNEXE ITMarkAppendix Les requérants mentionnés ci-dessous, sont des ressortissants roumains résidant à Zalău.

Ils sont représentés par M e D. A. Ielciu, avocate à Zalău. Nicolae PETROV, né en 1952 ; Maria Viorica CRIȘAN, née en 1969 ; Viorel DEHELEAN, né en 1968 ; Gheorghe Ioan GHIURCUTA, né en 1961 ; Romi PETRULE, né en 1956 ; Floare RUS, née en 1956 ; Irina BEJAN née en 1959 ; Alexandru KATONA, né en 1958 ; Andrei Atila KELEMEN, né en 1958; Vasile ILIEȘ né en 1959 ; Francisc VARGA, né en 1955 ; Veronica FARCAȘ, née en 1964.