BRAJDIC v. SLOVENIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 6910/10 Vojko BRAJDIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 26 iunie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vojko Brajdi, este un național sloven, născut în 1970 și locuiește în Novo Mesto. El este reprezentat în fața Curții de către Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., o firmă de avocati care practică în Koper. Guvernul sloven (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna N. Aleš Verdir, procuror de stat. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și-a îndeplinit condamnarea în secțiunea închisă a închisoarei Dob începând cu 27 iulie 2007. În ceea ce privește instalațiile disponibile reclamantului în celulele și zonele comune, precum și regimul de asistență medicală în închisoare, condițiile impuse reclamantului în ceea ce privește activitățile din afara celulelor și contactul cu lumea exterioară în general, a se vedea hotărârea Curții în cazul Lalić și alții c. Slovenia (dec.), nr. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 și 6893/10, 27 septembrie 2011. Între 2 august 2007 și 9 martie 2009 reclamantul a fost deținut în celula nr. 4, blocul 4, care a măsurat 59,57 metri pătrați și a deținut 17 deținuți (3,50 Metru pătrat de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut. Apoi, el a fost transferat într-una dintre celulele mai mici împărțite din blocul 1, de aproximativ 32 de metri pătrați și care a găzduit trei deținuți (aproximativ 10,66 metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut). La 26 august 2009, el a fost transferat în celula nr 3, blocul 4, care a măsurat 59,57 Pătrat de metri și deținut 17 deținuți (3,50 de metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut). Între iulie 2007 și ianuarie 2011 reclamantul a fost tratat în cinci și cinci ocazii pentru diferite probleme de sănătate în clinica de închisoare. El are, printre altele, au fost supuse unui tratament de menținere a metadonei și a fost tratat de psihiatru penitenciar. Potrivit raportului clinicei din 9 decembrie 2010, reclamantul la examinarea inițială la 31 Iulie 2002 a menționat că a avut o inflamație a pancreasului în 2002, dar că în timpul detenției el nu a căutat niciodată medicul de închisoare în ceea ce privește pancreasul său, deoarece nu a existat o recidivă în ceea ce privește această condiție. Legea și practicile interne relevante Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea punctele 33-35 și 38-47 din hotărârea Curții în cazul Štrucl și alții c. Slovenia (n. 5903/10, 6003/10 și 6544/10, 27 septembrie 2011), și punctele 34-36 din Mandić și Jović c. Slovenia (n. 5774/10 și 5985/10, 27 septembrie 2011), Lalić și alții, citate mai sus, precum și Mešić c. Slovenia (n. 5767/10, 22 noiembrie 2011) și Ferenc c. Slovenia (n. 6682/10, 13 martie 2012). Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție din închisoarea Dob constituie o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție. În special, el se plângea de suprapopulare severă, care a dus la o lipsă de spațiu personal, de condiții sălbatice slabe și de ventilație inadecvată, precum și de restricții excesive la timp petrecut în afara celulei, temperaturi ridicate în celule, asistență medicală inadecvată și asistență psihologică, măsuri inadecvate în ceea ce privește reabilitarea toxicomanților și expunerea la violență din partea altor deținuți datorită siguranței închisorii insuficiente. În plus, reclamantul a susținut că situația a constituit o problemă structurală, recunoscută de autoritățile interne, că nu a primit un tratament medical adecvat, în special în ceea ce privește inflamația pancreasului său. Citând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de restricții privind vizitele, conversațiile telefonice și corespondența. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 13, că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Curtea nu consideră necesar să examineze obiecțiile guvernului cu privire la epuizarea recourslor interne și respectarea reglementării de șase luni, deoarece cererea ar trebui, în orice caz, declarată inadmisibilă din motivele prezentate mai jos. În ceea ce privește plângerea reclamantului că nu a primit asistență medicală adecvată în ceea ce privește inflamația pancreasului său, Curtea reamintește că art. 3 impune statelor obligația de a asigura că sănătatea și bunăstarea deținuților sunt asigurate în mod adecvat prin, printre altele, acordarea asistenței medicale necesare (a se vedea Kudła Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDO 2000-XI). Curtea a remarcat, în plus, că informațiile referitoare la detenție sunt adesea cunoaștete de autoritățile interne. Prin urmare, reclamanții ar putea avea anumite dificultăți în achiziționarea probelor pentru a justifica o plângere în acest sens. Totuși, în astfel de cazuri, reclamanții ar putea fi așteptat să prezinte cel puțin un cont detaliat cu privire la faptele reclamate și să furnizeze – cât mai mult posibil – unele dovezi în sprijinul plângerilor lor (a se vedea, mutatis mutandis Visloguzov v. Ucraina , nr. 32362/02, § 45, 20 mai 2010; Mešić v. Slovenia , citat mai sus și Ferenc Slovenia , citată mai sus). În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea remarcă că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă sau detalii în ceea ce privește acuzațiile sale și nu a contestat, de asemenea, argumentele guvernamentale cu privire la adecvarea tratamentului său, inclusiv argumentele pe care le-a vizitat în cinci și cinci ocazii și că nu a căutat medicul de închisoare cu privire la pancreasul său, deoarece nu a existat recidivă în ceea ce privește această condiție în timpul închisoarei. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește restul plângerilor reclamantei privind condițiile generale de detenție în secțiunea închisă a închisoarei Dob, Curtea constată că aceste plângeri sunt identice cu cele ale reclamanților în cazul Lalić și alții (citat mai sus). În acest caz, Curtea a constatat condițiile generale de detenție în secțiunea închisă a închisoarei Dob, inclusiv asistența medicală și psihologică acordată deținute de deținuți, precum și dispozițiile privind măsurile de securitate, precum și restricțiile privind menținerea contactelor cu persoanele din afara închisoarei sunt adecvate față de În consecință, aceasta a respins, de asemenea, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din convenție, deoarece nu ar fi putut fi stabilită nicio cerere argumentară în sensul dispoziției menționate anterior. Curtea ia act de situația de fapt similară a cauzei menționate și a prezentei cereri, inclusiv de faptul că actualul reclamant a avut întotdeauna un spațiu personal suficient în celulă în care a fost reținut, prin urmare, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 6910/10

Vojko BRAJDIČ

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 26

June

2012 as a Committee composed of:

Ann Power-Forde,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Angelika Nußberger,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 December 2009,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vojko Brajdi

č

, is a Slovenian national, who was born in 1970 and lives in Novo Mesto. He is represented before the Court by Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., a law firm practising in Koper.

The Slovenian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs N. Aleš Verdir, State Attorney.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant has been serving his sentence in the closed section of Dob Prison from 27 July 2007.

As regards the facilities available to the applicant in the cells and common areas, as well as the health care regime in the prison, the conditions imposed on the applicant regarding activities outside the cells and contact with the outside world in general, see the Court’s decision in the case of

Lalić and Others v. Slovenia

(dec.), nos. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 and 6893/10, 27

September 2011.

Between 2 August 2007 and 9 March 2009 the applicant was held in cell no 4, Block 4 which measured 59.57

square metres and held seventeen inmates (3.50

square metres of personal space available to each inmate). Subsequently, he was transferred into one of the smaller shared cells in Block 1, measuring approximately 32

square metres and which accommodated three inmates (approximately 10.66

square metres of personal space available to each inmate). On 26 August 2009 he was transferred into cell no 3, Block 4 which measured 59.57

square metres and held seventeen inmates (3.50

square metres of personal space available to each inmate).

Between July 2007 and January 2011 the applicant was on fifty-five occasions treated for different health problems in the prison clinic. He has

inter alia

been undergoing a methadone-maintenance treatment and has been treated by the prison psychiatrist. According to the report by the prison clinic dated 9 December 2010, the applicant at his initial examination on 31

July 2002 did mention that he had had an inflammation of the pancreas in 2002 but that during his detention he had never sought the prison doctor in respect to his pancreas since there had been no relapse regarding this condition.

B.

Relevant domestic law and practice

For the relevant domestic law and practice, see paragraphs 33-35 and 38-47 of the Court’s judgment in the case of

Štrucl and Others v. Slovenia

(nos.

5903/10, 6003/10 and 6544/10, 27

September 2011), and paragraphs 34-36 of

Mandić and Jović

v. Slovenia

(nos.

5774/10 and 5985/10, 27

September

2011),

Lalić and Others

, cited above, as well as

Mešić v.

Slovenia

(no.

5767/10, 22 November 2011) and

Ferenc v. Slovenia

(no.

6682/10, 13

March 2012).

COMPLAINTS

The applicant complained that the conditions of his detention in Dob Prison amounted to a violation of Articles 3 and 8 of the Convention. In particular, he complained of severe overcrowding, which had led to a lack of personal space, poor sanitary conditions and inadequate ventilation, as well as excessive restrictions on time spent outside the cell, high temperatures in the cells, inadequate health care and psychological assistance, inadequate measures as regards the rehabilitation of drug addicts, and exposure to violence from other inmates owing to insufficient prison security. He further submitted that the situation amounted to a structural problem, which had been acknowledged by the domestic authorities.

In addition, the applicant complained that he had not received adequate medical treatment, especially in connection with the inflammation of his pancreas.

Citing Articles 3 and 8 of the Convention, the applicant also complained of restrictions on visits, telephone conversations and correspondence.

The applicant lastly complained, under Article 13, that he did not have any effective remedy at his disposal as regards his complaints under Articles 3 and 8 of the Convention.

THE LAW

The Court does not find it necessary to examine the Government’s objections concerning the issue of exhaustion of domestic remedies and compliance with the six-month rule, as the application should in any event be declared inadmissible for the reasons set out below.

As regards the applicant’s complaint that he had not received adequate medical assistance regarding the inflammation of his pancreas, the Court recalls that Article 3 imposes an obligation on the States to ensure that the health and well-being of detainees are adequately secured by, among other things, providing them with the requisite medical assistance (see

Kudła

v.

Poland

[GC], no.

30210/96, §

94, ECHR 2000-XI). The Court would further note that information relating to detention often falls within the knowledge of the domestic authorities. Accordingly, applicants might experience certain difficulties in procuring evidence to substantiate a complaint in that connection. Still, in such cases applicants may well be expected to submit at least a detailed account of the facts complained of and to provide – to the greatest possible extent – some evidence in support of their complaints (see,

mutatis mutandis

,

Visloguzov v. Ukraine

, no.

32362/02, § 45, 20 May 2010;

Mešić v. Slovenia

, cited above; and

Ferenc

v

Slovenia

, cited above).

Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that the applicant provided no evidence or details as regards his allegations and also did not dispute the Government’s submissions on adequacy of his treatment, including the submissions that he had visited the doctor on fifty-five occasions and that he had not sought the prison doctor about his pancreas since there had been no relapse regarding this condition while in prison. It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

As regards the remainder of the applicant’s complaints on general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, the Court notes that these complaints are identical to those of the applicants in the case of

Lalić and Others

(cited above). In that case the Court has found the general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, including the medical and psychological care provided to the prisoners held therein, as well as the arrangements concerning security measures, and the restrictions on maintaining contact with people outside the prison to be adequate

vis-à-vis

the Convention standards. It has accordingly also rejected the applicant’s complaint under Article 13 of the Convention, as no arguable claim for the purpose of the aforementioned provision could have been established.

The Court takes note of the similar factual background of the aforementioned case and the present application, including the fact that the present applicant always had sufficient personal space in the cell in which he was detained. It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application inadmissible.

Stephen Phillips

Ann Power-Forde

Deputy Registrar

President