Brajdič împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 5778/10 Astor BRAJDIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința la 13 noiembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Astor Brajdi, este un național sloven, născut în 1981 și locuiește în Novo Mesto. El este reprezentat în fața Curții de către Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., o firmă de avocati care practică în Koper. Guvernul sloven (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna N Pintar Gosenca, procuror de stat.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul își îndeplinește condamnarea în secțiunea închisă a închisoarei Dob din 9 decembrie 2008. În ceea ce privește instalațiile disponibile reclamantului în celulele și zonele comune, precum și regimul de asistență medicală în închisoare, condițiile impuse reclamantului în ceea ce privește activitățile din afara celulelor și contactul cu lumea exterioară în general, a se vedea hotărârea Curții în cazul Lalić și alții Slovenia (dec.), nr. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 și 6893/10, 27 septembrie 2011. Între 12 decembrie 2008 și 14 octombrie 2009 reclamantul a fost deținut în celula nr. 5, blocul 3, care a măsurat 59,25 de metri pătrați și a deținut 14 deținuți (4.23) De la 14 octombrie 2009 reclamantul a fost deținut în celula nr. 4, blocul 3, care măsoară 59.89 metri pătrați și deține 14 deținuți (4.28 metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut), cu excepția perioadelor între 23 februarie 2010 și 2 martie 2010 și între 20 mai 2010 și 28 Mai 2010 când a fost transferat într-una dintre cele mai mici celule comune din blocul 1 care servesc ca camere pentru pacienți, măsurarea între 15,83 și 17,96 de metri pătrați și alocarea a trei deținuți (cel puțin 5,28 de metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut).

Reclamantul este de origine etnică romă. Potrivit rapoartelor administrației penitenciare, nu s-a înregistrat nici un caz de discriminare sau conflicte între deținuți care a fost declanșat de originea etnică a reclamantului. În perioada între decembrie 2008 și ianuarie 2011, reclamantul a vizitat psihiatra în treizeci și patru de ocazii. El a solicitat asistență în principal în legătură cu terapia sa de substituție și tulburările sale de anxietate și depresie, dar, potrivit raportului de către clinica de închisoare din 7 decembrie 2010, de asemenea, pentru că el a dorit să vorbească cu cineva. Între decembrie 2008 și noiembrie 2009 reclamantul a avut zece întâlniri cu psihologul de închisoare.

Motivele vizitelor reclamantului la psiholog au inclus adaptarea la primire, conflictele sale cu colegii deținuți și tratarea cu moartea mamei sale. Potrivit argumentelor guvernamentale, nici protocoalele psihiatru, nici ale psihologului, nu dezvăluie că reclamantul a solicitat ajutor în mod explicit din cauza presupusei discriminări din cauza etniei rome. Legea și practicile interne relevante Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea punctele 33-35 și 38-47 din hotărârea Curții în cazul Štrucl și alții c. Slovenia (n. 5903/10, 6003/10 și 6544/10, 27 septembrie 2011), și punctele 34-36 din Mandić și Jović c. Slovenia (n. 5774/10 și 5985/10, 27 septembrie 2011), Lalić și alții , citate mai sus, precum și Mešić Slovenia (n. 5767/10, 22 noiembrie 2011) și Ferenc c. Slovenia (n. 6682/10, 13 martie 2012). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție din închisoarea Dob constituie o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție.

În special, el se plângea de suprapopulare severă, care a dus la o lipsă de spațiu personal, de condiții sălbatice slabe și de ventilație inadecvată, precum și de restricții excesive la timp petrecut în afara celulei, temperaturi ridicate în celule, asistență medicală inadecvată și asistență psihologică, măsuri inadecvate în ceea ce privește reabilitarea toxicomanților și expunerea la violență din partea altor deținuți datorită siguranței închisorii insuficiente. În plus, reclamantul a susținut că situația a constituit o problemă structurală, care a fost recunoscută de autoritățile interne. În plus, reclamantul s-a plâns că nu a primit asistență adecvată în legătură cu suferința sa mentală din cauza faptului că este victimă de discriminare de către deținuți din cauza originei etnice rome.

Citând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de restricții privind vizitele, conversațiile telefonice și corespondența. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 13, că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Curtea nu consideră necesar să examineze obiecțiile guvernului cu privire la epuizarea recourslor interne și respectarea reglementării de șase luni, deoarece cererea ar trebui, în orice caz, declarată inadmisibilă din motivele prezentate mai jos.

În ceea ce privește plângerea reclamantului că nu a primit asistență și răspuns adecvat în legătură cu suferința sa mentală din cauza faptului că este o victimă a discriminării de către colegii deținuți din cauza originei etnice rome, Curtea reamintește că art. 3 impune statelor o obligație de a se asigura că sănătatea și bunăstarea deținuților sunt asigurate în mod corespunzător prin, printre altele, oferindu-le asistența medicală necesară (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDH 2000-XI. Curtea a remarcat în continuare că informațiile referitoare la detenție sunt adesea cunoștințele autorităților interne. Prin urmare, reclamanții ar putea avea anumite dificultăți în achiziționarea probelor pentru a susține o plângere în acest sens.

Totuși, în astfel de cazuri, reclamanții ar putea fi așteptat să prezinte cel puțin un cont detaliat cu privire la faptele reclamate și să furnizeze – cât mai mult posibil – unele dovezi în sprijinul plângerilor lor (a se vedea, mutatis mutandis Visloguzov v. Ucraina , nr. 32362/02, § 45, 20 mai 2010; Mešić v. Slovenia , citat mai sus; și Ferenc v. Slovenia , citat mai sus). În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea remarcă că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă sau detalii în ceea ce privește acuzațiile sale și, de asemenea, nu a contestat afirmațiile guvernului că nu exista niciun caz de discriminare sau de conflicte între deținuții care au fost declanșate de originea etnică a reclamantului și că, în timpul vizitelor sale la psihiatru și psiholog, el nu a abordat niciodată presupusa discriminare din cauza originei etnice rome.

În plus, reclamantul nu a contestat, de asemenea, argumentele Guvernului cu privire la metodele de prevenire a conflictelor între deținuți și procedurile în cazul conflictelor. Rezultă că această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului cu privire la condițiile generale de detenție din secția închisă a închisoarei Dob, Curtea constată că aceste plângeri sunt identice cu cele ale reclamanților în cazul Lalić și alții (citat mai sus).

În acest caz, Curtea a constatat condițiile generale de detenție în secțiune închisă din închisoarea Dob, inclusiv asistența medicală și psihologică acordată deținute de deținuți, precum și dispozițiile privind măsurile de securitate, precum și restricțiile privind menținerea contactului cu persoanele din afara închisoarei sunt adecvate față de-a-vis În consecință, aceasta a respins, de asemenea, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din convenție, deoarece nu s-a stabilit nici o cerere argumentabilă în sensul dispoziției menționate anterior. Curtea ia act de situația de fapt similară a cauzei menționate și a prezentei cereri, inclusiv de faptul că actualul reclamant a avut întotdeauna un spațiu personal suficient în celulă în care a fost reținut, prin urmare, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 5778/10 Astor BRAJDIČ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13 November 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 December 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Astor Brajdi č , is a Slovenian national, who was born in 1981 and lives in Novo Mesto. He is represented before the Court by Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., a law firm practising in Koper. The Slovenian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs N Pintar Gosenca, State Attorney.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant has been serving his sentence in the closed section of Dob Prison since 9 December 2008. As regards the facilities available to the applicant in the cells and common areas, as well as the health care regime in the prison, the conditions imposed on the applicant regarding activities outside the cells and contact with the outside world in general, see the Court’s decision in the case of Lalić and Others v. Slovenia (dec.), nos. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 and 6893/10, 27 September 2011. Between 12 December 2008 and 14 October 2009 the applicant was held in cell no 5, Block 3 which measured 59.25 square metres and held fourteen inmates (4.23 square metres of personal space available to each inmate).

From 14 October 2009 the applicant has been held in cell no 4, Block 3 which measures 59.89 square metres and holds 14 inmates (4.28 square metres of personal space available to each inmate), except for the periods between 23 February 2010 and 2 March 2010 and between 20 May 2010 and 28 May 2010 when he was transferred into one of the smaller shared cells in Block 1 that serve as patients’ rooms, measuring between 15.83 and 17.96 square metres and accommodating three inmates (at least 5.28 square metres of personal space available to each inmate). The applicant is of Roma ethnic origin. According to the reports by the prison administration there has been no record of a case of discrimination or conflicts between inmates that was triggered by the applicant’s ethnic origin.

In the period between December 2008 and January 2011 the applicant visited the psychiatrist on thirty-four occasions. He sought assistance mainly in connection with his substitution therapy and his anxiety and depression disorder but, according to the report by the prison clinic dated 7 December 2010, also because he wished to talk to someone. Between December 2008 and November 2009 the applicant had ten appointments with the prison psychologist. The reasons for the applicant’s visits to the psychologist included the adaptation to reception, his conflicts with fellow inmates and dealing with his mother’s death. According to the Government’s submissions, neither the protocols of the psychiatrist nor those of the psychologist disclose that the applicant ever sought help explicitly due to the alleged discrimination on account of his Roma ethnic origin.

B. Relevant domestic law and practice For the relevant domestic law and practice, see paragraphs 33-35 and 38-47 of the Court’s judgment in the case of Štrucl and Others v. Slovenia (nos. 5903/10, 6003/10 and 6544/10, 27 September 2011), and paragraphs 34-36 of Mandić and Jović v. Slovenia (nos. 5774/10 and 5985/10, 27 September 2011), Lalić and Others , cited above, as well as Mešić v. Slovenia (no. 5767/10, 22 November 2011) and Ferenc v. Slovenia (no. 6682/10, 13 March 2012). COMPLAINTS The applicant complained that the conditions of his detention in Dob Prison amounted to a violation of Articles 3 and 8 of the Convention.

In particular, he complained of severe overcrowding, which had led to a lack of personal space, poor sanitary conditions and inadequate ventilation, as well as excessive restrictions on time spent outside the cell, high temperatures in the cells, inadequate health care and psychological assistance, inadequate measures as regards the rehabilitation of drug addicts, and exposure to violence from other inmates owing to insufficient prison security. He further submitted that the situation amounted to a structural problem, which had been acknowledged by the domestic authorities. In addition, the applicant complained that he had not received adequate assistance in connection with his mental distress due to him being a victim of discrimination by the inmates on account of his Roma ethnic origin.

Citing Articles 3 and 8 of the Convention, the applicant also complained of restrictions on visits, telephone conversations and correspondence. The applicant lastly complained, under Article 13, that he did not have any effective remedy at his disposal as regards his complaints under Articles 3 and 8 of the Convention. THE LAW The Court does not find it necessary to examine the Government’s objections concerning the issue of exhaustion of domestic remedies and compliance with the six-month rule, as the application should in any event be declared inadmissible for the reasons set out below.

As regards the applicant’s complaint that he had not received adequate assistance and response in connection with his mental distress due to him being a victim of discrimination by the fellow inmates on account of his Roma ethnic origin, the Court recalls that Article 3 imposes an obligation on the States to ensure that the health and well-being of detainees are adequately secured by, among other things, providing them with the requisite medical assistance (see Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 94, ECHR 2000-XI). The Court would further note that information relating to detention often falls within the knowledge of the domestic authorities. Accordingly, applicants might experience certain difficulties in procuring evidence to substantiate a complaint in that connection.

Still, in such cases applicants may well be expected to submit at least a detailed account of the facts complained of and to provide – to the greatest possible extent – some evidence in support of their complaints (see, mutatis mutandis , Visloguzov v. Ukraine , no. 32362/02, § 45, 20 May 2010; Mešić v. Slovenia , cited above; and Ferenc v. Slovenia , cited above). Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that the applicant provided no evidence or details as regards his allegations and also did not dispute the Government’s submissions that there was no record of a case of discrimination or conflicts among the inmates that were triggered by the applicant’s ethnic origin and that during his visits with to the psychiatrist and psychologist he had never addressed the alleged discrimination on account of his Roma ethnic origin.

Furthermore, the applicant also did not dispute the submissions of the Government regarding the methods of prevention of conflicts among the inmates and procedures in cases of conflicts. It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. As regards the remainder of the applicant’s complaints on general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, the Court notes that these complaints are identical to those of the applicants in the case of Lalić and Others (cited above). In that case the Court found the general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, including the medical and psychological care provided to the prisoners held therein, as well as the arrangements concerning security measures, and the restrictions on maintaining contact with people outside the prison to be adequate vis-à-vis the Convention standards.

It accordingly also rejected the applicant’s complaint under Article 13 of the Convention, as no arguable claim for the purpose of the aforementioned provision had been established. The Court takes note of the similar factual background of the aforementioned case and the present application, including the fact that the present applicant always had sufficient personal space in the cell in which he was detained. It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President