CtEDO 13.11.2012 Auto

BRAJDIČ v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
13.11.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BRAJDIČ v. SLOVENIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

A cincea secțiune DECIZIE nr. 5778/10 Astor BRAJDIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința la 13 noiembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Astor Brajdi, este un național sloven, născut în 1981 și locuiește în Novo Mesto. El este reprezentat în fața Curții de către Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., o firmă de avocati care practică în Koper. Guvernul sloven (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna N Pintar Gosenca, procuror de stat. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul își îndeplinește condamnarea în secțiunea închisă a închisoarei Dob din 9 decembrie 2008. În ceea ce privește instalațiile disponibile reclamantului în celulele și zonele comune, precum și regimul de asistență medicală în închisoare, condițiile impuse reclamantului în ceea ce privește activitățile din afara celulelor și contactul cu lumea exterioară în general, a se vedea hotărârea Curții în cazul Lalić și alții Slovenia (dec.), nr. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 și 6893/10, 27 septembrie 2011. Între 12 decembrie 2008 și 14 octombrie 2009 reclamantul a fost deținut în celula nr. 5, blocul 3, care a măsurat 59,25 de metri pătrați și a deținut 14 deținuți (4.23) De la 14 octombrie 2009 reclamantul a fost deținut în celula nr. 4, blocul 3, care măsoară 59.89 metri pătrați și deține 14 deținuți (4.28 metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut), cu excepția perioadelor între 23 februarie 2010 și 2 martie 2010 și între 20 mai 2010 și 28 Mai 2010 când a fost transferat într-una dintre cele mai mici celule comune din blocul 1 care servesc ca camere pentru pacienți, măsurarea între 15,83 și 17,96 de metri pătrați și alocarea a trei deținuți (cel puțin 5,28 de metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut). Reclamantul este de origine etnică romă. Potrivit rapoartelor administrației penitenciare, nu s-a înregistrat nici un caz de discriminare sau conflicte între deținuți care a fost declanșat de originea etnică a reclamantului. În perioada între decembrie 2008 și ianuarie 2011, reclamantul a vizitat psihiatra în treizeci și patru de ocazii. El a solicitat asistență în principal în legătură cu terapia sa de substituție și tulburările sale de anxietate și depresie, dar, potrivit raportului de către clinica de închisoare din 7 decembrie 2010, de asemenea, pentru că el a dorit să vorbească cu cineva. Între decembrie 2008 și noiembrie 2009 reclamantul a avut zece întâlniri cu psihologul de închisoare. Motivele vizitelor reclamantului la psiholog au inclus adaptarea la primire, conflictele sale cu colegii deținuți și tratarea cu moartea mamei sale. Potrivit argumentelor guvernamentale, nici protocoalele psihiatru, nici ale psihologului, nu dezvăluie că reclamantul a solicitat ajutor în mod explicit din cauza presupusei discriminări din cauza etniei rome. Legea și practicile interne relevante Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea punctele 33-35 și 38-47 din hotărârea Curții în cazul Štrucl și alții c. Slovenia (n. 5903/10, 6003/10 și 6544/10, 27 septembrie 2011), și punctele 34-36 din Mandić și Jović c. Slovenia (n. 5774/10 și 5985/10, 27 septembrie 2011), Lalić și alții , citate mai sus, precum și Mešić Slovenia (n. 5767/10, 22 noiembrie 2011) și Ferenc c. Slovenia (n. 6682/10, 13 martie 2012). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție din închisoarea Dob constituie o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție. În special, el se plângea de suprapopulare severă, care a dus la o lipsă de spațiu personal, de condiții sălbatice slabe și de ventilație inadecvată, precum și de restricții excesive la timp petrecut în afara celulei, temperaturi ridicate în celule, asistență medicală inadecvată și asistență psihologică, măsuri inadecvate în ceea ce privește reabilitarea toxicomanților și expunerea la violență din partea altor deținuți datorită siguranței închisorii insuficiente. În plus, reclamantul a susținut că situația a constituit o problemă structurală, care a fost recunoscută de autoritățile interne. În plus, reclamantul s-a plâns că nu a primit asistență adecvată în legătură cu suferința sa mentală din cauza faptului că este victimă de discriminare de către deținuți din cauza originei etnice rome. Citând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de restricții privind vizitele, conversațiile telefonice și corespondența. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 13, că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Curtea nu consideră necesar să examineze obiecțiile guvernului cu privire la epuizarea recourslor interne și respectarea reglementării de șase luni, deoarece cererea ar trebui, în orice caz, declarată inadmisibilă din motivele prezentate mai jos. În ceea ce privește plângerea reclamantului că nu a primit asistență și răspuns adecvat în legătură cu suferința sa mentală din cauza faptului că este o victimă a discriminării de către colegii deținuți din cauza originei etnice rome, Curtea reamintește că art. 3 impune statelor o obligație de a se asigura că sănătatea și bunăstarea deținuților sunt asigurate în mod corespunzător prin, printre altele, oferindu-le asistența medicală necesară (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDH 2000-XI. Curtea a remarcat în continuare că informațiile referitoare la detenție sunt adesea cunoștințele autorităților interne. Prin urmare, reclamanții ar putea avea anumite dificultăți în achiziționarea probelor pentru a susține o plângere în acest sens. Totuși, în astfel de cazuri, reclamanții ar putea fi așteptat să prezinte cel puțin un cont detaliat cu privire la faptele reclamate și să furnizeze – cât mai mult posibil – unele dovezi în sprijinul plângerilor lor (a se vedea, mutatis mutandis Visloguzov v. Ucraina , nr. 32362/02, § 45, 20 mai 2010; Mešić v. Slovenia , citat mai sus; și Ferenc v. Slovenia , citat mai sus). În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea remarcă că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă sau detalii în ceea ce privește acuzațiile sale și, de asemenea, nu a contestat afirmațiile guvernului că nu exista niciun caz de discriminare sau de conflicte între deținuții care au fost declanșate de originea etnică a reclamantului și că, în timpul vizitelor sale la psihiatru și psiholog, el nu a abordat niciodată presupusa discriminare din cauza originei etnice rome. În plus, reclamantul nu a contestat, de asemenea, argumentele Guvernului cu privire la metodele de prevenire a conflictelor între deținuți și procedurile în cazul conflictelor. Rezultă că această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului cu privire la condițiile generale de detenție din secția închisă a închisoarei Dob, Curtea constată că aceste plângeri sunt identice cu cele ale reclamanților în cazul Lalić și alții (citat mai sus). În acest caz, Curtea a constatat condițiile generale de detenție în secțiune închisă din închisoarea Dob, inclusiv asistența medicală și psihologică acordată deținute de deținuți, precum și dispozițiile privind măsurile de securitate, precum și restricțiile privind menținerea contactului cu persoanele din afara închisoarei sunt adecvate față de-a-vis În consecință, aceasta a respins, de asemenea, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din convenție, deoarece nu s-a stabilit nici o cerere argumentabilă în sensul dispoziției menționate anterior. Curtea ia act de situația de fapt similară a cauzei menționate și a prezentei cereri, inclusiv de faptul că actualul reclamant a avut întotdeauna un spațiu personal suficient în celulă în care a fost reținut, prin urmare, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă