Tiric împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 6690/10 Edin TIRI usted împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 2 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Edin Tirić, este un național sloven, născut în 1981 și locuiește în Novo mesto. El este reprezentat în fața Curții de către Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., un avocat care practică în Koper. Guvernul sloven (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a îndeplinit o sentință în secțiunea închisă a închisoarei Dob începând cu 9 aprilie 2009. În ceea ce privește instalațiile disponibile reclamantului în celulele și zonele comune, precum și regimul de asistență medicală în închisoare, condițiile impuse reclamantului în ceea ce privește activitățile din afara celulelor și contactul cu lumea exterioară în general, a se vedea hotărârea Curții în cazul Lalić și alții c. Slovenia (dec.), nr. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 și 6893/10, 27 septembrie 2011. Între 15 aprilie 2009 și 26 septembrie 2009 reclamantul a fost deținut într-o celulă nr. 4, blocul 3, care a măsurat 59,89 metri pătrați și a deținut 14 deținuți (4,28 De la 26 septembrie 2009 la 6 octombrie 2009 a fost deținut într-o celulă nr. 32, blocul 1, care a măsurat 32.39 metri pătrați și a deținut doi deținuți (16.19 metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut).

Din 6 octombrie 2009 a fost deținut în celulă nr. 6, blocul 3, care a măsurat 59.25 Pătrate de metri și deținute cincisprezece deținuți (3,95 de metri pătrați de spațiu personal disponibil pentru fiecare deținut). Potrivit observațiilor guvernamentale din 20 decembrie 2010 nu există nici o notă în documentele de închisoare privind reclamantul care a primit corespondența care a fost deja deschisă sau despre închisoare care l-a interzis vreodată corespondența. De asemenea, reclamantul nu s-a plâns niciodată pentru primirea unui post deteriorat. În general, deținuții pot corespunde liber cu membrii familiei lor imediate și cu alții, sub rezerva autorizării anterioare a guvernatorului închisorii.

Legea prevede secretul elementelor poștale și lecția conținutului de articole poștale este interzisă. E posibila deschidere a scrisorilor în scopul supravegherii se efectuează în prezența prizonierului. Având în vedere că primirea și trimiterea articolelor poștale în închisoare impune autorităților de securitate, trebuie să se pună în aplicare aranjamente speciale, inclusiv cerința de a indica numele corespondenților deținuților. O astfel de limitare este compatibilă cu legea și urmărește un obiectiv legitim, și anume, prevenirea criminalității și a tulburărilor și a protecției drepturilor și libertăților altor persoane. Legea și practicile interne relevante Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea punctele 33-35 și 38 47 din hotărârea Curții în cazul Štrucl și alții c. Slovenia (nus.

5903/10, 6003/10 și 6544/10, 27 septembrie 2011), precum și punctele 34-36 din Mandić și Jović c. Slovenia (n. 5774/10 și 5985/10, 27 septembrie 2011), Lalić și alții , citate mai sus, precum și Mešić Slovenia (n. 5767/10, 22 noiembrie 2011) și Ferenc c. Slovenia (n. 6682/10, 13 martie 2012). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție din închisoarea Dob constituie o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție. În special, el se plângea de suprapopulare severă, care a dus la o lipsă de spațiu personal, de condiții sălbatice slabe și de ventilație inadecvată, precum și de restricții excesive la timp petrecut în afara celulei, temperaturi ridicate în celule, asistență medicală inadecvată și asistență psihologică, măsuri inadecvate în ceea ce privește reabilitarea toxicomanților și expunerea la violență din partea altor deținuți datorită siguranței închisorii insuficiente.

El a susținut, de asemenea, că situația constituie o problemă structurală, recunoscută de autoritățile interne. În plus, reclamantul s-a plâns că, în multe ocazii, el a fost interzis, fără justificare, să trimită și să primească post și că, în multe ocazii, a descoperit că corespondența sa a fost deschisă înainte de a-l primi. Citând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de restricții privind vizitele, conversațiile telefonice și corespondența. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 13, că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Curtea nu consideră necesar să examineze obiecțiile Guvernului cu privire la epuizarea căilor interne de recurs și respectarea reglementării de șase luni, deoarece cererea ar trebui, în orice caz, declarată inadmisibilă din motivele prezentate mai jos.

Curtea constată că informațiile referitoare la detenție se referă adesea la cunoașterea autorităților interne. În consecință, reclamanții ar putea avea anumite dificultăți în obținerea unor dovezi pentru a justifica o plângere în acest sens. Totuși, în astfel de cazuri, se poate aștepta să prezinte cel puțin un cont detaliat al faptelor plângute și să furnizeze – în cea mai mare măsură posibil – unele dovezi în sprijinul plângerilor lor (a se vedea mutatis mutandis Visloguzov c. Ucraina , nr. 32362/02 , § 45, 20 mai 2010; Mešić v. Slovenia , citat mai sus și Ferenc v. Slovenia , citat mai sus . În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea remarcă că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă sau detalii în ceea ce privește acuzațiile sale suplimentare, în timp ce guvernul a depus nici o notă în documentele de închisoare privind reclamantul care primise corespondența care era deja deschisă sau despre închisoarea care nu i-a interzis niciodată corespondența.

În plus, ei au susținut că reclamantul nu s-a plâns niciodată că a primit o poștă deteriorată. Reclamantul nu a contestat sau, cel puțin, nu a formulat observații cu privire la aceste observații. În plus, el nu a specificat niciodată când a fost obstruit în corespondența sa și atunci când a primit postul care ar fi fost deja deschis. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii nu a fost justificată și dezvoltată în mod corespunzător de către reclamant. În consecință, aceaceasta ar trebui respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului cu privire la condițiile generale de detenție din secția închisă a închisoarei Dob, Curtea constată că aceste plângeri sunt identice cu cele ale reclamanților în cazul Lalić și alții (citat mai sus).

În acest caz, Curtea a constatat condițiile generale de detenție în secțiunea închisă a Penitenciarei Dob, inclusiv asistența medicală și psihologică acordată deținute de prizonieri, precum și dispozițiile privind măsurile de securitate, precum și restricțiile privind menținerea contactelor cu persoanele din afara închisoarei sunt adecvate față de În consecință, aceasta a respins, de asemenea, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din convenție, deoarece nu s-a stabilit nici o cerere argumentabilă în sensul dispoziției menționate anterior. Curtea ia act de situația de fapt similară a cauzei menționate și a prezentei cereri, inclusiv de faptul că actualul reclamant a avut întotdeauna un spațiu personal suficient în celulă în care a fost reținut, prin urmare, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 6690/10 Edin TIRIĆ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 October 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 December 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Edin Tirić, is a Slovenian national, who was born in 1981 and lives in Novo mesto. He is represented before the Court by Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., a lawyer practising in Koper. The Slovenian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr L. Bembič.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant has been serving a sentence in the closed section of Dob Prison since 9 April 2009. As regards the facilities available to the applicant in the cells and common areas, as well as the health care regime in the prison, the conditions imposed on the applicant regarding activities outside the cells and contact with the outside world in general, see the Court’s decision in the case of Lalić and Others v. Slovenia (dec.), nos. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 and 6893/10, 27 September 2011. Between 15 April 2009 and 26 September 2009 the applicant was held in a cell no 4, Block 3 which measured 59.89 square metres and held fourteen inmates (4.28 square metres of personal space available to each inmate).

He was later transferred two times. From 26 September 2009 to 6 October 2009 he was held in a cell no 32, Block 1 which measured 32.39 square metres and held two inmates (16.19 square metres of personal space available to each inmate). Since 6 October 2009 he has been held in cell no 6, Block 3 which measured 59.25 square metres and held fifteen inmates (3.95 square metres of personal space available to each inmate). According to the Government’s submissions dated 20 December 2010 there is no note in prison documents about the applicant receiving correspondence which was already opened or about prison ever prohibiting him his correspondence. The applicant has also never complained about receiving a damaged postal item.

Generally, prisoners may freely correspond with their immediate family members and with others, subject to the prior permission by the prison governor. The law provides for the secrecy of postal letter items and the reading of the contents of postal items is prohibited. The possible opening of letters for supervision purposes is carried out in the presence of the prisoner. As the receiving and sending of the postal items in prison imposes a security burden on the prison authorities, special arrangements have to be put in place, including the requirement of indicating the names of the prisoners’ correspondents. Such a limitation is compatible with the law and pursues a legitimate aim, namely, the prevention of crime and disorder and the protection of the rights and freedoms of other persons.

B. Relevant domestic law and practice For the relevant domestic law and practice, see paragraphs 33-35 and 38 ‑ 47 of the Court’s judgment in the case of Štrucl and Others v. Slovenia (nos. 5903/10, 6003/10 and 6544/10, 27 September 2011), and paragraphs 34-36 of Mandić and Jović v. Slovenia (nos. 5774/10 and 5985/10, 27 September 2011), Lalić and Others , cited above, as well as Mešić v. Slovenia (no. 5767/10, 22 November 2011) and Ferenc v. Slovenia (no. 6682/10, 13 March 2012). COMPLAINTS The applicant complained that the conditions of his detention in Dob Prison amounted to a violation of Articles 3 and 8 of the Convention.

In particular, he complained of severe overcrowding, which had led to a lack of personal space, poor sanitary conditions and inadequate ventilation, as well as excessive restrictions on time spent outside the cell, high temperatures in the cells, inadequate health care and psychological assistance, inadequate measures as regards the rehabilitation of drug addicts, and exposure to violence from other inmates owing to insufficient prison security. He further submitted that the situation amounted to a structural problem, which had been acknowledged by the domestic authorities. In addition, the applicant complained that on many occasions he was forbidden, without any justification, from sending and receiving post and that on many occasions he discovered that his correspondence had been opened before he received it.

Citing Articles 3 and 8 of the Convention, the applicant also complained of restrictions on visits, telephone conversations and correspondence. The applicant lastly complained, under Article 13, that he did not have any effective remedy at his disposal as regards his complaints under Articles 3 and 8 of the Convention. THE LAW The Court does not find it necessary to examine the Government’s objections concerning the issue of exhaustion of domestic remedies and compliance with the six-month rule, as the application should in any event be declared inadmissible for the reasons set out below. The Court notes that information relating to detention often falls within the knowledge of the domestic authorities.

Accordingly, applicants might experience certain difficulties in procuring evidence to substantiate a complaint in that connection. Still, in such cases applicants may well be expected to submit at least a detailed account of the facts complained of and to provide – to the greatest possible extent – some evidence in support of their complaints (see, mutatis mutandis , Visloguzov v. Ukraine , no. 32362/02, § 45, 20 May 2010; Mešić v. Slovenia , cited above; and Ferenc v. Slovenia , cited above). Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that the applicant provided no evidence or details as regards his additional allegations whereas the Government submitted there has been no note in prison documents about the applicant receiving correspondence which had already been opened or about prison ever prohibiting him his correspondence.

Further, they submitted that the applicant has also never complained about receiving a damaged postal item. The applicant did not dispute or at least comment on these submissions. Moreover, he never specified as to when he had allegedly been obstructed in his correspondence and when he had allegedly received post which had already been opened. The Court therefore concludes that this part of the application has not been properly substantiated and developed by the applicant. Accordingly, it should be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. As regards the remainder of the applicant’s complaints on general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, the Court notes that these complaints are identical to those of the applicants in the case of Lalić and Others (cited above).

In that case the Court found the general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, including the medical and psychological care provided to the prisoners held therein, as well as the arrangements concerning security measures, and the restrictions on maintaining contact with people outside the prison to be adequate vis ‑ à ‑ vis the Convention standards. It accordingly also rejected the applicant’s complaint under Article 13 of the Convention, as no arguable claim for the purpose of the aforementioned provision had been established. The Court takes note of the similar factual background of the aforementioned case and the present application, including the fact that the present applicant always had sufficient personal space in the cell in which he was detained.

It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President